ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.10.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3367/2018

HOTĂRÂRE
16.10.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3367/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Imigrări, anularea în parte a Ordinului MAI nr. II/1156/2017 din 03.02.2017, anularea Dispoziției Inspectorului General al IGI nr. x din 13.03.2017, obligarea pârâților la emiterea unor noi acte administrative de încadrarea a reclamantului cu acordarea gradului profesional superior cu respectarea pregătirii și vechimii în specialitate, inclusiv cu acordarea drepturilor bănești aferente funcției și gradului profesional; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin Sentința nr. 601 din data de 11.04.2018 a Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestuia și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General Pentru Imigrări, având ca obiect anulare act, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța reținând, în esență, că actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise de Ministerul Afacerilor Interne și de Inspectoratul General pentru Imigrări, deci de către autorități publice centrale și, conform criteriului emitentului actului, prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel este competentă material a soluționa prezenta cauză.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 173 din data de 22.06.2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale; s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Imigrări, în favoarea Tribunalului Timiș; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind vorba de o cauză având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, obiectul cererii constând în examinarea legalității unor acte ce privesc raportul de serviciu derulat între autoritatea publică angajatoare și funcționarul public, prin care se dispune modificarea unui atare raport de serviciu.

Or, conform acestor dispoziții legale, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Prin urmare, indiferent de rangul autorității emitente, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanța revine tribunalului, acesta reprezentând o excepție de la regula consacrată de dispozițiile cu caracter general ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, printr-o normă cu caracter special care se aplică prioritar, în virtutea principiului speciala generalibus derogant.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/1156 din 03.02.2017, prin care reclamantul-șef adjunct de poliție din cadrul Poliției Române, secția Regională de Poliție Transporturi Timișoara a fost trecut în corpul ofițerilor și i s-a acordat gradul profesional de subinspector de poliție, ofițerul fiind încadrat pe o perioadă de probă de 12 luni.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispozițiile art. 5 din Legea privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcționar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.

Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu indică în mod expres instanța judecătorească competentă să judece în primă instanță un litigiu precum cel de față, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcția publică.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, se modifică și va avea următorul cuprins:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe".

Textul de lege menționat reprezintă, așadar, o normă derogatorie care stabilește în favoarea secțiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Imigrări, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de ED

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-10-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4788/2019
Ședința publică din data de 16 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1). Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregi
ÎCCJ 2020-06-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2020
Ședința publică din data de 23 iunie 2020 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Tribu
ÎCCJ 2019-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2019
Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ
ÎCCJ 2018-05-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios
ÎCCJ 2018-12-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2018
judecata cauzei și a înaintat cauza, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 a
Sursă