ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1092/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 decembrie 2017, revizuenta Agenția H. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București, a solicitat anularea deciziei nr. 2392 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că decizia atacată este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5958 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia nr. 1719 din 21 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 februarie 2018, intimata Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, precum și excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuenta Agenția H. S.R.L. pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În raport de acest temei de drept, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., care atribuie competența de soluționare a cauzei instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 2392 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică sentinței civile nr. 5958 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Raportat la data pronunțării celor două hotărâri, se constată că hotărârea Tribunalului București a fost pronunțată la data de 27 noiembrie 2014, iar hotărârea Curții de Apel București a fost pronunțată la data de 20 aprilie 2016. Aplicând criteriul cronologic stabilit de art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că prima hotărâre pronunțată este sentința civilă nr. 5958/2014 a Tribunalului București, astfel încât competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței mai mare în grad față de această instanță, respectiv Curții de Apel București.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere că hotărârile apreciate a fi potrivnice prin cererea de revizuire sunt pronunțate de secții cu specializare diferită ale celor două instanțe, respectiv de secția civilă specializată în litigii cu profesioniștii a Tribunalului București și secția specializată în cauze de contencios administrativ a Curții de Apel București.

Efectul aplicării dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. nu vizează doar competența materială și teritorială a instanței mai mare în grad, ci se întinde și asupra competenței funcționale a acesteia, astfel încât cererea de revizuire va fi soluționată de una dintre secțiile civile - complete specializate în materia litigiilor cu profesionști din cadrul Curții de Apel București, ca secții omonime secției a VI-a civilă a Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii formulate de revizuenta Agenția H. S.R.L. în favoarea Curții de Apel București - Secțiile civile, complete specializate în materia litigiilor cu profesioniști.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de Agenția H S.R.L. împotriva deciziei nr. 2392 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, în favoarea Curții de Apel București - Secțiile civile, complete specializate în materia litigiilor cu profesioniști.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.