ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București la data de 04.04.2016 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe și B., în calitate de Director General al Departamentului Resurse Umane din MAE, obligarea acestora la executarea Sentinței definitive nr. 3044/28.05.2015 a Curții de Apel, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care pârâții au fost obligați să-i comunice toate ordinele emise de Ministrul Afacerilor Externe în executarea și aplicarea Legii organice speciale nr. 269/2003 care privesc concursurile de carieră diplomatică, respectiv: regulamentele concursului de ocupare a posturilor vacante/vacantabile din serviciul diplomatic din Centrala MAE și din Serviciul Exterior; regulamentele cuprinzând metodologia și criteriile de promovare în grad diplomatic și consular.

Reclamantul a depus cerere precizatoare, arătând că în loc de a solicita obligarea MAE, în solidar cu funcționarul introdus în cauză, la achitarea despăgubirilor morale și materiale prevăzute de lege, în sumă de 100 RON/zi întârziere, calculată de la rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 3044/28.05.2015, respectiv de la data de 28.05.2015, până la data când se va executa în întregime obligația prevăzută în titlul executoriu, înțelege să solicite "obligarea MAE, în solidar cu funcționarul introdus în cauză, la achitarea către subsemnatul a penalităților de întârziere pe care instanța trebuie să le acorde în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 alin. (3), respectiv penalități, în condițiile art. 905 din C. proc. civ. în sumă de 100 RON/zi întârziere, calculate de la rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 3044/28.05.2015, respectiv de la data de 28.05.2015, până la data când se va executa în întregime obligația prevăzută în titlul executoriu".

Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.

Pârâta B. a formulat, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.

Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii privind "obligarea MAE să precizeze dacă ordinele comunicate - împreună cu documentele pe care le va comunica pentru ducerea la îndeplinirea a sentinței - reprezintă totalitatea ordinelor de ministru existente, prin care s-au adoptat/confirmat regulamentele concursurilor de cariera destinate diplomaților", a introducerii în cauză a sa și a obținerii cheltuielilor de judecată generate de Dosarul nr. x/2013.

Pârâta a mai invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii.

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2016, Curtea de Apel București a respins excepțiile inadmisibilității cererii și a lipsei de obiect și a respins cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Afacerilor Externe și B., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, deoarece Decizia nr. 3044/28.05.2015 a Curții de Apel București a obligat intimatul-pârât să îi comunice toate ordinele care există, raportat la prevederile art. 6 alin. (1) și (2) coroborate cu art. 18 și 69 din Legea nr. 269/2003 și nu ordinele care sunt în vigoare la un anumit moment.

Ca urmare a Deciziei nr. 3044/2015, intimatul-pârât a comunicat Ordinul nr. 1034/2008, pe care nu le-a solicitat la pct. 1.1. și 1.2. al cererii; Ordinul nr. 738/2011 și Ordinul nr. 1615/2009, ambele ordine modificatoare ale Ordinului nr. 1265/2013 pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare; Ordinul nr. 1264/2003 pentru organizarea concursului de ocupare a posturilor vacante din Serviciul Exterior și Ordinul modificator nr. 725/2013.

Recurentul-reclamant susține că intimatul-pârât a sustras de la comunicare Ordinul nr. 1615/2009, iar instanța de fond în mod greșit a apreciat că acesta nu trebuie comunicat deoarece nu mai este în vigoare și nu mai produce efecte.

Prima instanță a privit cu superficialitate faptul că pârâtul a realizat un început de executare a deciziei definitive după 100 de zile și nu a ținut seama că nu au fost comunicate ordinele existente solicitate la pct. 1.1. al cererii din data de 14.08.2013, ordinele de adoptare a Regulamentelor care stabilesc inclusiv criteriile pentru promovarea în grade diplomatice și consulare și la alte concursuri pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, dacă acestea există.

De asemenea, prima instanță nu a ținut seama că nu s-a îndeplinit obligația de a se preciza dacă ceea ce s-a comunicat are consecința executării în întregime a deciziei și de faptul că s-a ascuns existența Ordinelor nr. 1615/2008 și nr. 1265/2003.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul Deciziei nr. 3044/28.05.2015 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, rezultă obligația intimatului-pârât de a comunica recurentului-reclamant, în măsura în care există, ordinele Ministerului Afacerilor Externe solicitate prin pct. 1.1. și 1.2. din cerere, respectiv:

- copie conformă a ordinului MAE emis și adoptat în aplicarea Legii nr. 269/2003, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) și (2) coroborate cu art. 18 și 69 ale acestei legi, privind Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor în MAE;

- copie conformă a Ordinului MAE din anul 2011, prin care s-a abrogat și modificat Ordinului MAE din anul 2003 cu privire la Regulamentul de desfășurare a concursurilor pentru avansarea în grad.

Prin sentința recurată în prezentul dosar, instanța de fond a reținut că pârâtul și-a executat integral obligațiile stabilite prin Decizia nr. 3044/2015 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța de fond a îndepărtat susținerea reclamantului conform căreia pârâtul este obligat să comunice Ordinul nr. 1963/2008, abrogat prin Ordinul nr. 1615/2009, deja comunicat, reținând că pârâtul trebuie să comunice doar actele în vigoare și care produc efecte juridice, prin raportare la data cererii formulate de reclamant, respectiv 14.08.2014.

Prima instanță a mai constatat că nu există o obligație a pârâtului de a preciza dacă s-au comunicat toate ordinele de ministru existente prin care s-au adoptat/conformat regulamentele concursurilor de carieră destinate diplomaților, stabilite prin Decizia nr. 3044/2015 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la executare cu întârzie a hotărârii judecătorești, Curtea de apel a apreciat că se confirmă susținerea, dar neexecutarea trebuie să subziste la data pronunțării hotărârii, or singurul act necomunicat este Ordinul nr. 1968/2008, abrogat, dar acesta nu face obiectul obligației de comunicare.

Cu referire la pct. 1.1. al cererii recurentului-reclamant, formulate în Dosarul nr. x/2013 în care s-a pronunțat Decizia nr. 3044/2015, Înalta Curte reține că partea a solicitat în mod expres comunicarea copiei conforme a ordinului MAE emis în aplicarea art. 6, 18 și 69 din Legea nr. 269/2013, iar instanța a obligat pârâtul să comunice ordinul solicitat.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 269/2003, comisia propune acordarea gradelor diplomatice sau consulare la admiterea în corpul diplomatic și consular al României și pentru promovarea în grad diplomatic sau consular, iar organizarea și funcționarea comisiei, inclusiv criteriile pentru promovarea în grade diplomatice și consulare și la alte concursuri pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, se stabilesc prin ordin MAE.

Art. 18 din Legea nr. 269/2003 precizează că în baza Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului aprobat prin ordin al MAE, se organizează concursurile pentru funcțiile diplomatice sau consulare vacante.

La rândul său, art. 69 din aceeași lege, stabilește că hotărârile de guvern și ordinele MAE emise în aplicarea Legii nr. 269/2003 se adoptă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

Recurentul-reclamant susține că prin pct. 1.1. din cerere a solicitat atât ordinul emis în anul 2003 cât și ordinele modificatoare ale acestuia.

Trebuie reamintit că recurentul-reclamant a solicitat la pct. 1.1 al cererii sale comunicarea ordinului MAE și niciun moment reclamantul nu a precizat că solicită comunicarea tuturor ordinelor abrogate și în ființă, care au fost emise în temeiul art. 6, 18 și 69 din Legea nr. 269/2003.

În cadrul unei cereri întemeiate pe disp. Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, reclamantul are obligația să arate în concret actele solicitate a-i fi comunicate.

Din moment ce reclamantul a solicitat comunicarea ordinului folosind singularul și nu pluralul, în mod corect instanța de fond a reținut că obligația pârâtului subzistă numai în legătură cu comunicarea actului în ființă, ce produce efecte juridice.

Susținerea recurentului-intimat nu poate fi apreciată pozitiv, deoarece aceasta reprezintă o precizare a cererii formulată abia în faza de executare, ceea ce procedural, este nelegal.

Din actele dosarului reiese comunicarea către recurentul-reclamant a Ordinelor nr. 1264/2003, nr. 1265/2003, nr. 1034/2008, nr. 738/2011 și nr. 725/2013.

Se susține de către recurent că din cuprinsul Ordinelor nr. 1265/2003, nr. 1615/2009 și nr. 738/2011 nu se stabilesc criterii pentru alte categorii de persoane menționate de art. 6 alin. (2) și art. 18 din Legea nr. 268/2003 care se află în faza intrării în Corpul diplomatic și consular al României, prin concurs, de unde rezultă că intimatul-pârât este obligat să comunice ordinele adoptate separat și să îl înștiințeze în scris dacă documentele deja arătate reprezintă totalitatea ordinelor care există raportat la solicitarea de la pct. 1.1.

Înalta Curte reține că o asemenea obligație nu poate fi extrasă din cuprinsul Deciziei nr. 3044/2015, care a obligat să comunice doar ordinul existent, fără ca în sarcina acestuia să existe și cea de a arăta, printr-un document separat că nu mai există alte înscrisuri.

Referitor la întârzierea în executare, instanța de recurs susține considerentele hotărârii de fond prin care s-a consemnat că pentru aplicarea disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, este obligatoriu ca neexecutarea să subziste la data pronunțării hotărârii, ipoteză neîndeplinită în cauză.

Cu privire la îndeplinirea obligației existente la pct. 1.2 din cererea inițială formulată de recurentul-reclamant, se constată că s-a solicitat comunicarea ordinului MAE din anul 2011 cu privire la Regulamentul de desfășurare a concursurilor pentru avansarea în grade, cerere îndeplinită, la dosarul de fond fiind depus Ordinul nr. 738/19.07.2011 pentru aprobarea metodologiei de promovare în grad diplomatic și consular.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de nelegalitate, întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din data de 26 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 mai 2018.