ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2205/2020

Ședința publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Afacerilor Externe a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 11348 RON reprezentând avansul plătit de MAE-DPRRP în data de 25.08.2015 prin ordinul de plată nr. x, în baza Contractului de finanțare nr. x/14.07.2015, la care se adaugă penalități zilnice de 0,1 % din suma precizată, ce urmează a fi achitate de la data încasării avansului de către pârâtă până la data plății efective a debitului principal.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2378 din data de 15 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în contradictoriu cu pârâta A., astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.339,1 RON reprezentând penalități de întârziere.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, ca fiind nelegală, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, pârâta susține în esență că nu a fost citată și nu i s-a comunicat în timp util, cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată conținutul cererii precizatoare depusă de reclamantă prin care se modifică valoare pretențiilor inițial solicitate prin cererea de chemare în judecată, încălcându-se astfel dreptul său la apărare.

Susține de asemenea că, a achitat plata debitului solicitat imediat ce a luat cunoștință de conținutul cererii precizatoare, respectiv la data de 15.06.2017, data ultimului termen de judecată. Astfel, în mod incorect instanța de fond nu a valorificat acest aspect deși în motivarea sentinței, prima instanță a reținut că a fost primită dovada efectuării plății din data de 15.06.2017, dar dovada a fost depusă tardiv la dosar, pe data de 16.02.2017.

Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul reclamant Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1339,1 reprezentând penalități de întârziere restante și neachitate.

Analiza motivelor de casare

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., având în vedere deopotrivă și actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 11.348 RON reprezentând avansul plătit de MAE-DPRRP în data de 25.08.2015 prin ordinul de plată nr. x, în baza Contractului de finanțare nr. x/14.07.2015, la care se adaugă penalități zilnice de 0,1 % din suma precizată, ce urmează a fi achitate de la data încasării avansului de către pârâtă până la data plății efective a debitului principal.

La data de 08.03.2017 pârâta a achitat reclamantului suma de 16.375,17 RON reprezentând, conform explicațiilor oferite, debitele solicitate prin notificarea nr. U1-2/42 pentru restituirea avansului din data de 22.12.2015, respectiv suma de 11.348 RON reprezentând avans de 30%, la care se adaugă suma de 5.027,17 RON reprezentând penalități calculate la 0,1%/zi de întârziere pentru un număr de 443 zile de întârziere calculate cu începere de la data de 22.12.2015 - data notificării până la data de 09.03.2017 - data efectuării plății.

Ca urmare a acestei plăți efectuate de partea pârâtă, reclamantul și-a restrâns pretențiile, precizând că înțelege să solicite obligarea pârâtei la plata numai a penalităților de întârziere calculate începând cu data de 25.08.2015 (data acordării avansului) până la data de 08.03.2017 (data recuperării avansului acordat), și anume suma de 1.339,1 RON.

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret a criticilor formulate de recurentă și a legalității hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată, în raport de susținerile acesteia și de înscrisurile existente la dosarul de fond, respectiv filele x, că intimată pârâtă a achitat debitele solicitate prin cererea precizatoare depunând, în acest sens, copia ordinului de plată nr. x din data de 15 iunie 2017, debite reprezentând penalități de întârziere restante neachitate.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă tocmai obligarea pârâtei A. la plata debitelor anterior menționate în baza Contractului de finanțare nr. x/14.07.2015, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a rămas fără obiect.

Ca urmare a constatării faptului că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, este de prisos a fi expuse și analizate în concret, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., criticile din recurs, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea hotărârii recurate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 modificată și completată, va admite recursul, fără a mai fi necesară analizarea celorlalte motive invocate, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2378 din data de 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

Casează, în tot, sentința recurată și, în rejudecare

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2020.