ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4695/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 12.600 RON, reprezentând avansul plătit de Ministerul Afacerilor Externe - DPRRP către pârâtă, la data de 04 august 2015, prin O.P. nr. x, în baza Contractului de finanțare nr. x/07.07.2015, la care se adaugă penalități zilnice de 0,1 % din suma indicară, solicitate a fi achitate de la data încasării avansului de către pârâtă, până la data plății efective a debitului principal.

Prin sentința civilă nr. 1972 din 26 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale, a respins cererea de a se constata că a intervenit transmisiunea calității procesuale active de la reclamantul Ministerul Afacerilor Externe către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Afacerilor Externe, respingând în consecință, acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, în contradictoriu cu pârâta A..

Împotriva sentinței civile nr. 1972 din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în sensul înlăturării constatării că Ministerul pentru Românii de Pretutindeni nu a succedat Ministerului Afacerilor Externe, precum și în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Ministerului Afacerilor Externe și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca în noul ciclu procesual, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni să figureze ca parte reclamantă.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant a formulat, în esență, următoarele critici de nelegalitate:

Efectul juridic al O.U.G. nr. 1/2017 a fost acela al unei divizării parțiale, entitatea nou-înființată având a prelua un patrimoniu de la entitatea care se divizează.

Ministerul Afacerilor Externe avea dreptul subiectiv civil în patrimoniu deoarece nașterea dreptului subiectiv civil dedus judecății era anterioară datei la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 1/2017 (când a fost înființat Ministerul pentru Românii de Pretutindeni). Prin urmare, cel care are un drept în patrimoniu are și dreptul de a-1 ocroti pe cale judecătorească, prin formularea unei acțiuni în justiție.

La data formulării cererii de chemare în judecată (27.01.2017), Ministerul Afacerilor Externe nu a întreprins acțiuni ce revin în atribuțiile Ministerului pentru Românii de Pretutindeni ci a exercitat drepturi procesuale corelative dreptului material deținut în patrimoniu.

În consecință, Ministerul Afacerilor Externe avea calitate procesuală activă iar această calitate a transmis-o către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni la data de 28.02.2017, conform Protocolului de predare-primire încheiat între cele două ministere.

Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 03 decembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2020, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând actele dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, constată că recursul declarat de reclamant este fondat.

Criticile aduse de recurent hotărârii atacate, ce privesc greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Afacerilor Externe, sunt întemeiate.

Procedând la analiza acestei excepții, instanța de fond a constatat că acțiunea dedusă judecății a fost promovată de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2017, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 05 ianuarie 2017, prin care, la art. 16 alin. (1) s-a dispus înființarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.

Prima instanță a reținut că la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Afacerilor Externe nu avea calitate procesuală activă, neputându-se aprecia că ar fi putut interveni transmiterea calității procesuale active către noul minister, respectiv Ministerul pentru Românii de Pretutindeni.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția dată excepției în discuție.

Conform dispozițiilor art. 205 alin. (1) din C. civ., "Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege".

Prin urmare, raportat la cadrul procesual fixat prin cererea introductivă de instanță, se constată că dobândirea capacității de folosință de către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni este condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe prevăzute de lege, reglementate ca atare prin O.U.G. nr. 1/2017, care la art. 16 alin. (1) prevede înființarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, prin preluarea activităților și structurilor din domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) din actul normativ menționat:

"Ministerele nou-înființate sau care preiau, instituții, activități și structuri, după caz, de la alte ministere sau autorități, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, preiau personalul aferent acestora în condițiile legii și se subrogă în drepturile și obligațiile ministerelor sau autorităților care derulau aceste activități".

Totodată, prevederile alin. (3) al aceluiași articol stabilesc următoarele: "Ministerele prevăzute la alin. (2) preiau, pe bază de protocol de predare-preluare, execuția bugetară, precum și patrimoniul ministerelor sau structurilor reorganizate stabilit pe baza situațiilor financiare întocmite potrivit prevederilor art. 28 alin. (1^1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 17/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, patrimoniul acestui minister se constituie prin preluarea integrală a patrimoniului activității și a arhivei Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, denumit în continuare D.P.R.R.P., pe baza protocolului de predare-preluare încheiat în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, concomitent cu preluarea activității, structurilor, personalului și a patrimoniului, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni se subrogă în drepturile și obligațiile Ministerului Afacerilor Externe, aferente activității D.P.R.R.P.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus redate, rezultă că Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a preluat activitățile și structurile din domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, subrogându-se în drepturile și obligațiile acestui din urmă minister, relevante sub aspectul cerințelor prevăzute lege pentru intervenirea acestei operațiuni fiind prevederile art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2017, care stabilesc condiția transmiterii patrimoniului de la Ministerul Afacerilor Externe la ministerul nou înființat, cunoscut fiind faptul că de esența persoanei juridice este patrimoniul, element constitutiv al oricărei persoane juridice, conform art. 187 din C. civ.

În speță, preluarea patrimoniului Ministerului Afacerilor Externe nu a operat imediat înființării noului minister, ci potrivit art. 20 alin. (3), termenul de predare-preluare a patrimoniului a fost condiționat de adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2017.

Astfel, separația patrimoniilor între cele două ministere a intervenit la data de 28 februarie 2017, prin încheierea Protocolului de predare-primire, în baza căruia Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a preluat de la Ministerul Afacerilor Externe activitățile și structura în domeniul românilor de pretutindeni.

În contextul evidențiat, la data introducerii acțiunii deduse judecății (27 ianuarie 2017), Ministerul Afacerilor Externe deținea calitate procesuală activă, transmiterea acestei calități către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni intervenind abia la data de 28 februarie 2017, odată cu încheierea Protocolului de predare-primire între aceste două ministere.

Față de aspectele relevate, în vederea stabilirii cadrului procesual activ al cererii de chemare în judecată, se impune ca judecătorul fondului să analizeze cererea depusă la dosar de către Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, prin care s-a învederat înființarea acestui minister în temeiul O.U.G. nr. 1/2017, urmând a se pune în discuție oportunitatea introducerii în cauză a Ministerului pentru Românii de Pretutindeni și a se proceda ulterior la soluționarea cauzei pe fond.

În raport de motivele reținute anterior, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe

Pentru considerentele expuse, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a se menține soluția primei instanțe cu privire la excepția necompetenței materiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 1972 din 26 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține dispozițiile instanței de fond cu privire la excepția necompetenței materiale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.