ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5201/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27.01.2017, reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 23410 RON reprezentând avansul plătit de MAE-DPRRP către pârâtă în data de 17.08.2015, prin transferul valutar de fonduri nr. 69/17.08.2015, în baza Contractului de finanțare nr. x/19.06.2015, la care se adaugă penalități zilnice de 0,1 % din suma precizată, pe care le solicită a fi achitate de la data încasării avansului de către pârâtă până la data plății efective a debitului principal.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 217 din data de 22 ianuarie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni în contradictoriu cu pârâta A. și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 23410 RON cu reprezentând restituirea avansului plătit în baza contractului de finanțare nr. x/19.06.2015, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi calculate la debitul sus-menționat, începând cu data de 31.12.2015 până la data achitării acestuia.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii și rejudecarea acțiunii, în sensul admiterii în integralitate a acesteia. Intimata-pârâtă A. nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea din data de 9 decembrie 2021, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului-reclamant, care nu a îndeplinit obligația de indica în mod concret situația juridică a societății A., dacă aceasta se mai află sau nu în stare de funcționare, dacă a fost sau nu radiată și de a exprima în scris poziția procesuală cu privire la aceste aspecte, astfel cum i-a fost pus în vedere, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosar recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului promovat. Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 8.08.2022, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției perimării recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 Cod procedruă civilă, excepția perimării prezentei căi de atac, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la această dată începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 9 mai 2022. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, după comunicarea încheierii de suspendare, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. și nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură. De asemenea, nu subzistă vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.