ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.070 RON, reprezentând avansul nedecontat, plătit de M.A.E. - D.P.R.R.P. către pârâtă în data de 29.08.2015, prin transferul valutar nr. 64, în baza Contractului de finanțare nr. x/25.06.2015, la care se adaugă penalități zilnice de 0,1% din suma precizată, pe care le solicită a fi achitate de la data încasării avansului de către pârâtă, până la data plății efective a debitului principal. Ulterior, la data de 26.04.2017 reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, a formulat cerere de modificare a cererii de chemare in judecată prin care a învederat faptul că înțelege să isi modifice obiectul acțiunii și sa solicite obligarea pârâtei la plata sumei de 1.377,89 RON, reprezentând penalități calculate de la data acordării avansului până la data de 29.03.2016.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3561 din 09 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis în parte cererea, astfel cum a fost modificată și formulată de către reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în contradictoriu cu pârâta A., și a obligat pârâta la plata către reclamant a penalităților de întârziere de 0,1% calculate la suma de 6070 RON, începând cu data de 01.02.2016 și până la data de 29.03.2016.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamantul MINISTERUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI, în prezent, SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, și acesta, în calitate de succesor al DEPARTAMENTULUI PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, rejudecând procesul în fond, obligarea intimatei la plata penalităților de întârziere de 0,1% calculate la suma de 6.070 RON, începând cu data de 29.08.2015, până la data de 29.03.2016. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurentul- reclamant a relevat, foarte pe larg, situația în fapt în cauză, și a criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegală, invocând, în esență, următoarele: Conform prevederilor art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 264/2003 privind stabilirea acțiunilor și categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor și limitelor pentru efectuarea de plăți în avans din fonduri publice, recuperarea sumelor de către ordonatorul de credite se face cu perceperea dobânzilor și penalităților de întârziere existente pentru creanțele bugetare, calculate pentru perioada de când s-a acordat avansul și până în momentul recuperării. Față de aceste prevederi, recurentul-reclamant susține faptul că, dispozițiile legale invocate, referitoare la data de la care se calculează accesoriile în cazul creanțelor bugetare, au întâietate raportat la orice altă înțelegere a părților. Prin urmare, apreciază că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că penalitățile de întârziere pot fi aplicate beneficiarului doar după ce au trecut cele 15 zile calendaristice de la data primirii notificării din partea finanțatorului cu privire la restituirea fondurilor și, din acest punct de vedere, arată că, în cazul avansului acordat în temeiul contractului de finanțare nr. x/25.06.2015, penalitățile de întârziere se calculează de la data de 29.08.2015 (data acordării avansului).

Apărarea formulată în cauză Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 30.01.2018, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat menținerea sentinței civile recurate.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 mai 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În esență, în cadrul motivelor de recurs se invocă faptul că, prevederile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 264/2003, referitoare la data de la care se calculează accesoriile în cazul creanțelor bugetare, au întâietate raportat la orice altă înțelegere a părților și, din acest punct de vedere, consideră recurentul că, în temeiul contractului de finanțare nr. x/25.06.2015 penalitățile de întârziere se calculează de la data de 29.08.2015 (data acordării avansului). Critica este nefondată. Contractul de finanțare nr. x/25.06.2015, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru Proiectul "Promovarea multiculturalității transfrontaliere prin acțiuni comune" - Festivalul Național și Internațional de Folclor al Tineretului, Culturii și Tradiției a fost încheiat în temeiul Legii nr. 321/2006, privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni pentru această activitate. Inclusiv, notificarea de restituire a avansului nedecontat a fost emisă de însuși recurentul-reclamant în temeiul prevederilor acestei Legi (nr. 321/2006, art. 11 alin. (2) -f.10 dos.), cum, de altfel, și în Memorandumul intern întocmit, se reține că "În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 321/2006 și conform prevederilor stipulate la cap. V din contractul de finanțare, a fost achitată suma de 8.070 RON, reprezentând plata avansului de 30% din valoarea sumei angajate". Ca atare, accesoriile în cazul creanțelor bugetare datorate pe temeiul Contractului de finanțare din cauză sunt guvernate tot de Legea nr. 321/2006, și nu de H.G. nr. 264/2003, privind stabilirea acțiunilor și categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor și limitelor pentru efectuarea de plăți în avans din fonduri publice, cum eronat pretinde recurentul, al cărei obiect de reglementare este stabilit la art. 12 "Prevederile prezentei hotărâri se aplică oricăror persoane juridice, pentru acțiunile finanțate din fonduri publice prevăzute în anexa nr. 1, potrivit destinației pentru care au fost alocate". Cum prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 321/2006 dispun în sensul că, " (2) Nerespectarea de către beneficiari a obligațiilor asumate prin contractele de acordare a finanțărilor nerambursabile se sancționează cu obligarea acestora la restituirea sumelor primite, la care se adaugă penalitățile calculate la sumele deja acordate, în conformitate cu prevederile contractuale." și cum la art. 12.2. din Capitolul XII din contract, cu denumirea marginală "Răspunderea contractuală", se prevede în mod expres că "În cazul în care Beneficiarul nu respectă obligațiile asumate prin contract, acesta este obligat să restituie fondurile primite în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii notificării din partea Finanțatorului. În caz contrar Beneficiarul va plăti penalități de întârziere zilnice în cuantum de 0,1% din valoarea fondurilor primite, până la data restituirii acestora", în mod nelegal se susține de către recurentul-reclamant că penalitățile de întârziere s-ar calcula de la data acordării avansului, de 29.08.2015. În condițiile în care, contractul reprezintă voința și legea aplicabilă părților, nu poate fi reținută aplicarea, prin analogie, a altor reglementări în materia plății penalităților de întârziere, pentru a aprecia asupra momentului curgerii lor- în speță, data acordării avansului, cum nefondat pretinde recurentul. Verificând sentința recurată, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., căruia se circumscriu criticile de nelegalitate formulate de recurent, instanța de fond în mod corect și legal a reținut că penalitățile de întârziere pot fi aplicate Beneficiarului doar după ce au trecut cele 15 zile calendaristice de la data primirii notificării din partea Finanțatorului cu privire la restituirea fondurilor, putând fi aplicate până la data restituirii efective a fondurilor. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului- reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală, iar motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.