ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3044/2015

Decizia nr. 3044/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 10 ianuarie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 60858/G/II din 19 decembrie 2013 prin care s-a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând, simultan funcția de viceprimar al Comunei Perieți, județul Ialomița, și calitatea de titular al Întreprinderii Individuale A., fiind incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința civilă nr. 1837 din 10 iunie 2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs.

2.1. Motivele de casare

Recurentul-reclamant a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii de anulare a raportului de evaluare contestat.

2.2. Principalele argumente invocate

Referitor la motivul de nelegalitate invocat, recurentul-reclamant a arătat că nu a solicitat a-i fi aplicate prevederile C. com., ci a arătat care este, în opinia sa, interpretarea corectă a sintagmei „comerciant persoană fizică” în accepțiunea art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, avută în vedere de legiuitor în anul 2003, respectiv cei care fac fapte de comerț având comerțul ca profesiune obișnuită.

Astfel, legiuitorul în anul 2003 nu putea avea în vedere definiții date de legiuitor în anul 2011, când a apărut Noul C. civ.

De asemenea, Întreprinderea Individuală A. nu are ca obiect de activitate, menționat în codul CAEN, comercializarea, ci Cod 0113, „cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor”.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că instanța de fond a reținut în mod justificat calitatea reclamantului de comerciant. Astfel, prevederile legale nu condiționează existența stării de incompatibilitate de îndeplinirea unor condiții, ci doar de existența calității de comerciant, înființarea unei întreprinderi individuale fiind menită de a aduce venituri, care nu pot fi realizate decât prin comercializarea produselor care fac obiectul activității acesteia.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 iunie 2015, completul filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a constatat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele textului de lege invocat, respectiv pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau greșita aplicare a normelor de drept material.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ pe calea prevăzută de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. 60858/G/II din 19 decembrie 2013 prin care Agenția Națională de Integritate a reținut că acesta, în calitate de viceprimar al Comunei Perieți, județul Ialomița, s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 30 aprilie 2013 întrucât a deținut concomitent cu funcția de viceprimar și calitatea de titular întreprindere individuală, în cadrul A.Întreprindere Individuală.

Verificând elementele stării de incompatibilitate, prima instanță a respins ca nefondată contestația reclamantului reținând temeinicia și legalitatea raportului de evaluare atacat, constatând, în baza probatoriului administrat în cauză, că reclamantul a încălcat în exercitarea mandatului de viceprimar interdicțiile prevăzute de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cât și faptul că nu a respectat dispozițiile art. 91 alin. (3) teza I din același act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) g) calitatea de comerciant persoană fizică”.

Potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (3) teza I din aceeași lege, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, „Prezenta ordonanță de urgență reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale.”

Conform art. 2 din aceeași ordonanță de urgență, „În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit;

b) Codul CAEN - Clasificarea activităților din economia națională, aprobată prin H.G. nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităților din economia națională - CAEN, cu modificările ulterioare;

(…)

g) întreprindere individuală - întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică”.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.:

„(1) În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege.”

Art. 3 alin. (2) din Noul C. civ. dispune că „sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere”.

Conform art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 71/2011,

„(1) Noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

(2) În toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" se înlocuiesc cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de servicii".”

Din perspectiva acestor prevederi legale, dar și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect prin sentința atacată a fost respinsă acțiunea recurentului-reclamant, menținându-se raportul de evaluare contestat, apreciindu-se corect, pe situația de fapt, că acesta avea calitatea de persoană fizică supusă înregistrării în registrul comerțului.

Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, „Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului.”

Recurentul-reclamant a depus, odată cu acțiunea introductivă de instanță, copia certificatului de înregistrare a firmei „A. Întreprindere Individuală” emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița la data de 17 februarie 2012.

Nu pot fi primite susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora Întreprinderea Individuală A. s-a înființat pentru cultivarea produselor agricole și nu pentru comercializarea acestora. Scopul înființării unei întreprinderi individuale este acela al desfășurării unei activități economice.

De altfel, chiar recurentul-reclamant a precizat faptul că, la data de 06 aprilie 2012, a încheiat, cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, contractul de finanțare.

Prin urmare, în speță, a fost dovedită existența calității de comerciant persoană fizică, atât prin înmatricularea în registrul comerțului, cât și prin obținerea finanțării pe care recurentul-reclamant a primit-o prin Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, finanțare care nu putea fi acordată decât pe baza unui plan de dezvoltare pentru exploatația agricolă și cu condiția ca beneficiarul să fie înregistrat ca și comerciant.

Astfel fiind, în mod corect a apreciat și reținut judecătorul fondului că, în speță, recurentul-reclamant are calitatea de persoană fizică supusă înregistrării în registrul comerțului prevăzută de art. 6 din Legea nr. 71/2011, de comerciant în sensul legii, și, prin deținerea concomitentă a acestei calități și a funcției de viceprimar, se află în stare de incompatibilitate, conform dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a renunțat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 91 alin. (3) din același act normativ la una din funcțiile incompatibile.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

În raport de considerentele expuse, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1837 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2015.