ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3421/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16.01.2014 sub nr. x/2014 reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/19.12.2013 prin care s-a stabilit că în perioada 27.08.2012 - 21.11.2012 s-ar fi aflat în incompatibilitate, întrucât a deținut simultan atât calitatea de viceprimar al orașului Măcin, județul Tulcea, cât și pe cea de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, iar în prezent s-ar afla în stare de incompatibilitate deoarece a deținut simultan atât calitatea de viceprimar al orașului Măcin, județul Tulcea și pe cea de Președinte al Consiliului de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 9/CA din data de 22.01.2015 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței recurate și, pe cale de consecință, urmând a se dispune, în principal, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la instanța care a pronunțat hotărârea recurată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant, reiterând argumentele din fața instanței de fond, a susținut că Raportul de evaluare este lovit de nulitate, întrucât nu conține elementele obligatorii impuse de dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și potrivit cărora "actul de constatare trebuie să cuprindă data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele, prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecțiile și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecțiile și explicațiile acestora, descrierea amănunțită a celor constatate, precum și măsurile luate, mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea și a celorlalte persoane prezente, după caz".

Față de aceste dispoziții legale, actul atacat nu cuprinde obiecțiile și explicațiile sale, cu privire la măsurile dispuse de intimată, fiindu-i încălcat și dreptul la apărare.

Recurentul-reclamant a arătat că actul a fost încheiat la 19.12.2013 fără a fi încunoștiințat despre acestea, fiind pus în imposibilitatea de a-și pregăti apărare calificată, de a da explicațiile și de a-și expune obiecțiile cu privire la constatările respective, explicații și obiecții care în concepția legiuitorului trebuiau menționate expres în actul de constatare, ca garanție a dreptului de apărare.

În opinia recurentului,cele reținute în Raportul de evaluare nu corespund adevărului, întrucât începând cu data de 29.03.2013 a demisionat din calitatea pe care o deținea în cadrul Consiliului de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, demisie înregistrată la Spitalul Orășenesc Măcin nr. x/29.03.2013, motiv pentru care nu se poate afirma că în perioada 29.03.2013 - prezent, s-ar afla în stare de incompatibilitate.

În acest sens, se arată că în mod greșit a apreciat prima instanță că demisia nu a fost înregistrată la Consiliului de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, câtă vreme demisia își produce efectele de la momentul la care a ajuns la cunoștința celeilalte părți, respectiv înregistrarea în registrul de intrare-ieșire fără a fi necesară acceptarea acesteia de către persoana căreia îi este opusă.

În fine, recurentul a susținut că Spitalul Orășenesc Măcin este o unitate spitalicească ce deservește populația din localitățile arondate acestuia, respectiv Municipiul Măcin și comunele arondate, prin urmare în cauză este vorba de un operator regional, care nu se încadrează în categoria instituțiilor publice de interes local, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale incompatibilității prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.05.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26.04.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin Raportul de evaluare nr. x/19.12.2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea dedusă judecății, s-a reținut că A. a deținut simultan în perioada 27.08.2012 - 21.11.2012, funcția de viceprimar al orașului Măcin din județul Tulcea și ce a de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, iar începând cu data de 21.11.2012 a deținut simultan funcția de viceprimar al orașului Măcin din județul Tulcea și cea de președinte al Consiliului de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, soluția fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate de recurent, Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susținerea acțiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanța de fond și analizate judicios în considerentele sentinței atacate.

Susținerile recurentului-reclamant vizând nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 sunt neîntemeiate, instanța de fond constatând în mod corect că aceste dispoziții legale nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate de dispozițiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate.

În acest context, Înalta Curte, în acord cu cele reținute de prima instanță, constată că Raportul de evaluare nr. x/19.12.2013 fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, privind informarea persoanei evaluate, invitarea acesteia de a prezenta datele și informațiile pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris și informată cu privire la faptul că are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de un avocat, având în vedere că informarea persoanei evaluate a fost comunicată la domiciliul acesteia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată la data de 25.11.2013, iar reclamantul a transmis prin poștă un punct de vedere înregistrat sub nr. x/2.12.2013.

Instanța de control judiciar apreciază nefondată și critica recurentului-reclamant privind corectitudinea aspectelor reținute prin Raportul de evaluare nr. x/19.12.2013.

Astfel, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că prin raportul de evaluare contestat a fost constatată în mod corect starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant, care a deținut simultan în perioada 27.08.2012 - 21.11.2012, funcția de viceprimar al orașului Măcin din județul Tulcea și ce a de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, iar începând cu data de 21.11.2012 a deținut simultan funcția de viceprimar al orașului Măcin din județul Tulcea și cea de președinte al Consiliului de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Conform art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al Consiliului Județean este incompatibilă cu….lit. d funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societăți comerciale inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societăți de asigurare li cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice".

Prin urmare, recurentul-reclamant s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și pe cea de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora începând cu data de 29.03.2013 a demisionat din calitatea de membru pe care o deținea în Consiliul de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, demisie înregistrată sub nr. x/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât acest înscris nu este susținut probatoriu de niciun alt act.

Alegațiile recurentului referitoare la înregistrarea demisiei la Spitalul Orășenesc Măcin sub nr. x/2013 sunt lipsite de relevanță, întrucât acest număr nu reprezintă un număr de înregistrare al Spitalului Orășenesc Măcin, iar prin adresa nr. x/2013 s-a arătat că spitalul nu deține nici un act de revocare din funcție a recurentului.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar are în vedere și jurisprudența constantă a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal referitoare la faptul că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data când s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată prin cererea de demisie.

Această interpretare a fost dată, cu majoritate, de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurisprudența secției devenind unitară în mod constant după data respectivă - 7.11.2013.

Astfel fiind, se reține că starea de incompatibilitate reglementată de Legea nr. 161/2003 se poate considera încetată de la momentul în privința căruia s-a dovedit existența unei manifestări unilaterale de voință în sensul renunțării la calitatea de membru pe care o deținea în Consiliul de Administrație al Spitalului Orășenesc Măcin, actul care încorporează această manifestare de voință fiind înregistrat la organul competent să ia act de emiterea sa, însă contrar susținerilor recurentului, o atare dovadă nu s-a făcut în cauză pentru un moment anterior celui reținut în cuprinsul Raportului de evaluare.

În fine, referitor susținerile recurentului potrivit cărora Spitalul Orășenesc Măcin este operator regional, care nu se încadrează în categoria instituțiilor publice de interes local, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale incompatibilității prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte constată că aceste apărări au fost formulate pentru prima data în recurs, or, cât timp prin hotărârea atacată nu s-a analizat un motiv de nelegalitate, din cauză că nu a fost invocat, acel motiv nu poate face obiectul recursului.

Ca atare, instanța de control judiciar apreciază că este legală soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul existenței stării de incompatibilitate în privința recurentului.

2.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1)din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 9 CA din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.