ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1451/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 6 martie 2017 sub numărul x/2017, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte a Deciziei FGA nr. 3421 din 16 ianuarie 2017 și obligarea pârâtului la plata către reclamantul A. a sumei de 135000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fiicei sale D., către reclamanta B. a sumei de 135000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fiicei sale D. și către reclamanta C. a sumei de 135000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului surorii sale, D..

Prin Sentința nr. 2997 pronunțată în data de 28 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 2997 pronunțată în data de 28 iulie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B. și C., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru administrarea probatoriului propus și judecarea cauzei prin raportarea la jurisprudența și practică și nu la procedurile interne ale pârâtei.

În motivarea recursului, s-au arătat, următoarele:

Hotărârea instanței de fond este criticabilă deoarece pleacă de la premisa greșită potrivit căreia stabilirea despăgubirilor de către Fondul de Garantare a Asiguraților, se poate face cu ignorarea dispozițiilor legale specifice materiei asigurărilor. În speță, la stabilirea despăgubirilor trebuie luate în considerare dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011, în vigoare la data încheierii poliței RCA, în baza căreia se solicită despăgubiri. Conform prevederilor acestui ordin, în caz de deces al unei persoane, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Cerințele acestui act normativ trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor, singura limitare constând în plafonul de garantare de 450.000 RON pe un creditor, stabilit de Legea nr. 213/2015.

Recurenții-reclamanți consideră că nu este corectă motivarea instanței de fond conform căreia FGA "nu are nicio obligație comună" cu asigurătorul RCA. Deși pentru pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților, poate să pară paradoxal, obligațiile acesteia de instrumentare a dosarelor de daună și de plată a despăgubirilor, au ca izvor contractele de asigurare încheiate de E.. Aceasta este situația în care devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul cărora fondul constituit prin cotizația tuturor societăților de asigurări este menit să acopere despăgubirile pe care E., nu le mai poate achita.

Se mai apreciază că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Fondul de Garantare a Asiguraților, poate stabili despăgubirile raportându-se la criteriile stabilite printr-o procedură internă elaborată de acesta, care face totală abstracție de jurisprudența și practica în materie. Ca și în cazul anteriorului Ghid elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și aceste proceduri ale FGA, reprezintă un punct de vedere arbitrar care nu ține seama de jurisprudența și practica instanțelor, un fel de a spune "îți plătesc despăgubirea în acest cuantum, pentru că așa vreau eu și pentru că nimeni nu poate cenzura decizia mea". Consideră că ratificarea acestor despăgubiri de către instanță, fără a li se accepta administrarea probelor specifice unei astfel de spețe, nu reprezintă de fapt altceva, decât încălcarea dreptului nostru de a ne adresa justiției pentru o corectă apreciere a situației acestora.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a depus întâmpinare, dar a depus în ședință publică la acest termen de judecată concluzii scrise prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate și prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 19 octombrie 2012, a avut loc un accident rutier din culpa numitei F., care, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, a pierdut controlul asupra direcției de mers, autoturismul a părăsit partea carosabilă, a traversat acostamentul din stânga direcției de mers și s-a izbit de un pom de pe marginea drumului public de pe sensul opus de mers. În urma impactului a rezultat decesul doamnei D. aflată pe scaunul din dreapta față, astfel cum rezultă din certificatul medical constatator al decesului nr. 251 din 20 octombrie 2012 (dosarul de fond).

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x avea încheiată polița RCA nr. x, emisă de Societatea E. S.A (dosarul de fond).

Prin cererea înregistrată sub nr. x/15 octombrie 2015, reclamanții, în calitate de rude ale defunctei D. (B. - mama, C. - soră, A. - tată) au solicitat acordarea de despăgubiri din disponibilitățile F.G.A., în cuantum de 135.000 RON, pentru fiecare reclamant cu titlu de daune morale pentru repararea integrală a prejudiciului suferit în urma accidentului rutier din data de 19 octombrie 2015.

Prin Decizia nr. 3421 din 16 ianuarie 2017, în temeiul art. 26 alin. (1) lit. a) corob. cu art. 49 pct. 2 Ordinul CSA nr. 14/2011, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis în parte cererea de plată și a acordat reclamanților B. și A., în calitate de părinți ai defunctei, câte 75.097 RON, iar reclamantei C. suma de 29.912 RON, în calitate de soră.

Înalta Curte nu poate reține critica recurenților-reclamanți potrivit căreia hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu ignorarea dispozițiilor legale specifice materiei asigurărilor, respectiv că nu au fost luate în considerare dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011, având în vedere că instanța de fond a reținut în mod expres în considerente că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) corob. cu art. 49 pct. 2 Ordinul CSA nr. 14/2011, "la stabilirea despăgubirilor în cazul ... decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: f) daunele morale, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România."

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că stabilirea cuantumului daunelor morale nu poate fi realizată prin raportare la parametri exacți, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă de apreciere a autorității învestite cu cererea petenților, ce poate fi analizată în concret prin prisma consecințelor negative suferite de cel vătămat în plan fizic și/sau psihic, precum și de importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, iar în lipsa unor criterii și limite legale, intimatul-pârât a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, la un criteriu obiectiv și rezonabil (gradul de rudenie al reclamanților cu persoana decedată).

Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, pe care recurenții-reclamanți îl consideră insuficient, Înalta Curte reține că, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privința daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării pierderii suferite. De aceea, judecătorul are dreptul să aprecieze, în raport cu toate circumstanțele cauzei, asupra unei sume globale, care să constituie o reparație echitabilă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudicii. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, care să nu constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse recurenților-reclamanți prin pierderea fiicei și a surorii, respectiv o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenționează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoașterea caracterului vătămător al faptei, precum și recunoașterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate, rude ale victimei, suferințe psihice/emoționale imposibil de cuantificat.

Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

De asemenea, se reține că în procedura de evaluare a despăgubirilor morale, intimatul-pârât FGA a procedat la aplicarea Procedurii interne aprobată prin Decizia FGA nr. 142/2016, dat fiind că nu există dispoziții legale exprese cu privire la modalitatea în care trebuie evaluat cuantumul despăgubirilor morale, iar această procedură utilizată de intimatul-pârât FGA în evaluarea daunelor morale reprezintă un criteriu obiectiv de evaluare a prejudiciului, în condițiile în care acest act intern a fost elaborat la rândul său prin raportare la evoluția practicii judiciare în materie.

Înalta Curte, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, va observa că sunt corecte alegațiile pârâtului FGA și, implicit, considerentele instanței de fond, prin care s-a arătat că intimatul-pârât FGA nu este chemat să repare prejudiciul suferit de reclamanți în locul asiguratorului care a intrat în insolvență, ci este chemat în nume propriu, în scop de garantare a persoanelor prejudiciate de intrarea în insolvență a asiguratorului asupra faptului că acestea vor fi despăgubite.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va reține că nu are loc o înlocuire a debitorului obligației de plată a despăgubirii cu un nou debitor, ca urmare a intrării primului în faliment, ci la momentul deschiderii procedurii iau naștere în patrimoniul reclamanților și al pârâtului, în temeiul Legii nr. 215/2015, dreptul și obligația corelativă de garantare a despăgubirii, care însă poate fi plafonată de legiuitor și a cărei executare este supusă, din punct de vedere procedural, unor norme speciale, derogatorii.

În acest sens, prezintă relevanță dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora:

"Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5".

Rezultă așadar, din textul legii, că în aplicarea dispozițiilor legale, intimatul-pârât FGA are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale și, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenței în materie, Înalta Curte va observa că Procedura aprobată prin Decizia nr. 142/2016 reprezintă un criteriu obiectiv în stabilirea cuantumului daunelor morale.

Astfel, potrivit Anexei 1 - Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale, valoarea medie a despăgubirilor morale acordate de E. SA la nivelul anilor 2011 - 2012, urmare a decesului unui copil este de 136.238 RON - despăgubiri stabilite de instanțele judecătorești și de 47.231 RON - despăgubiri stabilite pe cale amiabilă, iar în cazul decesului unei surori, valoarea medie a despăgubirii morale este de 61.656 RON - despăgubiri stabilite de instanțele judecătorești și de 22.848 RON - despăgubiri plătite pe cale amiabilă. Intimatul-pârât, având în vedere și împrejurarea că accidentul rutier a avut loc în anul 2012, a stabilit cuantumul despăgubirilor între cele două valori (despăgubiri stabilite de instanță și despăgubiri stabilite pe cale amiabilă) ajungând la o despăgubire în cuantum de 75.097 RON, în cazul părinților și la o despăgubire în cuantum de 29.912 RON, în cazul surorii.

Așadar, nu pot fi avute în vedere criticile recurenților-reclamanți potrivit cărora despăgubirile primite au fost stabilite de către intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraților făcându-se abstracție de jurisprudența și practica în materie și că această procedură internă reprezintă un punct de vedere arbitrar care nu ține seama de jurisprudența și practica instanțelor, cu atât mai mult cu cât modul de stabilire nu a fost exercitat discreționar, ci în baza unor reguli concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal și nediscriminatoriu față de orice creditor de asigurare. Astfel, tocmai pentru a nu lăsa loc arbitrariului, Directorul General al FGA a emis Decizia nr. 142/2016, prin care a determinat o medie a cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, prin raportare nu doar la jurisprudență, ci și la modalitatea de soluționare pe cale amiabilă, în trecut, a unor astfel de situații de către asigurătorul în insolvență SC E. SA, dar și în considerarea rezultatului studiului FPVS 2011.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurenții - reclamanți C., B. și A. împotriva Sentinței civile nr. 2997 din 28 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți C., B. și A. împotriva Sentinței civile nr. 2997 din 28 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - CL