ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1697/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 05.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea Deciziei nr. 6397/12.06.2017, cu consecința obligării Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii de aprobare a plății creanțelor acestora, conform cererii de plată înregistrate sub nr. x/05.04.2016.

Prin sentința civilă nr. 214 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., D. și E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost anulată Decizia FGA nr. 6397/12.06.2017 și a fost obligat pârâtul FGA să soluționeze cererea de plată nr. x/05.04.2016, cu luarea în considerare a motivelor sentinței.

A fost respinsă, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.

S-a luat act de cererea reclamanților de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

A fost anulată cererea formulată de reclamantul C., decedat.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în urma rejudecării, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat că intenția legiuitorului a fost de a institui un mecanism de protecție, iar nu un continuator/succesor în drepturi și obligații al asigurătorului în faliment.

În ceea ce privește cererea de plată formulată de reclamantul E., a arătat recurentul că acesta este înscris în tabelul preliminar rectificat nr. 1 al creanțelor împotriva F. S.A. cu data de referință 03.12.2015, la poziția 265, cu suma de 47.231 RON, lichidatorul judiciar acceptând, sub condiție rezolutorie, acordarea acestei sume către partea vătămată, cu titlul de daune morale.

A mai susținut recurentul că, în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment, contestatorul avea posibilitatea de contesta atât măsurile dispuse de lichidatorul judiciar, inclusiv înscrierea în tabelul de creanță, sub condiție rezolutorie, a creanței sale de 47231 RON, față de Fond, cât și rapoartele lichidatorului judiciar privitoare la analiza creanței Fondului, dar dovada unor astfel de contestații nu a fost făcută, astfel că aceste măsuri se bucură de autoritate de lucru judecat.

Decizia administrativă emisă de Fond cuprinde în considerente tocmai incidența procedurii de faliment și consecințele acesteia prin raportare la înscrierea creanței contestatorului în tabelul de creanțe al debitoarei, aspecte pe care contestatorul nu le combate.

A mai arătat recurentul că a adoptat la 26.05.2016 prin Decizia Directorului General nr. 142, amendată și completată prin Decizia nr. 258/16.11.2016, Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorând din cazuri de vătămări corporale sau deces, după consultarea lichidatorului judiciar G..

În stabilirea daunelor morale acordate petentului E., recurentul a arătat că a avut în vedere și Anexa 1 din Procedură - Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului, ca cuprinde valorile medii pentru părintele persoanei decedate, respectiv despăgubiri medii plătite de F. pe cale amiabilă 2011-2012: 47231 RON.

Astfel, a apreciat recurentul că în mod eronat a reținut instanța de fond că în privința solicitării reclamantului nu a avut loc o analiză pe fondul cererii.

În ceea ce privește acordarea daunelor morale către ceilalți reclamanți, a arătat recurentul că s-a raportat la procedura internă, respectiv Anexa 1 din Procedură, în care unchiul, mătușa, nașul, respectiv nașa de botez ai defunctului nu se regăsesc printre persoanele reținute ca fiind prejudiciate ca urmare a decesului victimei pentru care Fondul urmează să acorde despăgubiri morale.

A concluzionat recurentul că nu se poate reține refuzul nejustificat de acordare, respectiv de acordare integrală a daunelor solicitate de reclamanți, având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune, care nu a fost exercitat discreționar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare și concret, cu aplicabilitate generală, ce asigură aplicarea unui tratament egal și nediscriminatoriu față de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, rolul FGA, precum și lipsa criteriilor și limitelor legale de stabilire a daunelor morale.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, în ceea ce privește creanța reclamantului E., au arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că acesta a avut la dispoziție atât calea procedurii de faliment, cât și pe cea în fața Fondului și că până în prezent nu a avut loc o evaluare plenară a dreptului său. Totodată, FGA avea obligația de a analiza pe fond cererea de plată și nu doar de a efectua plata în limitele recunoscute preliminar de lichidatorul judiciar.

Cu privire la creanța celorlalți reclamanți, au invocat prevederile art. 1391 alin. (2) din C. civ. și au arătat că toți cei lezați printr-un fapt prejudiciabil pot exercita acțiunea în daune-interese atât pentru pierderea materială, cât și pentru prejudiciul moral sub raportul afecțiunii.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, sentința urmând să fie casată în parte, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A., B., C., D. și E. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 6397/12.06.2017, cu consecința obligării Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii de aprobare a plății creanțelor acestora, conform cererii de plată înregistrate sub nr. x/05.04.2016.

Prin decizia nr. 6397/12.06.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis în parte cererea de despăgubire formulată de reclamantul E., pentru suma de 47.231,00 RON, respingând cererea de plată pentru diferența dintre suma solicitată și cea acordată. De asemenea, au fost respinse în totalitate cererile de plată ale reclamanților A., B., C., D..

Prin sentința atacată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., D. și E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost anulată Decizia FGA nr. 6397/12.06.2017 și a fost obligat pârâtul FGA să soluționeze cererea de plată nr. x/05.04.2016, cu luarea în considerare a motivelor sentinței.

A fost respinsă, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată. A fost anulată cererea formulată de reclamantul C., decedat.

În privința reclamantului E., instanța de fond a reținut faptul că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ar fi avut obligația să analizeze pe fond cererea de plată ce i-a fost dedusă, și nu doar de a efectua plata în limitele recunoscute preliminar de lichidatorul judiciar, în lipsa tranșării chestiunii existenței și întinderii dreptului de creanță definitiv în cadrul procedurii de faliment. A mai apreciat că soluția Fondului de a nu admite cererea de plată în favoarea reclamantului decât în limitele recunoscute pe cale judiciară în procedura de faliment ar fi fost legală, în măsura în care creanța ar fi fost stabilită definitiv în cadrul aceste proceduri.

Înalta Curte apreciază că sunt corecte susținerile recurentului în ceea ce îl privește pe reclamantul E., acesta fiind înscris în tabelul preliminar rectificat nr. 1 al creanțelor împotriva F. S.A. cu data de referință 03.12.2015, la poziția 265, cu suma de 47231 RON, lichidatorul judiciar acceptând, sub condiție rezolutorie, acordarea acestei sume către partea vătămată cu titlul de daune morale.

Este adevărat că, potrivit legii, creditorul de asigurări are la dispoziție atât calea procedurii de faliment, cât și pe cea în fața Fondului, reglementată de dispozițiile Legii nr. 213/2015.

Astfel, potrivit art. 17 din Legea nr. 213/2015, "Creditorul de asigurări poate urma separat și procedura de faliment a asigurătorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării creanței sale din activele asigurătorului aflat în faliment, inclusiv pentru suma cuvenită care depășește plafonul de garantare prevăzut la art. 15 alin. (2),,.

Însă, odată ce și-a ales calea în instanță în cadrul procedurii de faliment, reclamantul E. nu poate solicita ulterior Fondului de Garantare a Asiguraților o altă sumă, având în vedere că nu a formulat nicio contestație în procedura aleasă.

Astfel cum a remarcat și instanța de fond, potrivit art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații față de tabelul de creanțe, cu privire la creanțele și drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel."

Potrivit art. 102 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, toate creanțele prezentate a fi admise la masa credală vor fi prezumate corecte și valabile dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar și creditori.

Rezultatul analizei făcute de lichidatorul judiciar în ceea ce privește existența creanțelor, concretizat în tabelul preliminar al obligațiilor debitorului, în lipsa unei contestații, se definitivează. Chiar dacă nu se pune problema unei autorități de lucru judecat, creanța respectivă nu mai poate fi pusă în discuție decât în condițiile speciale prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014.

În aceste condiții, cererea de anulare a deciziei FGA nr. 6397/12.06.2017 în privința reclamantului E. urmează să fie respinsă.

În ceea ce îi privește pe ceilalți reclamanți, urmează să fie menținută soluția instanței de fond, fiind corectă argumentarea acesteia în sensul că, în lipsa oricăror referiri făcute la fondul dreptului, pârâtul a avut în vedere un fine de neprimire fundamentat pe lipsa calității de rudă apropriată, de un anumit grad, a reclamanților, limitare care contravine legii.

În privința acestora, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 1391 alin. (2) C. civ., potrivit cărora "instanța judecătorească acordă despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane, care la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu."

Totodată, cum în mod corect a observat și instanța de fond, chiar prin Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau deces emisă de pârât și depusă la dosarul cauzei se prevede că "pot fi acordate despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

În aceste condiții, în privința celorlalți reclamanți, dispozițiile sentinței recurate urmează a fi menținute, întrucât pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților nu a analizat pe fond cererea acestora.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 214 din 23 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința recurată și, rejudecând:

Va respinge cererea de anulare a deciziei FGA nr. 6397/12.06.2017 în privința reclamantului E..

Va menține dispozițiile sentinței în privința celorlalți reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 214 din 23 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de anulare a deciziei FGA nr. 6397/12.06.2017 în privința reclamantului E..

Menține dispozițiile sentinței în privința celorlalți reclamanți.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.