ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3487/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 12.07.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 6398/12.06.2017 emisă de pârât, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea unei noi decizii prin care să admită cererea de plată înregistrata sub nr. x/19.04.2016, în sensul aprobării întregii sume rămase neachitată, respectiv 10.329,58 RON precum și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea litigiului.

Prin sentința civilă nr. 3563 din 12.09.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3563 din 12.09.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, la data de 19.10.2018 reclamanta A. S.R.L. Prin cererea de recurs, sus indicata parte a solicitat casarea hotărârii, invocând incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și, în rejudecarea cauzei, anularea Deciziei nr. 6398/12.06.2017, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea unei noi decizii prin care să admită cererea de plată, înregistrata sub nr. x/19.04.2016, în sensul aprobării întregii sume rămase neachitată, respectiv 10.329,58 RON precum și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea litigiului.

În motivarea căii de atac astfel promovate arată recurenta că, din devizul estimativ de reparație în regie proprie întocmit în data de 02.02.2016 ar reieși că recurenta nu a solicitat înlocuirea pieselor aripă stânga față, capota față și bulbar, ci a solicitat doar vopsirea lor. De asemenea, susține recurenta că într-un astfel de deviz nu este cuprinsă contravaloarea pieselor care necesita înlocuire, conform constatărilor de daune, deoarece intimatul susține că aceste piese au fost achitate conform facturilor emise de S.C. B. S.R.L. În ceea ce privește facturile pentru piese, cuprinse în Dosarul nr. x, recurenta afirmă că, potrivit probelor administrate de aceasta (declarația pe proprie răspundere a administratorului) nu a primit aceste facturi și nici piesele cuprinse în ele, iar pârâtul nu a adus nicio dovadă în acest sens. De asemenea, face trimitere recurenta la probele administrate în dovedirea susținerilor sale, apreciind că în întocmirea calculațiilor prețului manoperei (RON/ora) a fost reținut un preț al manoperei de 45 RON/ora, ce nu s-ar justifica având în vedere că salariile în perioada de referință s-au majorat. În ceea ce privește piesele necesare reparațiilor, apreciază recurenta că în calculația întocmită de pârât nu sunt cuprinse toate piesele aprobate pentru înlocuire, lipsind bandoul aripă dreapta față și înscrisul LIMITED. De asemenea, mai arată recurenta că în calculația sa s-au folosit coduri de piese originale, care sunt diferite de codurile trecute în calculația pârâtului, aspect ce ar genera diferențele de preț, recurenta făcând trimitere și la materialul probator administrat.

Prin întâmpinarea formulată la data de 20.11.2018, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea drept temeinică și legală a hotărârii emise de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2017.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat susțineri similare celor din cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 din C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 11.01.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 9.06.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în mod prioritar, excepția nulității recursului formulat de reclamanta A. S.R.L., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 483 alin. (3), art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), precum și art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, existând imperativul promovării căii de atac exclusiv pentru aspecte de nelegalitate ce se circumscriu cazurilor reglementate limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Nerespectarea obligației de motivare a recursului, în condițiile expuse anterior, generează incidența sancțiunii nulității căii de atac, astfel cum este aceasta reglementată atât de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., ce arată că: "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), (...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", dar și de art. 489 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în situația în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 din C. proc. civ., recursul este nul.

Analizând conținutul cererii de recurs promovate de reclamanta A. S.R.L, Înalta Curte observă că, deși prin primul paragraf al recursului partea reclamantă afirma că își întemeiază recursul pe prevederile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., prin întreaga motivare a căii de atac aceasta critică maniera în care prima instanță a interpretat probele precum și modul în care judecătorul fondului a dezlegat situația de fapt.

Elocvente, în acest sens, sunt chiar susținerile recurentei - reclamante din paragraful final al filei a 2-a a recursului, în care recurenta învederează că:

"din aceste motive (n.a. expuse în cererea de recurs) bine întemeiate, dovedite prin actele depuse la prezentul dosar, considerăm că suntem îndreptățiți să primim contravaloarea pieselor, cuprinse în calculația noastră împreună cu piesele aprobate pentru înlocuire în celelalte dosare, drept pentru care solicităm admiterea recursului, așa cum a fost formulat". De asemenea, alegațiile recurentei, expuse în paragrafele anterioare unui astfel de paragraf final, vizează exclusiv modul în care prima instanță a analizat mijloacele de probă constând în devizele estimative, facturile pentru piese, cererea de plată, ofertele de preț emise de un service autorizat, tipul de coduri aferente pieselor, calculațiile de preț, inclusiv cele aferente manoperei, iar nu aspecte care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva parametrilor reglementați de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel cum s-a reținut în mod constant în practica Înaltei Curți, din conținutul normativ al prevederilor art. 488 din C. proc. civ. rezultă, în mod clar, principiul conform căruia recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia instanța poate examina numai aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate, în limitele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., stabilirea situației de fapt rămânând atributul suveran și exclusiv al instanțelor de fond, ceea ce înseamnă dreptul acestora de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a dovezilor administrate în cauză.

Limitele controlului de legalitate în recurs sunt circumscrise exclusiv motivelor de recurs reglementate de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum sunt acestea invocate de către părți sau cum susținerile recurenților pot fi reîncadrate în una dintre ipotezele reglementate de sus indicatul text de lege.

Întrucât în prezenta cauza unicul motiv de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă este cel reglementat de prevederile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., instanța de recurs este investită cu verificarea manierei în care prima instanță a aplicat normele de drept material relevante materiei. Însă, din analiza cererii de recurs nu se desprinde niciun considerent care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, ci doar considerente ce privesc o eventuală netemeinicie a sentinței pronunțate de instanța de fond. Conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. vizează, deci, esențialmente nelegalitatea hotărârii și, sub imperiul actualului C. proc. civ., vizează ipoteza subsumata cazurilor de încălcare sau de aplicare greșită a normelor de drept material.

Astfel, în etapa procesuală a recursului, instanța de control judiciar cercetează numai nelegalitatea hotărârii, neavând caracter devolutiv și neputând realiza un control al unei eventuale netemeinicii a sentinței.

Criticile recurentei - reclamante potrivit cărora instanță, în mod greșit, în opinia părții, a reținut situația de fapt și în care ar fi desconsiderat dovezile administrate, sunt critici care privesc modul în care instanța de fond a apreciat materialul probator administrat în stabilirea situației de fapt și pe care recurenta-reclamantă îl consideră a fi greșit. În acord cu aspectele învederate de intimatul-pârât, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu menționează niciun motiv de nelegalitate în cuprinsul motivelor de recurs, înțelegând să critice sentința sub aspectul elementelor de temeinice ale hotărârii, iar astfel de critici nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor prin edictarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, cum recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac astfel promovată, după cum este aceasta reglementată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3563 din 12 septembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.

GGC - MM