ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4005/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierii din 20 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva soluției de aplicare a amenzii judiciare, dispusă prin Decizia nr. 530 din 13 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva încheierii din 20 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare contestatorul A., solicitând în baza art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ., anularea încheierii atacată și rejudecarea cererii cu citarea părților în ședință publică.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat următoarele aspecte:

- nu a fost legat citat pentru termenul la care sa soluționat încheierea;

- instanța a încălcat dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j), art. 22 alin. (6) și art. 397 alin. (1) alin. (4) din C. proc. civ.

- dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra nulității citației și în acest context netimbrarea cererii este legală.

Legal citată, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a depus întâmpinare în cauză, solicitând respingerea căii de atac ca inadmisibilă sau nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea căii de atac.

Examinând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ., susținând că nu a fost legal citată la soluționarea cererii de reexaminare, nu a fost prezent la judecată, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), h) și j) din C. proc. civ. și instanța a fost în eroare când a pronunțat încheierea atacată.

Referitor la primul motiv al contestației în anulare, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k) și j) din C. proc. civ., invocate, citația va cuprinde:

"numărul dosarului, numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice și obiectul cererii, alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță, precum și ștampila instanței și semnătura grefierului."

Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabilește că:

"Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Din analiza textului de lege menționat, se constată că lipsa mențiunii de la lit. c) și k) este prevăzută sub sancțiunea nulității, cerințele prevăzute la lit. g) și j) nefiind sancționate cu nulitatea absolută.

Analizând însă citația emisă recurentului pentru termenul din 20 februarie 2019, când s-a soluționat reexaminarea, se constată că aceasta conține toate elementele esențiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) din C. proc. civ., inclusiv mențiunile prevăzute la lit. lit). c), g) și j) din același cod, a căror lipsă a fost invocată de parte.

Așa fiind, în cauză nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancțiunii juridice a nulității, în condițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

Referitor la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, se reține că acestea sunt de strictă interpretare.

Noțiunea de "eroare materială" a fost analizată în doctrină și jurisprudență prin opoziție cu greșeala de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

În speță, contestatorul invocă încălcări ale unor dispoziții legale de către instanță și incorecta reținere a unor temeiuri de drept, apreciind că soluția corectă era aceea de admitere și nu cea de anulare a cererii sale de reexaminare.

În opinia contestatorului, netimbrarea reținută de instanță, ar fi rezultatul unei erori materiale, vizând faptul că nu a fost menționată pe citație obligația sa de a timbra și că, mai mult citația era nula de drept.

Instanța de control judiciar a considerat că nu este timbrată cererea de reexaminare urmare a faptului că în cauză cererea petentului de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, a fost respinsă, iar soluția de respingere a fost menținută în urma exercitării căii de atac a reexaminării. Astfel, obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON a fost definitiv stabilită în sarcina petentului.

Or, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil "recurs", imposibil de analizat pe calea contestației în anulare.

Prin urmare, în cauză, nu este incidentă nici ipoteza greșelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 20 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB