ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3460/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 august 2019, sub nr. x/2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4166 din 27 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 508 alin. (4) și art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatoarea susținând că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea următoarelor texte de lege:

- art. 157 alin. (1) lit. c), g), k) și j) C. proc. civ., prin aceea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar contestatoarea nu a fost prezentă la judecată;

- art. 22 alin. (6) și art. 397 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra nulității citațiilor emise în data de 20 august 2018 și în data de 13 noiembrie 2018 pentru termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2018;

- art. 248 alin. (5) și art. 424 alin. (5) C. proc. civ., întrucât instanța a emis o "decizie", deși trebuia să pronunțe o "încheiere".

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 aprilie 2018, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac, ca neîntemeiată.

Prin Rezoluția din data de 10 septembrie 2019, Înalta Curte a stabilit în sarcina contestatoarei A. S.R.L. obligația de a depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă soluționării căii extraordinare de atac, potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Măsurile dispuse de instanță au fost comunicate contestatoarei la data de 16 septembrie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

Contestatoarea A. S.R.L. a fost citată și pentru acest termen de judecată cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă soluționării căii extraordinare de atac.

Citația a fost comunicată contestatoarei la data de 09 iunie 2020, conform dovezii de înmânare a citației aflate la dosar.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada achitării de către contestatoare a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 de RON.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Prin adresa comunicată contestatoarei la data de 16 septembrie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, precum și prin citația comunicată contestatoarei la data de 09 iunie 2020, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 4166 din 27 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, obligație pe care contestatoarea nu a îndeplinit-o.

Înalta Curte reține că în cauză nu s-a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar, de către contestatoarea A. S.R.L. .

Cum dovada timbrării nu a fost atașată contestației în anulare, iar contestatoarea nu și-a îndeplinit această obligație nici ulterior, deși a fost citată cu această mențiune, devin aplicabile dispozițiile art. 197 teza a II-a C. proc. civ., care prevăd sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea contestației în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 4166 din 27 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.