ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat, la data de 13.06.2016, dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 10.05.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Prin Rezoluția Președintelui completului de judecată, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin cererea înregistrată la data de 28.09.2016, în dosarul nr. x/2016, S.C. A. S.R.L. a solicitat acordarea de facilități, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 100 RON la 0 RON, iar prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2016, Înalta Curte a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din data de 15.12.2016, petenta a formulat cerere de reexaminare, susținând că respingerea cererii de reducere a taxei de timbru este eronată.

Prin încheierea din data de 02.02.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 15 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilități sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare petenta S.C. A. S.R.L., înregistrată sub nr. dosar x/2017, iar, prin Decizia nr. 3553 din data de 14.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat contestația în anulare ca netimbrată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare petenta S.C. A. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., susținând, în esență, că pentru data de 14 noiembrie 2017, când a avut loc judecata, procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, iar contestatoarea nu a participat la judecată, instanța încălcând dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), h) și j) C. proc. civ.

S-a mai arătat că anularea ca netimbrată a contestației în anulare este rezultatul unei greșeli materiale.

Împotriva Deciziei nr. 3553 din 14 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 și art. 508 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2230 din 29 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă cererea de acordare facilități formulată de contestatoare, ca fiind formulată abuziv, conform art. 12 din C. proc. civ., republicat.

A fost anulată contestația în anulare formulata de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3553 din 14 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

Împotriva deciziei nr. 2230 din 29 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018 a formulat contestația în anulare S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 508 și 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea contestației, a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. e), g), k), j), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) și 248 alin. (5) și 424 alin. (5) din C. proc. civ.. A menționat faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar contestatoarea nu a participat la judecată. Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra nulității citației pentru termenul de judecată din 29.05.2018 și, mai mult, instanța s-a pronunțat prin decizie, în loc de încheiere.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

II. Soluția instanței asupra contestației în anulare

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Potrivit art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare poate fi exercitată în cazul hotărârilor definitive, atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În speță, contestatoarea critică faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din 29.05.2018, însă acest lucru nu este susținut de actele și lucrările dosarului.

În cauza de față, pentru termenul de judecată din data de 29.05.2018 procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Sub acest aspect, față de considerentele expuse anterior și în raport cu dispozițiile legale citate, contestația în anulare formulată în cauză este inadmisibilă.

Cel de-al doilea motiv de contestație în anulare, invocat de S.C. A. S.R.L., reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., îl constituie situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Prevederile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. se referă exclusiv la contestația în anulare specială. Se reține, așadar, că pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în cauza de față nu ne aflăm în prezența unei hotărâri date asupra recursului, pe de o parte, iar pe de altă parte, aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată faptul că prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare nu s-a soluționat un recurs promovat de contestatoare, ci a fost respinsă cererea de acordare facilități formulată de contestatoare, ca fiind formulată abuziv, conform art. 12 din C. proc. civ., republicat și a fost anulată contestația în anulare formulata de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3553 din 14 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

Totodată, erorile invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestației în anulare pentru că exced voinței legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare.

Dispozițiile normelor menționate au caracter imperativ, astfel că nerespectarea lor, prin formularea unor motive care nu corespund realității, obligă la respingerea contestației ca inadmisibilă.

Deși formal contestatoarea și-a fundamentat cererea pe aceste dispoziții legale, în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Din analiza textelor legale anterior citate rezultă că un exercițiu legal al contestației în anulare, cale extraordinară de atac, este condiționat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că, în pricina de față, contestația în anulare nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale enumerate anterior.

Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2230 din 29 mai 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2230 din 29 mai 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2020.