ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2941/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat, la data de 11.04.2016, dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 23.02.2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015.

Prin Rezoluția din data de 26.04.2016, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin cererea înregistrată la data de 12.05.2016, în dosarul nr. x/2016, S.C. A. S.R.L. a solicitat ajutor public judiciar, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 100 RON la 0 RON.

Prin încheierea din data de 17.05.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte a respins cererea formulată de S.C. A. S.R.L., prin care aceasta solicita acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru, reținând, în esență, că petenta nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva încheierii din data de 17.05.2016, petenta a formulat cerere de reexaminare, înregistrată la data de 8.06.2016.

Prin încheierea din data de 15.06.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 17 mai 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilități sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare petenta S.C. A. S.R.L., înregistrată sub nr. dosar x/2016, iar, prin Decizia nr. 3217 din data de 17.11.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare petenta S.C. A. S.R.L., întemeiată în mod formal pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., susținând, în esență, că pentru data de 17 noiembrie 2016, când a avut loc judecata, procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, iar contestatoarea nu a participat la judecată, instanța încălcând dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), h) și j) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2178 din 9 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, reținând în esență, că un exercițiu legal al contestației în anulare, cale extraordinară de atac, este condiționat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. 1și respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

S-a reținut că motivele invocate de către contestatoare în susținerea cererii sale nu pot fi încadrate în textele de lege invocate drept temei al căii de atac exercitate în cauză, contestația în anulare fiind inadmisibilă.

Împotriva Deciziei nr. 2178 din 9 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 și art. 508 din C. proc. civ., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2017

Hotărârea atacată cu contestația în anulare ce face obiectul prezentei judecăți

Prin Decizia nr. 2229 din 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea de acordare facilități formulată de contestatoare, ca fiind formulată abuziv, conform art. 12 din C. proc. civ., republicat, deopotrivă, anulându-se contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2178 din 9 iunie 2017 a Inaltei Curți de Casație si Justiție, secția contencios administrativ si Fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

Contestația în anulare

Împotriva Deciziei nr. 2229 din 29 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 și art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din data de 09 iunie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății contestației în anulare declarate de contestatoarea S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupa contestației în anulare

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 09 iunie 2020, a fost dispusă suspendarea judecății contestației în anulare, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 09 iunie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 09 decembrie 2020.

Înalta Curte constată că procedura de citare la acel termen de judecată a fost legal îndeplinită cu ambele părți din proces, conform Procesului-verbal de înmânare atașat la dosar, din cuprinsul căruia rezultă că citația comunicată societății contestatoare la adresa indicată de aceasta, a fost depusă la cutia poștală la data de 29.05.2020, precum și conform Dovezii de înmânare atașată la dosar, din cuprinsul căreia rezultă că citația cu autoritatea intimată pentru termenul de judecată din data de 09 iunie 2020 a fost primită de funcționarul însărcina cu primirea corespondenței, la data de 29 mai 2020, care a și aplicat ștampila instituției pe dovada de înmânare, aspect reținut, de altfel în practicaua încheierii de ședință întocmită pentru respectivul termen de judecată.

Deși încheierea de ședință din data de 09 iunie 2020 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 09 decembrie 2020, niciuna dintre părți nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei, de " redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ. aceasta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare, iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice..contestație ... și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar contestatoarea nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății, înainte de a se împlini termenul de perimare și nici dovada că a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa, Înalta Curte urmează a admite excepția perimării, invocată din oficiu, constatând perimată contestația în anulare.

Înalta Curte reține că, la data de 04.01.2021, când contestatoarea a înțeles să formuleze " cererea de reluare", atașată la dosar, termenul de perimare de 6 luni se împlinise deja încă din data de 09 decembrie 2020, contestația în anulare perimându-se " de drept" la acest moment.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Constatând astfel că, de la momentul suspendării judecății, din data de 09 iunie 2020, până la data de 09 decembrie 2020, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost formulată de către părți, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., excepția perimării invocată din oficiu, este fondată.

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părților începând cu data de 09 iunie 2020, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția perimării, invocată din oficiu și va constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. SRL

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2229 din 29 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.