ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3552/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3552/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a înregistrat, sub nr. x/1/2014, cererea de reexaminare formulată de SC A. SRL împotriva încheierii nr. 3025 din 25 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014.
Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2015, contestatoarea SC A. SRL a solicitat, în temeiul art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reducerea taxei judiciare de timbru de la 20 lei la 0 lei, calificată de instanță, în raport de cuantumul reducerii solicitate, ca fiind în realitate o cerere de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru.
Prin încheierea din data de 03.11.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, Înalta Curte a respins cererea formulată de SC A. SRL, prin care aceasta solicita acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.
Împotriva încheierii din data de 03.11.2015, petenta a formulat cerere de reexaminare, înregistrată sub nr. x/1/2014/a2.
Prin încheierea din data de 03.02.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare formulată de SC A. SRL împotriva încheierii din 3.11.2015, ca nefondată.
Împotriva încheierii din 3.02.2016 a formulat contestație în anulare SC A. SRL, înregistrată sub nr. dosar x/1/2016, iar, prin decizia nr. 1286 din data de 20.04.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare petenta SC A. SRL, întemeiată în mod formal pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Contestatoarea a susținut, în esență, că pentru data de 3.02.2016, când a avut loc. judecata, procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, iar contestatoarea nu a participat la judecată, instanța încălcând dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), h) și j) C. proc. civ.
De asemenea, mai susține că instanța a încălcat dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., deoarece în mod nelegal a respins instanța contestația în anulare, deoarece contestația a fost corect motivată în fapt și în drept și se impunea admiterea acesteia; că, potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. civ. citarea este obligatorie în orice situație; că susținerea că necitarea nu se înscrie "în neregularitatea procedurii de citare" este nelegală.
Legal citată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, cu motivarea că decizia nr. 1286 din 20 aprilie 2017 a fost dată în soluționarea recursului împotriva unei hotărâri care nu era supusă nici unei căi de atac.
A mai argumentat că în speță nu pot fi incidente dispozițiile art. 503 C. proc. civ.
Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Conform dispozițiilor art. 503 C. proc. civ.:
"
(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."
Deci, pentru a promova contestație în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat prin căile ordinare de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ.:
"
Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", acest text de lege reprezentând o aplicație a principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac și având ca finalitate tocmai evitarea reiterării unei căi de atac.
În speță, decizia nr. 1286 din 20 aprilie 2016 a avut ca obiect o încheiere definitivă prin care s-a soluționat o cerere de reexaminare a taxei de timbru.
Reținând că, în aceste condiții, exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare este admisibilă, excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, va fi respinsă, ca nefondată.
În continuare, analizând argumentele contestatoarei, Înalta Curte reține că aceasta critică faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din 20 aprilie 2016, însă acest lucru nu este susținut de actele și lucrările dosarului.
În cauza de față, pentru termenul de judecată din data de 20.04.2016 procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar contestatoarea însăși a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 223 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 411 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Sub acest aspect, față de considerentele expuse anterior și în raport cu dispozițiile legale citate, contestația în anulare formulată în cauză este nefondată.
Cel de-al doilea motiv de contestație în anulare, invocat de SC A. SRL, reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., îl constituie situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" în sensul dispozițiilor legale anterior citate, noțiune care are strict în vedere erori de ordin formal sau procedural, neputându-se reține incidența art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. numai pentru că instanța de judecată a adoptat o interpretare defavorabilă contestatoarei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1286 din 20 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva deciziei nr. 1286 din 20 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.