ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3217/2016

Decizia nr. 3217/2016

Asupra contestației în anulare de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Hotărârea contestată

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, la data de 11.04.2016, s-a înregistrat Dosarul nr. x/1/2016 având ca obiect contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva încheierii din 23.02.2016 pronunțată de aceeași instanță.

Prin rezoluția din data de 26.04.2016, contestatoarea SC A. SRL a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2016, în Dosarul nr. x/1/2016, SC A. SRL a solicitat ajutor public judiciar, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 100 lei la 0 lei.

Prin încheierea din data de 17 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte a respins cererea formulată de SC A., prin care aceasta solicita acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru, reținând, în esență, că petenta nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva încheierii din data de 17 mai 2016, petenta a formulat cerere de reexaminare, înregistrată la data de 8.06.2016.

Prin încheierea din data de 15 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare formulată de SC A. SRL împotriva încheierii din 17 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilități sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Calea de atac exercitată

Cu privire la încheierea din 15 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, SC A. SRL a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., susținând că dezlegarea data este rezultatul unei erori materiale iar pentru data de 15.06.2016 nu a fost citată.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi exercitată atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În cauza de față, prin încheierea din data de 15 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare formulată de SC A. SRL împotriva încheierii din 17 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilități sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: cererea pentru acordarea facilităților la plata taxei judiciare de timbru se poate formula prin cererea de chemare în judecată sau în condițiile art. 33 alin. (2) ori art. 36.

Alin. (3) prevede că asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Încheierea se comunică solicitantului și părții adverse, dacă este cazul; conform alin. (4) împotriva încheierii, părțile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

În raport cu dispozițiile alin. (5) cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.

Față de cele anterior menționate și în raport cu dispozițiile legale citate, contestația în anulare este inadmisibilă.

Al doilea motiv de contestație în anulare special, invocat de SC A. SRL, reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., îl constituie situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Contestația în anulare este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele două condiții: hotărârea atacată să fie definitivă și motivul de contestație să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Din interpretarea coroborată a prevederilor anterior citate, rezultă că obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluționat un recurs împotriva unei decizii date în apel, sau o hotărâre a instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

În speță, se contestă Încheierea din data de 15 iunie 2016 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de SC A. SRL împotriva Încheierii din 17 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, prin care a fost respinsă cererea privind acordarea de facilități sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.