ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 883/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția din data de 8 septembrie 2015, dată în Dosarul nr. x/54/2015, recurenta S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata taxei de timbru în cuantum de 20 RON, conform dispozițiilor art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2015 în Dosarul nr. x/54/2015, S.C. A. S.R.L. a solicitat ajutor public judiciar, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 20 RON la 0 RON.

Prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015, Înalta Curte a respins cererea formulată de S.C. A. S.R.L., prin care solicita acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru, reținând, în esență, că prin cuantumul minim al taxei de timbru stabilite de doar 20 de RON, nu se poate invoca o încălcare a dreptului fundamental cuprins în dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.

Împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2015, petenta a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din 9 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilități sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte a reținut că potrivit dispozițiilor art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, facilitățile ce pot fi acordate persoanei juridice în privința plății taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești constau în reduceri, eșalonări sau amânări.

Ori, prin cererea de reducere a taxei judiciare de timbru de la 20 RON la 0 RON, petenta a solicitat scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, facilitate care nu se regăsește printre cele prevăzute de lege; în mod corect, așadar, a dispus instanța de judecată respingerea cererii formulate de petenta S.C. A. S.R.L. privind acordarea de facilități la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare petenta S.C. A. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ., republicat.

În susținerea celor două motive invocate contestatoare a arătat următoarele:

- La termenul din 9 decembrie 2015, când a avut loc judecata cererii de reexaminare, petenta S.C. "A." S.R.L. nu a fost citată și nici nu a fost prezentă la proces, astfel cum impun dispozițiile art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.

- Dezlegarea dată cererii este rezultatul unei erori, în sensul că S.C. "A." S.R.L. nu a formulat o cerere de reducere de scutire de taxă, așa cum se susține eronat în încheiere, ci a formulat o cerere de reducere a taxei, conform legii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare în raport de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

Hotărârea Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând contestația în anulare, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac pentru argumentele expuse în continuare

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, invocate drept temei al contestației în anulare:

"Art. 503. - (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În raport de textul procedural citat, Înalta Curte are în vedere, în primul rând, faptul că hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare nu este pronunțată nici în soluționarea fondului cauzei și nici de către o instanță de recurs.

Prin încheierea din 9 decembrie 2015, Înalta Curte, în camera de consiliu, a finalizat o procedură judiciară specială, necontencioasă, reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în concret de art. 42 și art. 43 din actul normativ menționat.

Din economia prevederilor art. 42 și ale art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că în materia facilităților ce pot fi acordate persoanei juridice în privința plății taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiunile introduse la instanțele judecătorești, legiuitorul a înțeles să instituie o procedură specială de soluționare a cererilor formulate în acest sens, derogatorie de la dispozițiile C. proc. civ., republicat, inclusiv în ceea ce privește calea de atac ce se poate exercita împotriva soluției de respingere a facilităților solicitate. Astfel, de esența acestei proceduri, este faptul că atât cererea, cât și calea de atac a reexaminării se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.

Or, analizând comparativ dispozițiile de drept comun ale art. 503 din C. proc. civ., republicat care reglementează contestația în anulare, cu cele speciale ale art. 42 și art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, este evident că acestea nu sunt compatibile și, prin urmare, acestea din urmă, nu se pot completa, din această perspectivă cu cele ale C. proc. civ.

Această interpretare este susținută chiar de dispozițiile C. proc. civ., republicat, care prevăd în art. 536 alin. (1) și (2) că "procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii", precum și că "Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziții, care se vor completa cu cele ale prezentei cărți" (n.r. în măsura în care sunt compatibile potrivit alin. (1) ale art. 536 C. proc. civ.).

În acest context juridic, raportat la prezenta speță, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a contestatorului, asociată cu neprezentarea acestuia la termenul când a avut loc judecata, sunt incompatibile cu procedura judiciară necontencioasă specială prevăzută de art. 42 și art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căreia, nu există obligativitatea citării părților, iar cererea se soluționează în camera de consiliu.

De asemenea, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, care reglementează contestația în anulare specială, sunt de strictă interpretare și au în vedere doar hotărârile pronunțate de o instanță de recurs, condiție neîndeplinită de încheierea de respingere a cererii de reexaminare, pronunțată la data de 9 decembrie 2015, conform art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată cererea de contestație în anulare formulată de petenta S.C. "A." S.R.L. nu întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, o va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. "A." S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2016.

Procesat de GGC - MM