Decizia nr. 6175/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Hotărârea ce face obiectul contestației în anulare Prin decizia civilă nr. 4005 din 17 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 20 februarie 2019 a ÎCCJ-SCAF, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Contestația în anulare exercitată în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 5 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 4005 din 17 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, întrucât este nelegală. În motivarea contestației, a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. e), g), k), j), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) și art. 248 alin. (5) și art. 424 alin. (5) din C. proc. civ.. A menționat faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar contestatorul nu a participat la judecată. Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra nulității citației pentru termenul de judecată din 17.09.2019 și, mai mult, instanța s-a pronunțat prin decizie, în loc de încheiere.

Apărările intimatei Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova nu a depus întâmpinare în cauză.

Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea din 21 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării rcontestației în anulare formuată de A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de repunere pe rol a cauzei La data de 6 mai 2021, s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatorul A.. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte o va respinge, reținând că aceasta a fost depusă la dosarul cauzei după împlinirea termenului de perimare. Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării cauzei, conform art. 417 C. proc. civ.. În cauză, judecarea contestației în anulare a fost suspendată prin încheierea din 21.10.2020, iar cererea de reluare a judecății a fost depusă prin poștă, la data de 4 mai 2021, conform ștampilei aplicată pe plicul aflat la dosarul cauzei, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. În plus, chiar dacă cererea contestatorului ar fi fost depusă în termen, Înalta Curte constată că, deși a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, contestatorul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Or, cererile de repunere pe rol neînsoțite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea pentru lipsa părților și în absența unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păși nici ulterior la continuarea judecății în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei și va examina excepția de perimare, invocată din oficiu, pe care o constată a fi întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 21.10.2020, a fost dispusă suspendarea judecării contestației în anulare, având în vedere lipsa părții, legal citată, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 21.10.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 21.04.2021. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către contestator, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,