ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6176/2021

Hotărârea ce face obiectul contestației în anulare Prin decizia civilă nr. 1058 din 28 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii nr. 3740 din 5 noiembrie 2018 a ÎCCJ-SCAF, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Contestația în anulare exercitată în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23 martie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 1058 din 28 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, întrucât este nelegală. În motivarea contestației, a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. e), g), k), j), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) și art. 248 alin. (5) și art. 424 alin. (5) din C. proc. civ.. A menționat faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar contestatorul nu a participat la judecată. Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra nulității citației pentru termenul de judecată din 28.02.2019 și, mai mult, instanța s-a pronunțat prin decizie, în loc de încheiere.

Apărările intimatei Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova nu a depus întâmpinare în cauză.

Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea din 4 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de repunere pe rol a cauzei La data de 19 mai 2021, s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatorul A.. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare 1. Examinând excepția netimbrării cererii de repunere pe rol a cauzei, invocată din oficiu în ședința publică din data de 8 decembrie 2021, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin rezoluția din 21 mai 2021, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a timbra cererea de repunere pe rol a cauzei cu taxă judiciară de timbru de 50 RON, datorată potrivit dispozițiilor art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii. Înalta Curte constată că, până la această dată, contestatorul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru cererea de repunere pe rol formulată, deși a fost citat cu mențiune în acest sens în data de 26 mai 2021, și nici nu a uzitat de mijlocul procesual reglementat de norma specială a taxelor judiciare de timbru pentru a beneficia de scutire de la plata acestei taxe. Dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. prevăd că cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrăgând anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a cererii de repunere pe rol (cazul de față) în condițiile legii. Înalta Curte constată că cererea de repunere pe rol a contestației în anulare de față nu îndeplinește cerința de formă a timbrării, lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor legale menționate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 9 lit. g) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatorul A., ca netimbrată. 2. Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 4.11.2020, a fost dispusă suspendarea judecării contestației în anulare, având în vedere lipsa părții, legal citată, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 4.11.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 4.05.2021. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către contestator, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,