ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.09.2014, reclamanta Obștea Muntele Runcu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, a solicitat următoarele: anularea Actului administrativ nr. 83302/1S/04.08.2014, prin care Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a comunicat refuzul la solicitarea reclamantei de acordare a compensațiilor și dobânzilor aferente anului 2008, sumei de 802.176,11 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta, în calitate de proprietar, pentru suprafața de pădure de 1861,20 ha situată în zona de conservare totală - tipul funcțional T1 și T2, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masa lemnoasă, aferente anului 2008; dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 802.176,11 RON, începând cel puțin cu data de 20.02.2014 - dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care a înaintat Cererea nr. x către ITRSV Râmnicu Vâlcea.

Pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a formulat întâmpinare prin care a invocat următoarele excepții: excepția de necompetență materială a Curții de Apel București în soluționarea prezentului litigiu; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice; prescripția dreptului la acțiune a reclamantei; excepția prematurității acțiunii.

Pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București; excepția insuficientei timbrări. De asemenea pârâtul a invocat faptul că reclamanta nu poate solicita acordarea contravalorii produselor care nu au fost recoltate pentru anul 2008, întrucât cu privire la creanțele aferente perioadei respective a intervenit prescripția extinctivă. Referitor la capătul de cerere formulat de reclamantă prin care a solicitat anularea Adresei nr. x/04.08.2014, pârâtul a apreciat ca este inadmisibil, având în vedere că adresa respectivă nu reprezintă un act administrativ.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1634 din 09 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepțiile necompetenței materiale, netimbrării, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MMAP, prescripției dreptului la acțiune și prematurității, a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Adresei de răspuns nr. x/04.08.2014 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta Obștea Muntele Runcu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 802.176,11 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru anul 2008, a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea dobânzii fiscale, a obligat pârâtul MMAP la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5300 RON, reprezentând onorariu avocat și taxa judiciară de timbru.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă și netemeinică.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat următoarele:

În raport de dezlegarea dată prin Decizia nr. 36/23.09.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa Hotărârii de Guvern care să cuprindă Normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor. Așadar, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii intimatei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri. Creanța solicitată nu are un caracter cert, lichid și exigibil, deoarece existența certă a acesteia este condiționată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculate concret întinderea acestora. Prin urmare, acordarea compensațiilor solicitate de parte este afectată de o condiție suspensivă, respectiv de adoptarea Hotărârii de Guvern aflate în discuție.

Menționează recurentul că un aspect deosebit de important cu privire la plata compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 constă în faptul că această plată este condiționată atât de primirea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2012, cât și de publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 în Monitorul Oficial al României, iar această hotărâre nu a fost publicată până la momentul formulării recursului.

Referitor la despăgubirile solicitate

Conform dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă."

Prima chestiune ce urmează a fi clarificată vizează posibilitatea invocării prescripției.

Pentru dezlegarea acestei chestiuni prezintă relevanță Decizia nr. 1/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursurile în interesul legii, în care s-a statuat în sensul că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."

Așadar, excepția prescripției extinctive poate fi invocată în orice stadiu procesual al pricinii, chiar de către instanță.

A doua problemă ce se impune a fi analizată vizează stabilirea actului normativ care reglementează prescripția dreptului material la acțiune.

Reclamanta Obștea Muntele Runcu s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea cu o cerere de avizare la plată a sumei de 802.176,11 RON pentru acordarea contravalorii despăgubirilor destinate proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție, ca urmare a restricțiilor prevăzute în amenajamentele silvice și în studiile sumare de amenajare, compensații aferente anului 2008, solicitând întocmirea decontului și remiterea acestuia către DGFP Craiova, în vederea avizării și efectuării plății, și avizarea la plată a dobânzii legale aferente compensațiilor solicitate.

Cu Adresa nr. x/05.06.2014, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea a restituit reclamantei deconturile justificative, comunicându-i, totodată, că acestea au fost respinse de la avizare de către DGRFP Craiova, pentru motivele indicate în Raportul de inspecție economico-financiar nr. x/26.05.2004.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din noul C. civ.: "Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."

În mod similar, în art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. se menționează că "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."

În condițiile în care compensațiile cerute de intimata-reclamantă sunt aferente perioadei 2008 adică înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ. (1 octombrie 2011) este evident că este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă care, la art. 3, reglementează un termen de prescripție de 3 ani (se vedea soluția dată prin Decizia 1/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursurile în interesul legii).

A treia problemă ce trebuie analizată vizează afectarea/neafectarea dreptului intimatei-reclamante de condiția suspensivă constând în obținerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat.

Într-adevăr, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat: "Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul."

Însă, instanța de control judiciar reține că dreptul intimatei-reclamante la despăgubiri nu este sub condiție suspensivă, în raport de următoarele argumente:

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, prevăzute în Anexa nr. 1.

Relevante pe problema de drept aflată în discuție sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2015.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009.

În speța de față, despăgubirile solicitate de intimată pentru perioada 2008 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obținerea avizului favorabil al Comisiei Europene și adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Pe cale de consecință, termenul de prescripție pentru compensațiile acordate potrivit Codului silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensația. În cauza de față, pentru compensațiile aferente anului:

- 2007, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01.01.2008 și se împlinește la data de 01.01.2011;

- 2008, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01.01.2009 și se împlinește la data de 01.01.2012;

- 2009, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01.01.2010 și se împlinește la data de 01.01.2013.

De altfel, trebuie precizat faptul că s-a stabilit că Decizia C (2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiție suspensivă, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/58, pentru obținerea compensațiilor aferente anilor 2007, 2008, 2009, iar termenul de prescripție pentru compensațiile acordate potrivit Codului silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensația.

După cum s-a arătat anterior, intimata-reclamantă a formulat cererea de acordare a despăgubirilor în afara acestor termene de prescripție.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 1634 din 09 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând în fond cauza, va constat prescris dreptul material la acțiune și va respinge în consecință acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 1634 din 09 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând în fond cauza, constată prescris dreptul material la acțiune și respinge în consecință acțiunea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - NN