ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1275/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 29 iunie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, urmare a refuzului nejustificat al pârâtului, exprimat în Adresa nr. x din 7 aprilie 2015, de acordare a compensațiilor solicitate cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2011, următoarele:

- obligarea pârâtului la plata sumei de 143.283,87 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafața de pădure de 928,60 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcțional T2, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de aranjamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2011.

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 143.283,87 RON, începând cel puțin cu data de 19 noiembrie 2014 - dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care a înaintat Cererea nr. x către ITRSV Râmnicu Vâlcea (actualmente CRSC Râmnicu Vâlcea);

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 398/2015 din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 143.283,87 RON, cu titlu de compensație aferentă anului 2011, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 7 aprilie 2015 până la plata debitului integral;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.250 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii recurate, prin prisma faptului că prima instanță în mod eronat a admis cererea de chemare în judecată, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Arată recurentul că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, chiar în calitatea sa de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, așa cum se menționează în hotărârea supusă recurării, nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensațiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere, situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecție, prin încălcarea prevederilor legale incidente în materia speței, dedusă judecății.

Apreciază recurentul că instanța de fond a omis, în pronunțarea hotărârii, aspectul potrivit căruia în lipsa avizelor acordate de către toate instituțiile de specialitate implicate, acesta nu poate proceda la acordarea sumelor solicitate de reclamantă drept compensații și dispuse de instanță, prin hotărârea recurată.

În opinia recurentului, datorită faptului că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat/compensațiilor, vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații, nu există baza legală privind acordarea acestora.

Se arată în motivele de recurs că, în speță, atât timp cât documentele ce ar fi trebuit avizate de către instituțiile abilitate, conform prevederilor legale, nu au trecut prin această procedură, nu se poate considera că reclamanta a dovedit în mod concret întinderea prejudiciului invocat, sumele solicitate cu titlu de compensații fiind stabilite fără nicio detaliere concretă, fundamentate pe un mod de calcul prevăzut de lege, aplicabil situației juridice invocate de aceasta.

În lipsa unor Norme Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat nu pot fi verificate și avizate formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensații de către autoritățile abilitate în acest sens.

Arată recurentul că în speță nu se poate reține culpa acestuia, având în vedere că, în lipsa normelor metodologice, documentația înaintată nu are o bază legală de calculație privind stabilirea întinderii prejudiciilor solicitate cu titlu de compensații, a verificării/avizării acestora de către instituțiile abilitate, implicit a efectuării plății.

Subliniază recurentul că a întreprins toate demersurile ce îi reveneau conform atribuțiilor sale, prin elaborarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații, aflat în acest moment în procedura de avizare externă.

În opinia recurentului, creanța solicitată de reclamantă cu titlu de compensații, nu are un caracter cert, lichid și exigibil, existența certă a acesteia fiind condiționată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculată concret întinderea acestora.

Apreciază recurentul că dobânzile legale, calculate asupra presupusului debit principal, nu sunt justificate. Chiar reclamanta menționează faptul că sumele solicitate reprezintă acoperirea prejudiciului produs ca urmare a limitărilor aduse drepturile sale printr-o dispoziție legală. Pentru a fi acoperit, prejudiciul trebuie să fie cert înainte de toate, existența sa trebuie să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi stabilită întinderea sa.

Punctează recurentul că, potrivit prevederilor legale, acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensațiilor solicitate de către intimata-reclamantă, este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele TI și T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

Astfel, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166.

Condiția impusă de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166, referitor la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, în speță, acordarea de compensații, nu este îndeplinită.

Se mai arată în motivele de recurs că dreptul reclamantei de acordare a ajutoarelor de stat privind compensațiile aferente anului 2011, pentru terenuri forestiere deținute în proprietate și situate în arii naturale protejate, supuse unor restricții de folosință, nu a fost încălcat și nici infirmat, sub adresa de răspuns adresată reclamantei, ci, coroborat cu prevederile legale în drept, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166.

În opinia recurentului, este evident că nu ne aflăm în fața unui refuz nejustificat al acestuia, emis cu exces de putere, ci, dimpotrivă, prin adresa emisă către reclamantă, acesta nu a procedat decât la respectarea legislației interne privind acordarea ajutoarelor de stat reprezentând compensații, cât și a legislației comunitare, impusă prin condiția Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final din 19 iulie 2012.

Punctează recurentul că în lipsa cadrului juridic care să permită calcularea, avizarea și decontarea compensațiilor solicitate, în lipsa avizelor acordate de către toate instituțiile de specialitate implicate, respectiv a unor norme metodologice de calcul și acordare a ajutoarelor de stat/compensațiilor, pârâtul nu poate proceda la acordarea sumelor solicitate de reclamantă.

Solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii intimatei-reclamante A., drept inadmisibilă și netemeinică.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reținut că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanța a fost învestită cu cererea prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, urmare a refuzului nejustificat al pârâtului, exprimat în Adresa nr. x din 7 aprilie 2015, de acordare a compensațiilor solicitate cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2011, următoarele:

- obligarea pârâtului la plata sumei de 143.283,87 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafața de pădure de 928,60 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcțional T2, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de aranjamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2011.

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 143.283,87 RON, începând cel puțin cu data de 19 noiembrie 2014 - dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care a înaintat Cererea nr. x către ITRSV Râmnicu Vâlcea (actualmente CRSC Râmnicu Vâlcea);

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și netemeinică.

Prin Sentința recurată, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 143.283,87 RON, cu titlu de compensație aferentă anului 2011, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 7 aprilie 2015 până la plata debitului integral;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.250 RON, cheltuieli de judecată.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Relevante pentru problema de drept aflată în discuție sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

Or, absența normelor metodologice anterior menționate a fost motivul refuzului de plată a compensațiilor, prin adresa contestată comunicându-se reclamantei imposibilitatea acordării compensațiilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost elaborată metodologia de calcul a acestora.

Astfel, prin Adresa nr. x din 7 aprilie 2015, emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor raportat la anul 2013, pârâtul i-a comunicat refuzul la solicitările sus menționate cu privire la acordarea compensațiilor și dobânzilor aferente anului 2011.

Așa cum s-a reținut în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior menționate - hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în condițiile art. 521 C. proc. civ., plata compensațiilor este condiționată de adoptarea normelor metodologice, contrar celor reținute de prima instanță.

În concordanță cu considerentele Deciziei nr. 36/2015, Înalta Curte reține că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009).

Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009.

Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate."

Pe aspectul analizat, pentru perioada de referință (2011), prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Prin Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000.

În continuare, prin art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control."

Prin urmare, normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control.

În baza celor două dispoziții normative anterior enunțate a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații.

Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012 (denumită în continuare Decizia Comisiei Europene), Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.

Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din Decizia Comisiei Europene se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene, în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, nu se poate aprecia că ar exista, în cadrul legislativ național, un act care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării și controlului sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier.

În raport cu cele anterior prezentate se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensațiilor cuvenite proprietarilor de suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Ca atare, așa cum s-a statuat de altfel și prin Decizia nr. 36 din 23 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Pe cale de consecință, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii intimatei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În aceste condiții, în raport de perioada de referință pentru care sunt solicitate sumele cu titlu de compensații, respectiv anul 2011 și în raport de cadrul legal incident în speță, cererea de chemare în judecată apare ca fiind prematur formulată, urmând a fi respinsă în consecință.

În altă ordine de idei, este real faptul că situația juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiții suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuție, este aptă să lezeze dreptul la compensații pe care îl au proprietarii suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, însă pentru aceasta partea are la îndemână un alt remediu judiciar.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei A. ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor și Pădurilor) împotriva Sentinței nr. 398/2015 din 6 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei A., ca prematur formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de GGC - LM