ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1515/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 26.06.2015, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 236.376,81 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafața de pădure de 935,40 ha, situate în zona de conservare totala - tipul funcțional T1 și T2, cu titlu de compensații/ajutor de stat datorita funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2009, și la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 236.376,81 RON, începând cu data de 19.11.2014 - dată la care creanța a devenit exigibila, respectiv data la care au înaintat cerere nr. x către ITRSV Râmnicu Vâlcea (actualmente CRSC Râmnicu Vâlcea), cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 394 din 5 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile invocate de pârâtă ca fiind nefondate; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor; a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 236.376,81 RON reprezentând contravaloare compensații aferentă anului 2009, precum și a dobânzii legale aferentă debitului calculată de la data promovării cererii de chemare în judecată 26.06.2015 și până la achitarea integrală a debitului.

Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.508,13 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor a formulat recurs, arătând în susținerea motivelor de recurs că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, se arată că ajutoarele de stat, solicitate de reclamantă, reprezintă compensații pentru lipsa de folosință a terenurilor forestiere, deținute în proprietate, situate într-o arie naturală protejată.

Cadrul legal, invocat în speță, respectiv Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 97 alin. (1) lit. b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, dar coroborat cu prevederile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 formele de sprijin prevăzute pentru persoanele juridice de Codul Silvic se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, privind ajutoarele de stat.

Prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, publicată în Monitorul Oficial al Uniunii Europene, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a primit aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice sau juridice care dețin păduri în T1 și T2, din cadrul siturilor Natura 2000, însă, conform acestei decizii, ajutoarele de stat se pot acorda numai după publicarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat, pentru aceste compensații, în Monitorul Oficial al României.

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a elaborat un proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensații, ce nu a fost aprobat în procedura de avizare externă.

Potrivit prevederilor legale, acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensațiilor solicitate de către reclamanta-intimată, este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

Ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Decizi Europene nr. C(2012) 5166.

Condiția impusă de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166, referitor la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, în speță, acordarea de compensații, nu este îndeplinită.

În lipsa unor Norme Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat nu pot fi verificate și avizate formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensații de către autoritățile abilitate în acest sens.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte trebuie să lămurească regimul juridic al creanței pretinsă de reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță prin raportare la dispozițiile legale de drept intern, de drept european, dar și ținând cont de jurisprudența instanței supreme în această materie.

Dispozițiile de drept intern și european ce reglementează acordarea compensațiilor

Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic în varianta în vigoare la 1 ianuarie 2010: "În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru:

(...) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;"

Trebuie menționată H.G. nr. 1071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora, ca reglementare anterioară adoptării H.G. nr. 861/2009.

La data de 22 iulie 2009 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 (care a abrogat H.G. nr. 1071/2006), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 573 din 18 august 2009, prin care au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și acelui proprietate privată și publică a unităților administrativ-teritoriale.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009: "Toate formele de sprijin prevăzute de Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010, numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Legislația europeană aplicabilă la nivelul anului 2009: Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului care prevede acordarea de ajutoare persoanelor fizice care au păduri în proprietate pentru a compensa pierderile de venituri suferite având în vedere restricțiile la utilizarea pădurilor rezultate în urma aplicării directivelor 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice și 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică care, în art. 30, lărgește sfera celor îndrituiți a primi compensații, incluzându-i și pe titularii terenurilor forestiere aflate în zone de protecție Natura 2000 de tip funcțional T1 și T2.

Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat cu legislația europeană, deoarece potrivit prevederilor din Anexa nr. 5, cap. 3 "Agricultura" pct. B din Tratatul privind aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente" până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării - aspect menționat și în paragraful nr. 58 din Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 36/23.11.2015 pronunțată de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că: "Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010."

Menționăm și dezlegările din Decizia nr. 26/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 374 din 19.05.2017 cu privire la natura juridică a creanței constând în compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic: "41. Deciziile definitive/irevocabile deja pronunțate la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție demonstrează că practica judiciară este orientată constant către același gen de soluție, în ceea ce privește natura juridică a creanței constând compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din legea nr. 46/2008 - Codul silvic și prescripția dreptului la acțiune, în sensul că respectivele compensații, solicitate în temeiul legal arătat, constituie o formă de ajutor de stat și nu au natura juridică a unei creanțe bugetare fiscale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu aplicarea dreptului comun în materie de prescripție, reprezentat de Decretul 167/1958."

La nivelul Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a adoptat o soluție de principiu de unificare a practicii, consemnată în procesul-verbal al ședinței de secție din 12 iunie 2017 din cuprinsul căruia rezultă că:

- Natura juridică a creanței referitoare la compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, este una civilă, supusă termenului de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

- Decizia C(2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană de la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiție suspensivă, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Decretul 167/1958 pentru obținerea compensațiilor aferente anilor 2007, 2008 și 2009, iar termenul de prescripție pentru compensațiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie anului următor celui pentru care solicită compensația.

Această soluție de principiu este sprijinită de jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal și exemplificăm în acest sens cu deciziile nr. 3282 din 27 octombrie 2017, nr. 2782 din 3 octombrie 2017 și nr. 3024 din 4 noiembrie 2016.

Trimiterea la soluțiile de principiu adoptate la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal se impune, deoarece se bazează pe soluțiile de speță, aceste clarificări jurisprudențiale fiind de natură să dea substanță principiului securității juridice ca element al unui drept la un proces echitabil, în sensul că în spețe similare instanțele trebuie să aplice același raționament - ubi eadem est ratio eadem solutio esse debet.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acest aspect a fost reliefat în cauzele Beian contra României - Hotărârea din 6 decembrie 2007, cererea nr. x/05, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 21.08.2008, Driha contra României - Hotărârea din 21.08.2008, cererea nr. x/02, Tudor Tudor contra României - Hotărârea din 24 martie 2009, pronunțată în cererea nr. 21.911/03, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 13 noiembrie 2009 etc.

Regimul juridic al compensațiilor

În procesul de aderare la Uniunea Europeană, România a fost obligată să implementeze acquis-ul european în ceea ce privește directivele și aplicarea regulamentelor referitoare la protecția mediului - parte din acest proces fiind constituirea sitului Natura 2000 ce a afectat o serie de terenuri forestiere proprietate publică și privată, prin instituirea unor restricții de exploatare a acestora (O.U.G. nr. 57/2007 și Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007).

Legislația europeană stabilește acordarea unor forme de sprijin pentru proprietarii de terenuri forestiere afectate de situl Natura 2000 care au regimul juridic al unor ajutoare de stat, iar atribuirea despăgubirilor în mod concret s-a realizat conform prevederilor din dreptul intern, așa cum au fost expuse anterior.

Autoritățile române, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în H.G. nr. 1071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora - aspect reținut și în paragraful nr. 57 din Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Compensațiile acordate proprietarilor de terenuri forestiere pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009 au regimul juridic al unor "ajutoare existente", în sensul reținut în paragraful 58 din Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curți, ceea ce înseamnă că nu este nevoie de notificarea Comisiei Europene pentru aprobarea ajutorului de stat.

Din această constatare decurge o consecință importantă și anume că, dacă acordarea compensațiilor nu depinde de aprobarea Comisiei Europene, acestea fiind acordate în temeiul dreptului intern, atunci nașterea creanței în patrimoniul reclamantei nu este afectată de o condiție suspensivă, în conformitate cu soluția de principiu adoptată de Înalta Curte la data de 12 iunie 2017.

În ceea ce privește natura juridică a creanței constând compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din legea nr. 46/2008 - Codul silvic, acestea constituie o formă de ajutor de stat și nu au natura juridică a unei creanțe bugetare fiscale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu aplicarea dreptului comun în materie de prescripție, reprezentat de Decretul 167/1958 - așa cum rezultă din paragraful 41 din Decizia nr. 26/2017 a Înaltei Curți, menționată anterior.

După 1 ianuarie 2010, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 36/2015 a instanței supreme, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

Din analiza normelor de drept incidente în cauză rezultă că din punct de vedere temporal, compensațiile prevăzute de Legea nr. 46/2008 primesc un regim juridic diferit, după cum urmează:

- în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, compensațiile pot fi acordate în temeiul legii interne, fără a fi nevoie de aprobarea Comisiei Europene pentru aprobarea ajutorului de stat;

- după 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

Așadar, pentru anul 2009, compensațiile puteau fi acordate dacă erau îndeplinite cerințele art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cuantumul despăgubirilor urmând să fie stabilit în funcție de H.G. nr. 1071/2006 și nr. H.G. nr. 861/2009, având în vedere că acest din urmă act normativ a intrat în vigoare la 18 august 2009 și nu poate fi aplicat retroactiv.

Prescripția extinctivă

Pentru ca instanța să poată analiza dacă dreptul material la acțiune a fost exercitat înăuntrul termenului de prescripție, trebuie stabilit dacă acesta a luat naștere în patrimoniul reclamantei, în temeiul dispozițiilor legale incidente în cauză.

Așa cum s-a arătat în precedent, pentru anul 2009 regimul juridic al compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 presupune existența următoarelor elemente: reclamanta are titlu de proprietate asupra terenului forestier; terenul este cuprins în zone de protecție situl Natura 2000; compensațiile au natura juridică a unor "ajutoare existente" și nu necesită aprobarea Comisiei Europene; nașterea creanței în patrimoniul proprietarilor de terenuri forestiere nu este afectată de o condiție suspensivă; cuantumul creanței este determinat prin calculul rezultat din aplicarea Normelor metodologice aprobate de Guvernul României și aprobate prin hotărâre de guvern; natura juridică a creanței referitoare la compensațiile/despăgubirile prevăzute de lege este una civilă, fiind supusă termenului de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Așadar, pentru proprietarii de terenuri forestiere, creanța pentru acordarea compensațiilor/despăgubirilor a luat naștere în patrimoniul lor în temeiul legislației interne, iar dreptul material la acțiune a început să curgă de la 1 ianuarie 2010, stingându-se prin prescripție la 1 ianuarie 2013, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

În speță, reclamanta a formulat acțiunea introductivă de instanță la data de 26 iunie 2015, deci la mai mult de doi ani de la stingerea dreptului material la acțiune prin prescripție, astfel încât sub acest aspect, excepția prescripției extinctive este fondată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentința și rejudecând cauza, să să respingă acțiunea ca prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 394 din 5 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca fiind prescrisă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV