ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1196/2017

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 21 iulie 2015, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.: să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 1527/19.06.2015, în temeiul art. 78 raportat la art. 75 din Codul muncii, aceasta fiind emisă fără respectarea preavizului; obligarea societății pârâte la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul până la data rămânerii definitive a hotărârii, în temeiul art. 80 din Codul muncii, precum și la plata sumelor reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectiv lucrate în lunile decembrie 2014 și ianuarie 2015.

Prin sentința civilă nr. 135 din 21 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a fost admisă contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 1527/19.06.2015; a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul până la data pronunțării hotărârii și s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind orele suplimentare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L., prin care a solicitat admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii contestației.

Prin decizia nr. 1375 din 9 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 135 din 21 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A..

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea revizuirii și schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, cu consecința respingerii contestației, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 2588 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1375 din 9 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Împotriva deciziei nr. 2588 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, revizuenta S.C. B. S.R.L. a formulat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecința casării în tot a deciziei recurate și reținerea cauzei spre rejudecare.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare depus de recurenta - revizuentă S.C. B. S.R.L. s-a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată în prezenta cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că excepția invocată este fondată pentru următoarele considerente:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești și condițiile de exercitare a acestora sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalității căilor de atac își găsește suport normativ în art. 457 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Astfel, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procesuale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Din analiza dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă, iar hotărârile prin care se soluționează cererea de revizuire sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Având în vedere că acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată pe dispozițiile art. 75 și art. 78 din Codul muncii, rezultă că prezentul litigiu are natura juridică a unui conflict de muncă, împrejurare care are drept consecință excluderea căii de atac a recursului în această materie.

Totodată, regula din materia revizuirii în sensul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, aplicată în materia conflictelor de muncă, conduce la concluzia că hotărârea prin care se soluționează cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în apel este definitivă.

Astfel, devin incidente dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. conform cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Prin urmare, se poate concluziona în sensul că nu este deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 2588 din 24 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în condițiile în care prin această decizie s-a soluționat cererea de revizuire formulată de S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1375 din 9 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca instanță de apel, în materia conflictelor de muncă.

Având în vedere considerentele anterior evocate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată în prezenta cauză și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta - revizuentă S.C. B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2588 din 24 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2017.