Decizia nr. 2588/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 348/2014 a Curții de Apel Cluj

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 mai 2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională anularea ''notificărilor privind situația cererii de rambursare" cu nr. 1, 2 și 3 înregistrate la Primăria municipiului Cluj-Napoca sub nr. 140177, nr. 140181, nr. 140188/18 aprilie 2014, referitoare la aplicarea unei corecții de 25% asupra contractului cu obiect "Sistem informatic integrat pentru servicii on-line oferite în Municipiul Cluj-Napoca", cu consecința acordării întregii rambursări pentru acest proiect.

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 348 din data de 17 septembrie 2014 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională, având ca obiect anulare act administrativ.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, cu consecința admiterii acțiunii formulate. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că instanța de fond nu și-a fundamentat soluția pe dispoziții legale care să aibă incidentă în cauză, nu a indicat ce texte de lege ar fi încălcate, astfel că sentința apare ca fiind nemotivată. Mai susține recurentul că nu a încălcat prevederile legale în materia achizițiilor publice, a respectat principiile care stau la baza procedurii de achiziție publică, în cauză nefiind în discuție aplicarea unui criteriu discriminatoriu de selectare a ofertantului câștigător.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză conform prevederilor art. 493 alin. (1) - (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, potrivit dispozițiilor Încheierii din data de 4 martie 2016. Prin Încheierea din 9 iunie 2016, completul-filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ., la data de 13 octombrie 2016.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate argumentele pentru reformarea sentinței, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. (6) și (8) C. proc. civ. Corecția financiară în procent de 25% a fost aplicată reclamantei în considerarea săvârșirii a două abateri, cu ocazia derulării procedurii de achiziție pentru realizarea proiectului "sistem informatic integrat pentru servicii online oferite în Municipiul Cluj-Napoca". Cele două abateri care au atras aplicarea corecției de 25% din valoarea contractului nr. x/2011 constau în: - aplicarea de către reclamantă a unui criteriu discriminatoriu de selectare a ofertantului câștigător prin impunerea necesității deținerii unei diplome de masterat în domeniul IT&C de către expertul analist de business managementul informațiilor și documentelor - de a deține diplomă de masterat în domeniul IT&C. - solicitarea existenței certificării ISO 18001 de către ofertantul câștigător. A reținut autoritatea pârâtă că solicitarea reclamantei, în calitatea sa de autoritate contractantă, cu privire la specialistul IT, anume de a deține diplomă de master are un caracter discriminatoriu, iar solicitarea de a deține certificarea ISO 18001 este irelevantă raportat la obiectul contractului, având în vedere că acesta este un standard care atestă responsabilitatea socială și excede dispozițiilor art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006. Soluția primei instanțe, de respingere ca nefondată a acțiunii, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Examinând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, judecătorul fondului expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, în sensul existenței neregulilor. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de părți în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, instanța având posibilitatea să le grupeze în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune. Motivul prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Urmare a verificărilor efectuate de Autoritatea de Management a POS CCE asupra achizițiilor publice desfășurate pentru proiectul "Sistem Informatic Integrat pentru serviciile online oferite în Municipiul Cluj-Napoca" și a Listei de verificare integrală a procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică pentru contractul din 15 septembrie 2011 încheiat cu asocierea formată din SC A. SA, SC B. SRL și SC C. SRL, stabilindu-se o corecție financiară în procent de 25%. S-a reținut că o parte din cerințele minime impune sunt irelevante în raport cu natura și complexitatea contractului, încălcându-se prevederile art. 179 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006, precum și cele ale art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006. Referitor la prima neregulă, Înalta Curte constată că instanța de fond a identificat riguros cadrul normativ incident și a concluzionat pe baza înscrisurilor administrate în sensul că disp. art. 179 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 din H.G. nr. 925/2006 au fost încălcate prin aceea că cerința de a deține diplome de masterat în domeniul IT nu este justificată de activitățile specifice ale expertului. Această abordare concordă cu standardele impuse de legiuitor în derularea procedurii de achiziție publică. Potrivit art. 179 din O.U.G. nr. 34/2004: "(1) Criteriile de calificare și selecție stabilite de către autoritatea contractantă trebuie să aibe o legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit. (2) Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, precum și nivelul cerințelor minime pe care ofertanții trebuie să le îndeplinească". În același timp, art. 8 din normele aprobate prin H.G. nr. 925/2006 particularizează în sensul că "autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanta în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publica ce urmează sa fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit. Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsura să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției". Prima instanță a observat judicios că autoritatea contractantă nu a arătat de ce acel specialist IT, pentru munca pe care o va desfășura este necesar să dețină o diplomă de master într-un anumit domeniu, cu raportare strict la proiectul în cauză. nota justificativă din 7 iulie 2011 nu cuprinde în realitate nicio justificare ori motivare a necesității introducerii cerinței restrictive analizate. Cât privește faptul că ANRMAP nu a formulat obiecții în privința documentației prezentate de recurentă, Înalta Curte reține că prin art. 324 alin. (2) din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de acordare și de gestionare a instrumentelor structurale s-a stabilit că "... autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP". A doua abatere reținută în sarcina recurentei a constat, în esență, în împrejurarea că aceasta a solicitat prezentarea unei certificări cu privire la implementarea de către operatorii economici participanți a unui standard ISO 18001, care excede prevederilor art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, autoritățile contractante pot solicita, exclusiv standarde de asigurare a calității (art. 176 lit. e)) sau de protecție a mediului (art. 176 lit. f)). Or, în cauză standardul ISO 18001 este irelevant în raport cu obiectul contractului, fiind un standard care atestă responsabilitatea socială, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că solicitarea depunerii acestuia este excesivă. Având în vedere toate considerentele expuse, recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.