ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 962/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.788.2541ei reprezentând daune materiale și morale, cu dobânda legală aferentă sumei datorate, de la data de introducerii prezentei și până la achitarea efectivă, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 1671/11.12.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a Civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului sumele de: 29.750 RON, cu titlu de daune materiale, 80.000 RON cu titlu de daune morale și s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, iar prin decizia civilă nr. 120A din data de 22.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-au respins, ca nefondate apelurile formulate de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1671/11.12.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a Civilă în dosarul nr. x/2014.

S-a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 31.640 RON despăgubiri materiale; s-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului său, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Intimatul - reclamant A. a depus întâmpinare și recurs incident, solicitând în principal să se constate inadmisibilitatea recursului și, în subsidiar, în situația aprecierii că recursul este admisibil, să se dispună respingerea acestuia, ca nefondat și admiterea recursului incident formulat de recurentul - reclamant, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

Cu privire la recursul incident, recurentul - reclamant invocă dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., considerând că instanța de apel în mod greșit i-a respins apelul atât sub aspectul daunelor morale acordate, cât și sub cel al neacordării daunelor materiale constând în stimulentele de care a fost lipsit și onorariile avocatului B.. Apreciază că nu s-a analizat aplicarea în speță a dispozițiilor din Legea nr. 6/2007, H.G. nr. 1538/2003 și H.G. nr. 533/2007, a căror incidență rezultă în mod clar din Situația drepturilor salariale cuvenite în perioada 15.09.2004 - 08.10.2012.

În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului, consideră că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 3 din protocolul 7 al Curții, privind dreptul la reparație pentru prejudiciile derivate din erori judiciare.

Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea ca inadmisibil a recursului principal și ca fiind lipsit de efect recursul incident declarat de către recurentul - reclamant.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile nu sunt admisibile.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 1 februarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul - pârât a depus un punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, achiesând la concluziile acestuia și solicitând respingerea recursului principal, ca inadmisibil și, ca fiind lipsit de efect, recursul incident.

Analizând recursurile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Acțiunea reclamantului A. a fost înregistrată la data de 04.02.2014, după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ. și are ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

Se constată că în speță, hotărârea atacată prin intermediul recursurilor, respectiv decizia civilă nr. 120A din data de 22.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Așa fiind, în litigiile având ca obiect cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Deși în dispozitivul deciziei recurate s-a menționat "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare", conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit alin. (2), "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege."

În consecință, decizia ce formează obiectul recursurilor are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Față de considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, atât recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Regională a Finanțelor Publice București, cât și recursul incident declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 120A din 22 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 120A din 22 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2017.