ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.02.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 469/2014

HOTĂRÂRE
12.02.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 469/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 31 octombrie 2013 sub nr.

6525/105/2007, Primăria Orașului Slănic

a

solicitat, în contradictoriu cu intimații I.E.M. și M.E.V., în temeiul

dispozițiilor art. 703 alin. (3) din Noul C. proc. civ., lămurirea înțelesului

întinderii și aplicării titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 194 din

13 decembrie 2011 a aceleiași instanțe, în sensul că despăgubirile pe care

urmează să le primească intimații din prezenta cauză trebuie stabilite în

conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, Primăria Orașului Slănic

nefiind, în temeiul legii, obligată să plătească despăgubirile din fondurile

proprii.

În

motivare, petenta a arătat că la data pronunțării

hotărârii care constituie titlu executoriu, Legea nr. 10/2001 nu mai prevedea,

datorită modificării sistemului de acordare a despăgubirilor bănești ce urmau a

fi acordate persoanelor îndreptățite, faptul că în termen de 6 luni de la data

intrării în vigoare a legii, se va constitui prin decizie a primului ministru o

comisie interministerială în acest scop, astfel încât în cauză trebuie să se

facă aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Petenta a solicitat admiterea cererii

și lămurirea înțelesului și aplicării titlului executoriu în sensul că Primăria

Orașului Slănic va fi obligată sa emită decizie cu propunere motivată de

despăgubiri.

Prin decizia nr. 1/CC din 03 decembrie

2013, Curtea de Apel Ploiești, secția l civilă,

a respins, ca nefondată cererea și a obligat petenta la

plata, către intimați, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Ploiești a reținut că, deși întemeiată în drept în mod greșit pe

dispozițiile art. 703 alin. (3) din Noul C. proc. civ., cererea petentiei

vizează lămurirea dispozitivului hotărârii, cu referire la incidența

dispozițiilor înscrise în art. 281

1

Prin decizia nr. 194 din 13 decembrie

2011 s-a admis apelul contestatorilor împotriva sentinței civile nr. 297 din 01

martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta

Primăria Orașului Slănic, care a fost obligată să restituie în natură suprafața

de 760,5 m.p. reclamanților, precum și la plata contravalorii restului de teren

imposibil de restituit în natură și a contravalorii construcției ce s-a aflat

pe teren. Hotărârea pronunțată de instanța de apel a rămas irevocabilă prin

constatarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a nulității recursului

declarat de pârâtă, conform deciziei nr. 6306 din 17 octombrie 2012.

Instanța a reținut că prin lămurirea hotărârii

nu se poate modifica dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile

dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, astfel încât o

atare procedură este folosită doar în situația în care ar exista contradicții în

cadrul dispozitivului, nu și în situația invocată de petentă, a unei pretinse aplicări

greșite a legii, aceste aspecte putând fi cenzurate prin exercitarea căilor legale

de atac.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ. petenta Primăria

Orașului Slănic,

formulând

următoarele critici:

contestația la titlu formulată de către petentă ca fiind o cerere de îndreptare

eroare materială în sensul dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., procedând

astfel Ia o calificare juridică din oficiu nepusă în discuția părților și privând

părțile de o cale de atac, întrucât hotărârea atacată este supusă numai recursului.

și de dispozițiile legale aplicabile, în mod greșit instanța de fond a respins cererea

petentei, în condițiile în care practica judiciară este constantă în a se pronunța

în sensul că primăriile vor fi obligate să emită decizii cu propunere motivată de

despăgubiri, pe care să o înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

O astfel de soluție este una corectă, care

respectă nu numai normele de procedură, dar și dispozițiile art. 38 din Legea

nr. 10/2001, republicată, în temeiul cărora primăriile nu pot fi obligate la plata

efectivă a despăgubirilor, ci doar la emiterea deciziei motivate de acordare a despăgubirilor,

a căror contravaloare este stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cereri de îndreptare eroare materială cu

acest obiect au fost în mod frecvent admise în sensul arătat, și când au fost promovate

de părți, dar și din oficiu de către instanță.

Înalta Curte constată că, deși formal întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ., recursului îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 304 pct 5 C. proc. civ., urmând a fi admis pentru următoarele

considerente:

Procesul civil este guvernat de principiile

disponibilității, contradictorialității și publicității dezbaterilor, inclusiv de

principiul respectării dreptului la apărare.

Principiile menționate sunt o componentă

a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispozițiile art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană, fie parte reclamantă,

fie parte pârâtă „are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un

termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptată împotriva sa”.

Disponibilitatea reprezintă posibilitatea

conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul

litigiului și de mijloacele de apărare, sens în care judecătorul nu poate soluționa

un litigiu decât în baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării.

În

virtutea caracterului public al procedurii civile, părțile

pot participa la efectuarea tuturor actelor de procedură și pot lua cunoștință de

toate înscrisurile sau dovezile de la dosar, iar aplicarea sa poate fi limitată

doar în mod excepțional.

Contradictorialitatea domină întreaga activitate

de soluționare a litigiului și impune ca nicio măsură sa nu fie ordonată de instanță

înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților, cărora trebuie să le fie acordată

posibilitatea de a-și susține și argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate

dovezile solicitate de adversar, de a ridica și combate excepțiile de procedură.

Cu alte cuvinte, nicio măsură nu poate

fi dispusă de instanță fără a Ie acorda părților dreptul de a se apăra, decurgând,

de aici, și existența unei legături indisolubile între principiul contradictorialității

și principiul dreptului la apărare.

Încălcarea acestor principii semnifică

încălcarea însăși a substanței dreptului la apărare și pune instanța de recurs în

imposibilitate de a exercita controlul judiciar în limitele prevăzute de art. 304

pct. 3-9 C. proc. civ., cu consecința casării în totalitate a hotărârii și reluării

judecății.

În

speță, petenta a învestit instanța cu o cerere intitulată

„contestație ia executare”, întemeiată pe dispozițiile art. 703 alin. (3) din Noul

nr. 194 din 13 decembrie 2011, în sensul că despăgubirile pe care urmează să le

primească intimații din prezenta cauză trebuie stabilite în conformitate cu dispozițiile

art. 38 din Legea nr. 10/2001, Primăria Orașului Slănic nefiind, în temeiul legii,

obligată să plătească despăgubirile din fondurile proprii.

Chiar dacă instanța a considerat că nu

este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea

juridică pe care petenta a dat-o cererii sale, nu putea să procedeze la schimbarea

acestui temei fără a pune în discuția părților o atare problemă, pentru a da posibilitate

petentei să formuleze apărările pe care le consideră necesare.

Neprocedând astfel, instanța de fond a

încălcat atât principiul disponibilității, cât și dreptul la apărare al petentei,

nesocotind drepturile procedurale ale participanților la procesul civil, împrejurare

ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Este adevărat că petenta a fost legal citată

pentru termenul de judecată la care s-a pronunțat decizia recurată, însă în cauză

nu s-a solicitat judecata în lipsă, iar în virtutea rolului activ și în aplicarea

principiilor fundamentale de drept anterior evocate, instanței îi revenea obligația

de a recurge la mijloacele procedurale specifice pentru a asigura punerea în discuția

părților a chestiunii privind calificarea juridică, eventual prin acordarea unui

nou termen și citarea petentei cu această mențiune.

Constatând că instanța de fond a soluționat

cauza cu încălcarea dispozițiilor procedurale relative la punerea în discuție a

calificării juridice dată cererii cu care a fost învestită și, pe cale de consecință,

și a principiilor de drept ce guvernează procesul civil menționate în considerentele

anterioare, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 alin.

(5) C. proc. civ., urmează a admite recursul petentei, a casa decizia recurată și

a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța de trimitere va

proceda la soluționarea cauzei în condițiile respectării tuturor drepturilor și

garanțiilor procesuale ale părților, astfel cum au fost arătate prin considerentele

prezentei decizii, urmând ca ulterior dezbaterii în condiții de contradictorialitate

a calificării juridice a cererii, să aprecieze asupra caracterului temeinic sau

netemeinic al acesteia.

Admite recursul declarat de Primăria Orașului

Slănic, prin Primar, împotriva deciziei nr. 1/CC din 03 decembrie 2013 a Curții

de Apel Ploiești, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 februarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 741/2013
Prin Decizia nr. 5151 din 12 iulie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanta Primăria orașului Slănic și de pârâtul B.H. împotriva Deciziei civile nr. 144 din 24 iunie 2011 a Cur
ÎCCJ 2013-03-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1515/2013
bănești care urmează sa fie acordate persoanelor îndreptățite, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi se va constitui prin decizie a primului-ministru o comisie interministeriala formată din 2-3 reprezentanți ai
ÎCCJ 2012-07-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5151/2012
nouă judecată asupra fondului cauzei, ceea ce nu este admisibil în condițiile existenței unei rezolvări a acesteia în mod definitiv și irevocabil, Nici existența Deciziei în interesul legii nr. 52/2007, care a statuat asupra aplicabilității
ÎCCJ 2011-02-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 570/2011
au stabilit caracteristicile construcției și valoarea acesteia. Cu toate acestea, instanța a obligat Primăria orașului Slănic, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001, la plata despăgubirilor, fără să facă nicio referire la cuantumul acestor
ÎCCJ 2007-03-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2231/2007
din Legea nr. 247/2005 D.G.F.P. respectiv Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei sentințe reclamantul și intimata Primăria Municipiului Ploiești au formulat apel. În apelul său reclamantul critică
Sursă