ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 469/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 31 octombrie 2013 sub nr. 6525/105/2007, Primăria Orașului Slănic a solicitat, în contradictoriu cu intimații I.E.M. și M.E.V., în temeiul dispozițiilor art. 703 alin. (3) din Noul C. proc. civ., lămurirea înțelesului întinderii și aplicării titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 194 din 13 decembrie 2011 a aceleiași instanțe, în sensul că despăgubirile pe care urmează să le primească intimații din prezenta cauză trebuie stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, Primăria Orașului Slănic nefiind, în temeiul legii, obligată să plătească despăgubirile din fondurile proprii.

În motivare, petenta a arătat că la data pronunțării hotărârii care constituie titlu executoriu, Legea nr. 10/2001 nu mai prevedea, datorită modificării sistemului de acordare a despăgubirilor bănești ce urmau a fi acordate persoanelor îndreptățite, faptul că în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, se va constitui prin decizie a primului ministru o comisie interministerială în acest scop, astfel încât în cauză trebuie să se facă aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Petenta a solicitat admiterea cererii și lămurirea înțelesului și aplicării titlului executoriu în sensul că Primăria Orașului Slănic va fi obligată sa emită decizie cu propunere motivată de despăgubiri.

Prin decizia nr. 1/CC din 03 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția l civilă, a respins, ca nefondată cererea și a obligat petenta la plata, către intimați, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, deși întemeiată în drept în mod greșit pe dispozițiile art. 703 alin. (3) din Noul C. proc. civ., cererea petentiei vizează lămurirea dispozitivului hotărârii, cu referire la incidența dispozițiilor înscrise în art. 281 1 C. proc. civ. Prin decizia nr. 194 din 13 decembrie 2011 s-a admis apelul contestatorilor împotriva sentinței civile nr. 297 din 01 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Slănic, care a fost obligată să restituie în natură suprafața de 760,5 m.p.

reclamanților, precum și la plata contravalorii restului de teren imposibil de restituit în natură și a contravalorii construcției ce s-a aflat pe teren. Hotărârea pronunțată de instanța de apel a rămas irevocabilă prin constatarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a nulității recursului declarat de pârâtă, conform deciziei nr. 6306 din 17 octombrie 2012. Instanța a reținut că prin lămurirea hotărârii nu se poate modifica dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, astfel încât o atare procedură este folosită doar în situația în care ar exista contradicții în cadrul dispozitivului, nu și în situația invocată de petentă, a unei pretinse aplicări greșite a legii, aceste aspecte putând fi cenzurate prin exercitarea căilor legale de atac.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ. petenta Primăria Orașului Slănic, formulând următoarele critici: I. În mod greșit instanța de fond a apreciat contestația la titlu formulată de către petentă ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială în sensul dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., procedând astfel Ia o calificare juridică din oficiu nepusă în discuția părților și privând părțile de o cale de atac, întrucât hotărârea atacată este supusă numai recursului. II. Indiferent de calificarea juridică și de dispozițiile legale aplicabile, în mod greșit instanța de fond a respins cererea petentei, în condițiile în care practica judiciară este constantă în a se pronunța în sensul că primăriile vor fi obligate să emită decizii cu propunere motivată de despăgubiri, pe care să o înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

O astfel de soluție este una corectă, care respectă nu numai normele de procedură, dar și dispozițiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, republicată, în temeiul cărora primăriile nu pot fi obligate la plata efectivă a despăgubirilor, ci doar la emiterea deciziei motivate de acordare a despăgubirilor, a căror contravaloare este stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cereri de îndreptare eroare materială cu acest obiect au fost în mod frecvent admise în sensul arătat, și când au fost promovate de părți, dar și din oficiu de către instanță. Înalta Curte constată că, deși formal întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ., recursului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct 5 C. proc.

civ., urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Procesul civil este guvernat de principiile disponibilității, contradictorialității și publicității dezbaterilor, inclusiv de principiul respectării dreptului la apărare. Principiile menționate sunt o componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană, fie parte reclamantă, fie parte pârâtă „are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”.

Disponibilitatea reprezintă posibilitatea conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare, sens în care judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât în baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării. În virtutea caracterului public al procedurii civile, părțile pot participa la efectuarea tuturor actelor de procedură și pot lua cunoștință de toate înscrisurile sau dovezile de la dosar, iar aplicarea sa poate fi limitată doar în mod excepțional. Contradictorialitatea domină întreaga activitate de soluționare a litigiului și impune ca nicio măsură sa nu fie ordonată de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților, cărora trebuie să le fie acordată posibilitatea de a-și susține și argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar, de a ridica și combate excepțiile de procedură.

Cu alte cuvinte, nicio măsură nu poate fi dispusă de instanță fără a Ie acorda părților dreptul de a se apăra, decurgând, de aici, și existența unei legături indisolubile între principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare. Încălcarea acestor principii semnifică încălcarea însăși a substanței dreptului la apărare și pune instanța de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în limitele prevăzute de art. 304 pct. 3-9 C. proc. civ., cu consecința casării în totalitate a hotărârii și reluării judecății. În speță, petenta a învestit instanța cu o cerere intitulată „contestație ia executare”, întemeiată pe dispozițiile art. 703 alin. (3) din Noul C. proc.

civ., solicitând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării deciziei nr. 194 din 13 decembrie 2011, în sensul că despăgubirile pe care urmează să le primească intimații din prezenta cauză trebuie stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, Primăria Orașului Slănic nefiind, în temeiul legii, obligată să plătească despăgubirile din fondurile proprii. Chiar dacă instanța a considerat că nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care petenta a dat-o cererii sale, nu putea să procedeze la schimbarea acestui temei fără a pune în discuția părților o atare problemă, pentru a da posibilitate petentei să formuleze apărările pe care le consideră necesare.

Neprocedând astfel, instanța de fond a încălcat atât principiul disponibilității, cât și dreptul la apărare al petentei, nesocotind drepturile procedurale ale participanților la procesul civil, împrejurare ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Este adevărat că petenta a fost legal citată pentru termenul de judecată la care s-a pronunțat decizia recurată, însă în cauză nu s-a solicitat judecata în lipsă, iar în virtutea rolului activ și în aplicarea principiilor fundamentale de drept anterior evocate, instanței îi revenea obligația de a recurge la mijloacele procedurale specifice pentru a asigura punerea în discuția părților a chestiunii privind calificarea juridică, eventual prin acordarea unui nou termen și citarea petentei cu această mențiune.

Constatând că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor procedurale relative la punerea în discuție a calificării juridice dată cererii cu care a fost învestită și, pe cale de consecință, și a principiilor de drept ce guvernează procesul civil menționate în considerentele anterioare, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează a admite recursul petentei, a casa decizia recurată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța de trimitere va proceda la soluționarea cauzei în condițiile respectării tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, astfel cum au fost arătate prin considerentele prezentei decizii, urmând ca ulterior dezbaterii în condiții de contradictorialitate a calificării juridice a cererii, să aprecieze asupra caracterului temeinic sau netemeinic al acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primăria Orașului Slănic, prin Primar, împotriva deciziei nr. 1/CC din 03 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2014.