ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 469/2020

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 324 din 23 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. și art. XVIII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 invocată de petenta A.. A respins cererea de suspendare a judecății. A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 coroborat cu art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate și rejudecarea recursului pe care l-a formulat la data de 24 mai 2016 împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

În dezvoltarea motivelor revizuirii s-a învederat că, prin Decizia nr. 369 din 30.05.2017, pronunțată în dosarele nr. x/2016 și y/2016, Curtea Constituțională a României a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

S-a mai învederat că, la rândul ei, revizuenta-recurentă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 324 din 23 februarie 2017 a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție de neconstituționalitate, anterior pronunțării deciziei CCR nr. 369/30.05.2017.

Revizuenta mai arată că prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 387/2019 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 878 din 31 octombrie 2019, instanța de contencios constituțional a dispus că respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (1) și a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., excepție ridicată de A. în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În motivarea acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut în paragraful nr. 26 că: prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională, fiind contrară art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 126 alin. (3) din Constituție. În consecință, având în vedere, pe de o parte, că, în cauza de față, data sesizării Curții Constituționale este anterioară pronunțării deciziei amintite, precum și, pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate privind sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În aceste condiții, potrivit jurisprudenței Curții, reprezentată, spre exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 18 ianuarie 2018, paragraful 22, în temeiul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, decizia de inadmisibilitate poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

Așadar, mai arată revizuenta, decizia prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate profită, în exercitarea căii de atac a revizuirii, persoanelor care au invocat excepția de neconstituționalitate în alte cauze soluționate definitiv până la momentul pronunțării Curții Constituționale.

De asemenea, prin raportul întocmit la data de 20 octombrie 2016 în dosarul de recurs, magistratul-asistent a apreciat recursul ca fiind inadmisibil exclusiv față de incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care ulterior au fost declarate neconstituționale.

Cerea de revizuire a fost formulată în termenul legal de trei luni de la data publicării deciziei nr. 387/2019 din 4 iunie 2019 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României nr. 878 din 31 octombrie 2019, Partea I.

Având în vedere prevederile art. 511 alin. (3) și (4) coroborate cu art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că cererea de revizuire este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Motivul de revizuire invocat de revizuenta A. în baza art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care instanța de recurs a pronunțat decizia a cărei schimbare se solicită pe calea revizuirii, în temeiul unui text de lege în legătură cu care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate.

Acest motiv de revizuire își găsește justificarea în faptul că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate nu mai atrage suspendarea obligatorie a judecății.

În raport de cele menționate se observă că, în timpul judecății recursului promovat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. și art. XVIII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013, iar instanța de recurs a apreciat că prevederile legale criticate pentru neconstituționalitate au legătură cu judecata cauzei, sens în care a decis sesizarea Curții Constituționale.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 387/2019 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 878 din 31 octombrie 2019, instanța de contencios constituțional a dispus că: "Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (1) și a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., excepție ridicată de A. în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă".

În motivarea deciziei, instanța de contencios constituțional a reținut în paragraful nr. 26 că "prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională, fiind contrară art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 126 alin. (3) din Constituție. În consecință, având în vedere, pe de o parte, că, în cauza de față, data sesizării Curții Constituționale este anterioară pronunțării deciziei amintite, precum și, pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate privind sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă".

Decizia Curții Constituționale a României nr. 369 din 30 mai 2017 de admitere a excepției de neconstituționalitate a fost pronunțată după hotărârea a cărei revizuire se cere în prezenta cauză de către revizuenta A..

De asemenea, prin paragraful nr. 28 din Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 4 iunie 2019 s-a reținut că, art. 493 a fost abrogat prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, astfel că, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai există procedura de filtrare. Prin urmare, norma criticată nu mai este în vigoare și, având în vedere că autorul excepției va putea formula cerere de revizuire împotriva hotărârii instanței supreme de respingere ca inadmisibil a recursului formulat, nu va mai fi aplicabilă și nu va mai putea produce efecte juridice în cauză. În consecință, în cauză nu se pot antrena considerentele și soluția de principiu rezultată din Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, întrucât textul criticat nu mai produce consecințe juridice în cauză și având în vedere că data sesizării Curții este anterioară abrogării textului criticat, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. a devenit inadmisibilă."

Având în vedere deciziile evocate și dispozițiile legale sus menționate, ținând seama și de prevederile art. 513 alin. (4) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, va schimba decizia civilă nr. 324 din 23 februarie 2017, pronunțată de instanța de recurs în dosarul nr. x/2013, în sensul că va respinge excepția de inadmisibilitate a recursului și va reține cauza în vederea judecării căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 324 din 23 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata B..

Schimbă în tot decizia atacată în sensul că respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 517/AP din 5 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2013 și acordă termen la data de 26 martie 2020, în vederea soluționării pe fond a recursului, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2020.