ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4266/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4266/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Tribunalul Bacău prin sentința civilă

nr. 1239 /D din 4 octombrie 2006 a admis excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului și a respins pentru acest motiv acțiunea formulată de

reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâții SC C. SA Onești, SC F.C. SRL

București, SC C. SA Borzești, SC R. SA Onești prin lichidator judiciar SC S.Q.

SRL Bacău și Consiliul local Onești.

Prin cererea introductivă de instanță

formulate la 19 ianuarie 2006 s-a solicitat plata drepturilor de autor de către

pârâta SC C. SA Onești decurgând din calitatea reclamantului de inventator al invențiilor,

înregistrate la O.S.I.M.

În cauză au fost introduși în calitate

de pârâți, față de precizările făcute de reclamant la 5 aprilie 2006, Consiliul

local Onești, SC C. SA Onești si SC R. SA Onești.

Tribunalul a examinat excepția lipsei

calității procesual active a reclamantului invocate de pârâți și a constatat

din actele și lucrările dosarului că aceasta este intemeiată.

A reținut în acest sens din

cerificatele de inventator, aflate in dosar la filele 45-46, invocate de

reclamant în susținerea pretențiilor, că titularul brevetelor de invenție cu

aceleași numere.

Față de această situație s-a constatat

că raporturile juridice legate de aplicarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele

de invenție se pot constitui numai între titularul acestor brevete și pârâții

în cauză, astfel că s-a apreciat că reclamantul nu are calitate procesual

activă pentru a porni acțiunea în pretenții derivate din brevetele menționate.

Tribunalul a constatat că soluționarea

acestei excepții a exclus necesitatea examinării excepției prescripției

dreptului la acțiune în raport de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și respectiv

excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă pronunțată

în Dosarul nr 5560/1996 și nr. 5661/1996.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin Decizia civilă nr. 269 din 4 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1239/2006.

Instanța de apel a reținut că

apelantul a fost nemulțumit de soluționarea cauzei pe excepție întrucât există

diferențe între noțiunea de titular al brevetului și cea de inventator.

S-a constatat în raport de

dispozițiile legale incidente (art. 2 lit. a) și art 33 din Legea nr. 64/1991)

că raporturile privind drepturile și obligațiile ce decurg din exploatarea

invenției se creează între persoana fizică sau juridică căreia îi aparține

dreptul conferit de brevet și persoanele beneficiare ale invenției ca urmare a

exploatării acesteia.

S-a reținut de asemenea că există

distincție între titularul brevetului și inventator, acesta din urmă având

drepturile conferite de art. 36 din Lege însă s-a observat că nu s-a făcut

dovada că ar există o clauză contractuală care să îi permită inventatorului

conform art. 37 din Lege să beneficieze de drepturile patrimoniale stabilite

printr-un contract.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

cauze minoro, familie, conflicte de muncă asigurări sociale, a mai pronunțat în

acelaș dosar Decizia nr. 378 din 3 decembrie 2007 prin care a respins ca

nefondată cererea de completare a hotărârii din 2007, formulată de reclamant în

temeiul art. 281

2

C. proc. civ.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că cererea de completare a fost întemeiata pe imprejurarea că instanța

nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate prin apel și nici asupra pretențiilor

formulate la instanța de fond pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor

sale de inventator aferente perioadei de exploatare a invențiilor.

S-a contatat că instanța de apel a

verificat legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond privitoare la

respingerea acțiunii pe excepție, astfel că nu s-a produs nici o omisiune cu

privire la cererile părții, nefiind incidente în cauză dispozițiile privitoare

la completarea hotărârii.

Instanța față de precizarea orală

făcută de apelant în dezbaterea pe fondul cererii de completare a hotărârii, în

sensul că formulează contestație în anulare, a constatat că această cerere nu

poate fi avută în vedere în cadrul dezbaterilor privind fondul cererii când nu

se mai pot face cereri noi.

Reclamantul R.C. a declarat recurs,

înregistrat la Curtea de Apel Bacău la 18 iulie 2007, împotriva Deciziei nr. 269

din 4 iunie 2007 precum și la 7 ianuarie 2008, împotriva Deciziei nr. 378 din 3

decembrie 2007, ambele pronunțate în Dosarul nr. 3373/110/2006 al Curții de

Apel Bacău.

În susținerea recursului împotriva Deciziei

nr. 269/2007 au fost indicate motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5 și 10 C.

proc. civ.

În fapt în susținerea primului motiv

de recurs recurentul a arătat că a fost substituită o cerere a sa, semnată de

el în Dosarul nr. 602/2006 al Tribunalului Bacău cu o altă cerere nesemnată de

el, ceea ce a permis admiterea excepției lipsei calității procesuale active.

Fată de această situație s-a susținut că s-au încălcat atribuțiile instanțelor

judecătorești, întrucât a fost soluționată de instanța de fond și de instanța

de apel o cerere formulată tot de instanța de fond.

S-a susținut că printre competențele

prevăzute de art. 2 C. proc. civ. la lit. e) sunt menționate cererile în

materie de creație intelectuală și proprietate industrială or, instanțele care

au susținut că pretențiile sale decurgând din calitatea de inventator sunt

raportate la o combinare a drepturilor de autor cu calitatea de inventator,

combinare pe care art. 2 lit. e) nu o prevede, ceea ce face ca în lipsa

competenței de reglementare expresă asupra acestei materii, instanțele să fi

judecat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Recurentul a mai

susținut că reglementările referitoare la activitatea de invenții, Legea asupra

brevetelor din 17 ianuarie 1906, abrogată în 1968, Legea nr. 62/1974 abrogată

în 2003 si Legea nr. 64/1991 în vigoare din 21 ianuarie 1992, nu menționează în

această materie competența instanțelor judecătorești ceea ce face ca judecata

să fie făcută prin încălcarea competențelor de atribuție ale instanțelor

judecătorești.

În susținerea motivului prevăzut de

pct. 5 recurentul a afirmat că soluționarea cauzei s-a făcut în data de 20 mai

2007 fără participarea sa. Deși formulase o cerere de lăsare a dosarului mai la

urmă, după ora 10.30, când s-a prezentat la instanța a constatat că ședința se

încheiase.

Criticile în susținerea motivului

prevăzut de pct. 10 s-au referit la împrejurarea ca instanța nu s-a referit la

dovezile aflate la dosar din care rezultă că are drept și interes, ceea ce îi

conturează calitatea procesuală activă.

Împotriva Deciziei nr. 378/2007 s-au

mai invocat în plus față de motivele sus enunțate și motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 8 C. proc. civ. În fapt s-a arătat că în mod

greșit au fost apreciate probele administrate în dosar în sensul că s-a

constatat că nu este titularul brevetelor de invenție invocate deși brevetele

de invenție îl indică ca autor pe reclamant, iar în cartea sa de muncă, la

rubrica distincții obținute, au fost menționate cele două invenții. S-a mai

arătat că instanța a făcut o greșită interpretare a actelor, reprezentând probe

în dosar, în sensul că a schimbat înțelesul acestora.

Intimatele și-au exprimat poziția prin

întâmpinări, considerate note scrise față de depunerea lor peste termenul

prevăzut de lege.

Pârâta SC C. SA Borzești, a invocat

excepția autorității lucrului judecat având în vedere că prin sentința civilă nr.

147/2002 pronunțată în Dosarul nr. 5561/1996 s-a respins în mod definitiv și

irevocabil acțiunea reclamantului cu privire la aceleași pretenții.

Pârâta SC R. SA a invocat excepția

tardivității recursului împotriva Deciziei nr. 269/2007 și a solicitat

respingerea ca nefondat a Deciziei nr. 378/2007.

Analizând excepțiile invocate se

constată că acestea sunt nefondate astfel că au fost respinse pentru

considerentele ce urmează.

Excepția tardivității recursului este

nefondată. Decizia nr. 269/2007 a fost comunicată reclamantului la 29 iunie

2007 conform dovezii de comunicare existente la fila 45 în dosarul Curții de

Apel. Termenul de 15 zile în raport de data cmunicării s-a împlinit pe data de

16 iulie 2007 într- o zi de luni (prin prelungire de la data de 15 iulie care a

căzut într-o duminică).

Recursul înregistrat la 18 iulie 2007

la Curtea de Apel Bacău, potrivit ștampilei de înregistrare aplicate pe recurs,

a fost transmis de către reclamant prin poștă la 16 iulie 2007 (potrivit

ștampilei poștale aplicate pe plicul existent la fila 5 în dosar), în ultima zi

de recurs.

Excepția autorității de lucru judecat

nu a făcut obiectul examinării instanței de fond care a aperciat că nu mai e

necesară examinarea acesteia câtă vreme a reținut imposibilitatea de primire a

acțiunii din lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Ca urmare această excepție apare ca

nefondată în faza recursului al cărui obiect este o hotărâre a instanței de

apel care a validat soluția instanței de fond care s-a pronunțat asupra cauzei

prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, fără deci să intre

în examinarea fondului cauzei, examinare in raport de care s-ar fi putut

aprecia existanța sau inexistența autorității de lucru judecat.

Examinând deciziile atacate prin

prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele dosarului, se

constată că acestea sunt legale și temeinice astfel că recursul a fost respins

pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 269/2007 a fost corect

soluționată de instanța de apel prin aceea ca s-a validat soluția instanței de

fond (sentința civilă nr. 1239/2006), prin care s-a respins acțiunea pentru

lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Soluția instanței de fond este corectă

atât din perspectiva împrejurării că admiterea acestei excepții a reprezentat

un fine de neprimire în examinarea fondului cauzei, cât și din perspectiva

corectei distincții (pe care o subliniază și instanța de apel) dintre autorul

invenției și titularul brevetului de invenție. Fiecare dintre aceste noțiuni,

materializate în instituțiile de drept corespunzătoare produc efecte specifice,

iar drepturile de autor (care se conferă prin brevetul care consacră și

conservă invenția potrivit art. 33 din Legea nr. 64/1991), îndreptățește pe

titularul brevetului la pretenții deduse din exploatarea invenției. In situația

în care autorul invenției nu este și titularul brevetului, acestuia nu i se

cuvin drepturile din exploatarea invenției (ci numai drepturile expres

consacrate de lege și de care, în cazul de speță, reclamantul a beneficiat),

decât în măsura în care autorul a încheiat o convenție cu titularul brevetului

și a reglementat în mod expres drepturile ce și le conservă din exploatatrea

invenției (convenție nedovedită în cauză).

Criticile exprimate în justificarea

motivului de recurs prevăzut de pct. 4 al art. 304 C. proc. civ. sunt

neîntemeiate.

Procesele si cererile in materie de

creație intelectuală și de proprietate industrială sunt date in competența

instanțelor judecătorești, recte tribunalelor, potrivit art. 2 pct. 1 lit. e) C.

proc. civ., cu căile de atac legal prevăzute.

Obiectul prezentei cauze, pretenții

deduse din brevet de invenție, se înscrie în această materie și,ca

urmare,cererea cuprinzând aceste pretenții a fost legal soluționată de tribunal

în primă instanță și de curtea de apel, ca instanță de control judiciar.

De altfel reclamantul însuși a sesizat

cu cererea sa instanța competentă, potrivit regulilor de competență materială

mai sus arătate.

Împrejurarea că legile speciale care

reglementează materia în discuție (și enumerate de recurent în evoluția lor

cronologică) nu au dispoziții referitoare la competență, nu exclude aplicarea

dispozițiilor generale in materie de competență reglementate de C. proc. civ.

Din contră, lipsa de reglementare în legile speciale presupune aplicarea

regulilor generale din dreptul comun.

Nici criticile în temeiul art. 304

pct. 5 nu sunt întemeiate. împrejurarea că partea nu a ajuns în timp util la

proces, la data defiptă judecății nu vizează motivul de recurs înscris la pct.

5 al art. 304 mai sus invocat si care se referă la situația când hotărârea a

fost data cu încălcarea de către instanță a normelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., adică

actele au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar

necompetent. Or, în cauză au fost respectate formele legale, iar actele au fost

întocmite de persoanele abilitate potrivit competențelor prevăzute de lege.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 10 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea

nr. 219/2005 publicată la 14 iulie 2005.

Nici criticile îndreptate împotriva Deciziei

nr. 378/2007 în justificarea acelorași motive de recurs la care s-au mai

adăugat și criticile în justificarea motivelor de recurs prevăzute de 304 pct.

8-9 nu pot fi primite ele fiind nefondate.

Decizia nr. 378/2007 a Curții de apel

cuprinde soluția dată de această instanță unei cereri de completare a hotărârii

(Deciza nr. 269/2007) formulată de reclamantul apelant în acea cauză. Soluția

este corectă, instanța constatând că nu se mai putea analiza fondul cauzei

(sumele reprezentând drepturile de inventator aferente perioadei de exploatare

a invenției) câtă vreme s-a constatat că acțiunea a fost legal soluționată pe

cale de excepție.

Referitor la motivele prevăzute de

pct. 4-5 ale art. 304 C. proc. civ., s-au arătat mai sus considerentele pentru

care acestea nu au fost primite.

Nici motivele de recurs prevăzute de

pct. 9-8 ale art. 304 C. proc. civ. nu pot fi primite. Se observă că instanța,

constatând că nu sunt întrunite condițiile art. 2812 C. proc. civ., în cauză

nefiind vorba despre o omisiune de a se pronunța supra unei cereri, în mod

corect a respins cererea. S-a constatat că nu se mai puteau analiza celelalte

apărări referitoare la fondul cauzei deoarece instanța de apel a constatat că

s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate

constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de

motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca

nefondat recursul declarat de recurent împotriva Deciziilor nr. 269/2007 și nr.

387/2007 pronunțate de Curtea de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile tardivității

recursului și autorității de lucru judecat.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul R.C. împotriva Deciziilor civile nr. 269 din 4 iunie 2007 și 378

din 3 decembrie 2007 ale Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 septembrie 2010.