ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4266/2010

Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 1239 /D din 4 octombrie 2006 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins pentru acest motiv acțiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâții SC C. SA Onești, SC F.C. SRL București, SC C. SA Borzești, SC R. SA Onești prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău și Consiliul local Onești. Prin cererea introductivă de instanță formulate la 19 ianuarie 2006 s-a solicitat plata drepturilor de autor de către pârâta SC C. SA Onești decurgând din calitatea reclamantului de inventator al invențiilor, înregistrate la O.S.I.M. În cauză au fost introduși în calitate de pârâți, față de precizările făcute de reclamant la 5 aprilie 2006, Consiliul local Onești, SC C. SA Onești si SC R. SA Onești.

Tribunalul a examinat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului invocate de pârâți și a constatat din actele și lucrările dosarului că aceasta este intemeiată. A reținut în acest sens din cerificatele de inventator, aflate in dosar la filele 45-46, invocate de reclamant în susținerea pretențiilor, că titularul brevetelor de invenție cu aceleași numere. Față de această situație s-a constatat că raporturile juridice legate de aplicarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție se pot constitui numai între titularul acestor brevete și pârâții în cauză, astfel că s-a apreciat că reclamantul nu are calitate procesual activă pentru a porni acțiunea în pretenții derivate din brevetele menționate.

Tribunalul a constatat că soluționarea acestei excepții a exclus necesitatea examinării excepției prescripției dreptului la acțiune în raport de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și respectiv excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă pronunțată în Dosarul nr 5560/1996 și nr. 5661/1996. 2. Instanța de apel. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 269 din 4 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1239/2006. Instanța de apel a reținut că apelantul a fost nemulțumit de soluționarea cauzei pe excepție întrucât există diferențe între noțiunea de titular al brevetului și cea de inventator.

S-a constatat în raport de dispozițiile legale incidente (art. 2 lit. a) și art 33 din Legea nr. 64/1991) că raporturile privind drepturile și obligațiile ce decurg din exploatarea invenției se creează între persoana fizică sau juridică căreia îi aparține dreptul conferit de brevet și persoanele beneficiare ale invenției ca urmare a exploatării acesteia. S-a reținut de asemenea că există distincție între titularul brevetului și inventator, acesta din urmă având drepturile conferite de art. 36 din Lege însă s-a observat că nu s-a făcut dovada că ar există o clauză contractuală care să îi permită inventatorului conform art. 37 din Lege să beneficieze de drepturile patrimoniale stabilite printr-un contract.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minoro, familie, conflicte de muncă asigurări sociale, a mai pronunțat în acelaș dosar Decizia nr. 378 din 3 decembrie 2007 prin care a respins ca nefondată cererea de completare a hotărârii din 2007, formulată de reclamant în temeiul art. 281 2 C. proc. civ. În motivarea acestei decizii s-a reținut că cererea de completare a fost întemeiata pe imprejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate prin apel și nici asupra pretențiilor formulate la instanța de fond pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor sale de inventator aferente perioadei de exploatare a invențiilor. S-a contatat că instanța de apel a verificat legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond privitoare la respingerea acțiunii pe excepție, astfel că nu s-a produs nici o omisiune cu privire la cererile părții, nefiind incidente în cauză dispozițiile privitoare la completarea hotărârii.

Instanța față de precizarea orală făcută de apelant în dezbaterea pe fondul cererii de completare a hotărârii, în sensul că formulează contestație în anulare, a constatat că această cerere nu poate fi avută în vedere în cadrul dezbaterilor privind fondul cererii când nu se mai pot face cereri noi. 3. Recursul. Reclamantul R.C. a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Bacău la 18 iulie 2007, împotriva Deciziei nr. 269 din 4 iunie 2007 precum și la 7 ianuarie 2008, împotriva Deciziei nr. 378 din 3 decembrie 2007, ambele pronunțate în Dosarul nr. 3373/110/2006 al Curții de Apel Bacău. În susținerea recursului împotriva Deciziei nr. 269/2007 au fost indicate motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5 și 10 C. proc.

civ. În fapt în susținerea primului motiv de recurs recurentul a arătat că a fost substituită o cerere a sa, semnată de el în Dosarul nr. 602/2006 al Tribunalului Bacău cu o altă cerere nesemnată de el, ceea ce a permis admiterea excepției lipsei calității procesuale active. Fată de această situație s-a susținut că s-au încălcat atribuțiile instanțelor judecătorești, întrucât a fost soluționată de instanța de fond și de instanța de apel o cerere formulată tot de instanța de fond. S-a susținut că printre competențele prevăzute de art. 2 C. proc. civ.

la lit. e) sunt menționate cererile în materie de creație intelectuală și proprietate industrială or, instanțele care au susținut că pretențiile sale decurgând din calitatea de inventator sunt raportate la o combinare a drepturilor de autor cu calitatea de inventator, combinare pe care art. 2 lit. e) nu o prevede, ceea ce face ca în lipsa competenței de reglementare expresă asupra acestei materii, instanțele să fi judecat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Recurentul a mai susținut că reglementările referitoare la activitatea de invenții, Legea asupra brevetelor din 17 ianuarie 1906, abrogată în 1968, Legea nr. 62/1974 abrogată în 2003 si Legea nr. 64/1991 în vigoare din 21 ianuarie 1992, nu menționează în această materie competența instanțelor judecătorești ceea ce face ca judecata să fie făcută prin încălcarea competențelor de atribuție ale instanțelor judecătorești.

În susținerea motivului prevăzut de pct. 5 recurentul a afirmat că soluționarea cauzei s-a făcut în data de 20 mai 2007 fără participarea sa. Deși formulase o cerere de lăsare a dosarului mai la urmă, după ora 10.30, când s-a prezentat la instanța a constatat că ședința se încheiase. Criticile în susținerea motivului prevăzut de pct. 10 s-au referit la împrejurarea ca instanța nu s-a referit la dovezile aflate la dosar din care rezultă că are drept și interes, ceea ce îi conturează calitatea procesuală activă. Împotriva Deciziei nr. 378/2007 s-au mai invocat în plus față de motivele sus enunțate și motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 8 C. proc. civ.

În fapt s-a arătat că în mod greșit au fost apreciate probele administrate în dosar în sensul că s-a constatat că nu este titularul brevetelor de invenție invocate deși brevetele de invenție îl indică ca autor pe reclamant, iar în cartea sa de muncă, la rubrica distincții obținute, au fost menționate cele două invenții. S-a mai arătat că instanța a făcut o greșită interpretare a actelor, reprezentând probe în dosar, în sensul că a schimbat înțelesul acestora. Intimatele și-au exprimat poziția prin întâmpinări, considerate note scrise față de depunerea lor peste termenul prevăzut de lege. Pârâta SC C. SA Borzești, a invocat excepția autorității lucrului judecat având în vedere că prin sentința civilă nr. 147/2002 pronunțată în Dosarul nr. 5561/1996 s-a respins în mod definitiv și irevocabil acțiunea reclamantului cu privire la aceleași pretenții.

Pârâta SC R. SA a invocat excepția tardivității recursului împotriva Deciziei nr. 269/2007 și a solicitat respingerea ca nefondat a Deciziei nr. 378/2007. 4. Analiza instanței de recurs. Analizând excepțiile invocate se constată că acestea sunt nefondate astfel că au fost respinse pentru considerentele ce urmează. Excepția tardivității recursului este nefondată. Decizia nr. 269/2007 a fost comunicată reclamantului la 29 iunie 2007 conform dovezii de comunicare existente la fila 45 în dosarul Curții de Apel. Termenul de 15 zile în raport de data cmunicării s-a împlinit pe data de 16 iulie 2007 într- o zi de luni (prin prelungire de la data de 15 iulie care a căzut într-o duminică). Recursul înregistrat la 18 iulie 2007 la Curtea de Apel Bacău, potrivit ștampilei de înregistrare aplicate pe recurs, a fost transmis de către reclamant prin poștă la 16 iulie 2007 (potrivit ștampilei poștale aplicate pe plicul existent la fila 5 în dosar), în ultima zi de recurs.

Excepția autorității de lucru judecat nu a făcut obiectul examinării instanței de fond care a aperciat că nu mai e necesară examinarea acesteia câtă vreme a reținut imposibilitatea de primire a acțiunii din lipsa calității procesuale active a reclamantului. Ca urmare această excepție apare ca nefondată în faza recursului al cărui obiect este o hotărâre a instanței de apel care a validat soluția instanței de fond care s-a pronunțat asupra cauzei prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, fără deci să intre în examinarea fondului cauzei, examinare in raport de care s-ar fi putut aprecia existanța sau inexistența autorității de lucru judecat.

Examinând deciziile atacate prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele dosarului, se constată că acestea sunt legale și temeinice astfel că recursul a fost respins pentru următoarele considerente: Decizia nr. 269/2007 a fost corect soluționată de instanța de apel prin aceea ca s-a validat soluția instanței de fond (sentința civilă nr. 1239/2006), prin care s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului. Soluția instanței de fond este corectă atât din perspectiva împrejurării că admiterea acestei excepții a reprezentat un fine de neprimire în examinarea fondului cauzei, cât și din perspectiva corectei distincții (pe care o subliniază și instanța de apel) dintre autorul invenției și titularul brevetului de invenție.

Fiecare dintre aceste noțiuni, materializate în instituțiile de drept corespunzătoare produc efecte specifice, iar drepturile de autor (care se conferă prin brevetul care consacră și conservă invenția potrivit art. 33 din Legea nr. 64/1991), îndreptățește pe titularul brevetului la pretenții deduse din exploatarea invenției. In situația în care autorul invenției nu este și titularul brevetului, acestuia nu i se cuvin drepturile din exploatarea invenției (ci numai drepturile expres consacrate de lege și de care, în cazul de speță, reclamantul a beneficiat), decât în măsura în care autorul a încheiat o convenție cu titularul brevetului și a reglementat în mod expres drepturile ce și le conservă din exploatatrea invenției (convenție nedovedită în cauză).

Criticile exprimate în justificarea motivului de recurs prevăzut de pct. 4 al art. 304 C. proc. civ. sunt neîntemeiate. Procesele si cererile in materie de creație intelectuală și de proprietate industrială sunt date in competența instanțelor judecătorești, recte tribunalelor, potrivit art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., cu căile de atac legal prevăzute. Obiectul prezentei cauze, pretenții deduse din brevet de invenție, se înscrie în această materie și,ca urmare,cererea cuprinzând aceste pretenții a fost legal soluționată de tribunal în primă instanță și de curtea de apel, ca instanță de control judiciar. De altfel reclamantul însuși a sesizat cu cererea sa instanța competentă, potrivit regulilor de competență materială mai sus arătate.

Împrejurarea că legile speciale care reglementează materia în discuție (și enumerate de recurent în evoluția lor cronologică) nu au dispoziții referitoare la competență, nu exclude aplicarea dispozițiilor generale in materie de competență reglementate de C. proc. civ. Din contră, lipsa de reglementare în legile speciale presupune aplicarea regulilor generale din dreptul comun. Nici criticile în temeiul art. 304 pct. 5 nu sunt întemeiate. împrejurarea că partea nu a ajuns în timp util la proces, la data defiptă judecății nu vizează motivul de recurs înscris la pct. 5 al art. 304 mai sus invocat si care se referă la situația când hotărârea a fost data cu încălcarea de către instanță a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., adică actele au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent. Or, în cauză au fost respectate formele legale, iar actele au fost întocmite de persoanele abilitate potrivit competențelor prevăzute de lege. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005 publicată la 14 iulie 2005. Nici criticile îndreptate împotriva Deciziei nr. 378/2007 în justificarea acelorași motive de recurs la care s-au mai adăugat și criticile în justificarea motivelor de recurs prevăzute de 304 pct. 8-9 nu pot fi primite ele fiind nefondate. Decizia nr. 378/2007 a Curții de apel cuprinde soluția dată de această instanță unei cereri de completare a hotărârii (Deciza nr. 269/2007) formulată de reclamantul apelant în acea cauză.

Soluția este corectă, instanța constatând că nu se mai putea analiza fondul cauzei (sumele reprezentând drepturile de inventator aferente perioadei de exploatare a invenției) câtă vreme s-a constatat că acțiunea a fost legal soluționată pe cale de excepție. Referitor la motivele prevăzute de pct. 4-5 ale art. 304 C. proc. civ., s-au arătat mai sus considerentele pentru care acestea nu au fost primite. Nici motivele de recurs prevăzute de pct. 9-8 ale art. 304 C. proc. civ. nu pot fi primite. Se observă că instanța, constatând că nu sunt întrunite condițiile art. 2812 C. proc. civ., în cauză nefiind vorba despre o omisiune de a se pronunța supra unei cereri, în mod corect a respins cererea. S-a constatat că nu se mai puteau analiza celelalte apărări referitoare la fondul cauzei deoarece instanța de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ. Pentru considerentele arătate constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurent împotriva Deciziilor nr. 269/2007 și nr. 387/2007 pronunțate de Curtea de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile tardivității recursului și autorității de lucru judecat. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.C. împotriva Deciziilor civile nr. 269 din 4 iunie 2007 și 378 din 3 decembrie 2007 ale Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 septembrie 2010.