ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2000/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2000/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 295 din 29 mai 2008

Tribunalul Cluj a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul C.V.N. împotriva

pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, și în consecință, s-a dispus

anularea dispoziției de respingere a notificării din 11 mai 2006 emisă de

pârât.

S-a stabilit în

favoarea reclamantului C.V.N. dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul

situat din punct de vedere administrativ în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj,

înscris inițial în C.F. Cluj, după cum urmează:

S-a restituit în natură,

în favoarea reclamantului imobilul teren identificat în C.F. Cluj, - în

suprafață de 50 mp, - în suprafață de 596,06 mp precum și apartamentele

identificate în C.F. Cluj-Napoca, și cu părțile comune indivize aferente

înscrise în C.F. Cluj-Napoca.

S-a dispus intabularea

dreptului de proprietate al reclamantului, astfel dobândit, cu titlu de lege,

asupra imobilului teren identificat în C.F. Cluj, conform tabelului de mișcare

parcelară anexă la completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert

T.M. care face parte integrantă din sentință și asupra apartamentelor

identificate în C.F. Cluj-Napoca, și cu părțile comune indivize aferente

înscrise în C.F. Cluj-Napoca.

S-a stabilit dreptul

reclamantului la despăgubiri în sumă totală de 4.417.970 euro, ce vor fi

achitate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

pentru partea din imobilul mai sus identificat, ce nu poate fi restituită în

natură.

S-a respins cererea

reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele

tipografice preluate în proprietatea Statului Român.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin dispoziția din 11 mai 2006

emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, ca răspuns la notificarea

înregistrată de petent la 07 februarie 2002, a fost respinsă cererea

reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii, sub forma restituirii în

natură sau prin despăgubiri, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru imobilul

situat din punct de vedere administrativ în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj,

înscris inițial în C.F. Cluj, și pentru utilajele tipografice preluate în

proprietatea Statului Român, motivat de reclamantul nu a făcut dovada calității

de moștenitor după proprietarul tipografiei H.T.

Imobilul înscris

inițial în C.F. Cluj, constând în construcții și teren în suprafață de 1.376

stj. (4.953 mp) a constituit proprietatea tabulară a firmei Cartea Românească

din București, având destinația de tipografie asupra căreia proprietar era H.T.,

conform actelor depuse la dosar și a trecut în proprietatea Statului Român în

baza Decretului nr. 150/1948, fiind intabulat în favoarea Editurii Partidului

Muncitoresc (conform încheierii de C.F. din 28 iulie 1948). Totodată au fost

preluate de Statul Român și utilajele tipografice existente.

Potrivit

dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite

la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent,

persoanele fizice asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte

active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Prin prisma aplicării

acestor dispoziții legale coroborat cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din

același act normativ, s-a constatat că moștenitorii defunctului H.T.

beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește

pe reclamant prin actele depuse la dosar, acesta a făcut dovada calității sale

de succesor în drepturi după defunctul H.T., calitate care se stabilește

potrivit dispozițiilor de drept comun.

Astfel H.T. a decedat

la data de 19 iunie 1976, fiind moștenit de H.E. în calitate de soție

supraviețuitoare, aceasta fiind unica moștenitoare în lipsa altor succesibili

cu vocație concretă la moștenire, masa succesorală rămasă după aceasta

transmițându-se ulterior în favoarea antecesorului reclamantului, C.C. (potrivit

certificatului de moștenitor din 05 iulie 1986 eliberat de fostul Notariat de

Stat Județean Dâmbovița) și de la acesta din urmă, în favoarea reclamantului

potrivit certificatului de moștenitor din 27 iunie 1990 eliberat de fostul

Notariat de Stat local al Sectorului 4 București.

Coroborând această

stare de fapt cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora succesibilii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii

pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, s-a constatat că reclamantul

dovedește calitatea sa de succesor după defunctul H.T. și implicit, de persoană

îndreptățită la a beneficia de măsurile reparatorii instituite prin

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Imobilul înscris

inițial în C.F. Cluj, a suferit în timp mai multe dezmembrări astfel cum

rezultă din situația prezentată în coala evolutivă de carte funciară și care a

fost evidențiată și prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert T.M.

Astfel nr. top a fost

dezmembrat în trei noi imobile având suprafața de 2.796 mp transcris în C.F.

Cluj-Napoca, proprietar actual fiind E., cu suprafața de 50 mp proprietatea

tabulară a Statului Român în administrarea Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca.

Imobilul identificat

a suferit la rândul său dezmembrări, situația juridică actuală prezentându-se

astfel: suprafața de 307,06 mp spațiu cu altă destinație transcris în C.F.

Cluj-Napoca, cu suprafața de 412,89 mp și clădire cu 6 apartamente transcris în

C.F. Cluj-Napoca cu suprafața de 596,06 mp rămas în proprietatea Statului Român

în administrarea Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, cu suprafața de

463,44 mp transcris în C.F. Cluj-Napoca în favoarea lui C.E., cu suprafața de

318,25 mp transcris în C.F. folosit ca și alee de acces, fiind grevat de o

servitute de trecere în favoarea imobilului.

Potrivit concluziilor

aceluiași raport de expertiză construcțiile existente inițial pe terenul au

fost demolate, în prezent pe teren edificându-se un bloc de locuințe.

S-a constatat că din

întregul imobil ce a aparținut antecesorului reclamantului identificat inițial,

reclamantul poate beneficia de măsura restituirii în natură pentru următoarele

imobile: teren identificat în C.F. Cluj, (în suprafață de 50 mp) și (în

suprafață de 596,06 mp) precum și apartamentele identificate în C.F.

Cluj-Napoca, cu părțile comune indivize aferente înscrise în C.F. Cluj-Napoca.

Pentru partea din

imobil ce nu poate fi restituită în natură s-a stabilit că reclamantul este

îndreptățit la acordarea măsurilor reparatori prin echivalent potrivit valorii

actuale de circulație care se ridică la suma de 4.417.970 euro, ce vor fi achitate

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În ceea ce privește

utilajele tipografice care au fost preluate odată cu imobilul s-a apreciat că

devin incidente dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care

condiționează acordarea de măsuri reparatorii de existența din punct de vedere

fizic, actuală, a unor astfel de utilaje.

Cum în cauză nu s-a

făcut dovada existenței materiale în prezent a respectivelor utilaje, s-a concluzionat

că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii pentru

aceste bunuri.

1) Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Primarul mun. Cluj Napoca care a susținut că

tribunalul a aplicat în mod greșit prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

deoarece potrivit înscrierilor de carte funciară, proprietarul inițial al

imobilului era Cartea Românească, societate din București, de la care imobilul

a trecut în proprietatea Editurii Partidul Muncitoresc Român, fiind preluat la

Statul Român de la această persoană juridică.

Sunt incidente în

cauză prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, astfel încât

instanța de fond a stabilit în mod greșit că reclamantul are calitatea de

persoană îndreptățită.

Chiar dacă s-ar fi

îndeplinit cerința imperativă prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

10/2001, în asemenea cazuri persoanele îndreptățite pot obține doar

despăgubiri, conform art. 31 alin. (1) din același act normativ.

De asemenea, prima

instanță în mod greșit a stabilit cuantumul despăgubirilor și a aplicat în mod

eronat Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 a Inaltei Curții de Casație

și Justiție.

2) Împotriva aceleiași

sentințe, a declarat apel și reclamantul C.V.N., solicitând restituirea în

natură și a apartamentelor înscrise în C.F. Cluj, cu modificarea corelativă a

despăgubirilor acordate, respingerea excepției lipsei calității procesuale

pasive a C.C.S.D., cu cheltuieli de judecată.

În privința

restituirii în natură a apartamentelor din imobilul în litigiu, s-a arătat că

din C.F. Cluj rezultă că aceste apartamente sunt libere și se află în

proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al mun. Cluj

Napoca, astfel încât este posibilă restituirea în natură a acestor apartamente.

3) C.C.S.D. a

declarat apel împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, solicitând schimbarea

în parte a sentinței în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantului.

În motivarea apelului

s-a arătat că tribunalul a încălcat dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

potrivit cărora evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca

obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în

natură nu este posibilă, este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați de

către C.C.S.D.

Prin Decizia civilă nr.

291 din 10 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de C.V.N.

și apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca și în consecință, a

schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură și a

apartamentelor, situate în Cluj-Napoca, înscrise în C.F. Cluj.

A fost înlăturată

dispoziția din sentință referitoare la cuantumul despăgubirilor.

A fost menținut

restul dispozițiilor din sentință.

A fost respins apelul

declarat de C.C.S.D.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu (alcătuit din 4

construcții și teren în suprafață de 1.376 stj.p) a aparținut proprietarei

Cartea Românească, fiind intabulat ca atare în cartea funciară.

Imobilul a fost

preluat abuziv de către stat, fiind intabulat în favoarea Editurii Partidului

Muncitoresc Român (în anul 1948) și ulterior, în 1964, în favoarea Statului

Român și în administrarea operativă a Sfatului popular Cluj (urmare a aplicării

art. 3 din Decr. nr. 326/1949).

După preluarea

bunului de către stat, acesta a fost dezmembrat în mai multe parcele (teren și

apartamente).

S-a constatat,

potrivit probelor administrate, că firma H.T., cu emblema Cartea Românească a

fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului în anul 1937, având ca

obiect tipografie și ca asociat pe H.T.; că, ulterior în 1949, H.T., G.I. și S.I.

au indicat, potrivit adresei transmise Centralei Industriale a Artelor Grafice

București, faptul că tipografia le-a fost preluată.

A constatat instanța

că reclamantul își justifică legitimarea în cauză, respectiv, calitatea de

persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2), cu referire la art. 3 lit. b)

din Legea nr. 10/2001, ca moștenitor (urmare a transmisiunilor succesive ale

moștenirii de la H.T. la soția supraviețuitoare H.E., de la aceasta la C.C.,

autorul reclamantului) al persoanei asociate la firma Cartea Românească.

Critica pârâtului

Primarul municipiului Cluj-Napoca referitoare la faptul că reclamantul ar avea

doar un drept la despăgubiri în condițiile legii speciale a fost înlăturată

raportat la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și la regula restituirii

în natură a imobilelor preluate abuziv.

A fost găsită însă

justificată critica vizând modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor față

de dispoz. art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și de împrejurarea că

evaluarea este atributul evaluatorilor autorizați desemnați de Comisia Centrală,

într-o fază ulterioară parcurgerii procedurii reglementate de Titlul menționat.

Pentru aceste

considerente și având în vedere totodată, obiectul procesului reprezentat de

contestație împotriva dispoziției primarului s-a apreciat și asupra lipsei

calității procesuale pasive a Comisiei Centrale și, pe cale de consecință,

asupra caracterului întemeiat al apelului declarat de această instituție.

Apelul declarat de

reclamant a fost găsit întemeiat în partea referitoare la solicitarea acestuia

de restituire în natură a apartamentelor din imobilul situat în Cluj-Napoca.

Aceasta, întrucât

potrivit extrasului C.F. Cluj-Napoca din 30 octombrie 2007 a rezultat că cele

două apartamente sunt în proprietatea Statului Român și în administrarea

Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, nefiind înstrăinate unor terțe

persoane (câtă vreme pârâtul nu a făcut dovada în acest sens) și deci, fiind

susceptibile de restituire în natură.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Motivele de nelegalitate

invocate au privit următoarele aspecte:

- În speță, s-a făcut

în mod greșit aplicarea dispoz. art. 4 alin. (3) și art. 7 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001, atâta timp cât, potrivit înscrierilor de carte funciară,

proprietar al imobilului era „Cartea Românească” din București, fiind incidente

astfel, dispoz. art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001, care se referă la

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru persoanele fizice, asociați

ai persoanei juridice care deținea imobile și alte active în proprietate la

data preluării lor.

- Pe de altă parte,

reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la reparații în

condițiile legii speciale, având în vedere că, din înscrierile de carte

funciară rezultă că preluarea bunului imobil s-a făcut de la Editura Partidul

Muncitoresc și nu de la Cartea Românească.

- Dispoziția

instanței privind restituirea apartamentelor din imobilul în litigiu este

greșită, în condițiile în care aceste apartamente au fost înstrăinate prin

contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Decretului-Lege nr. 61/1990

și ale Legii nr. 85/1992. A fost pronunțată astfel, o hotărâre care nu poate fi

pusă în executare, atâta timp cât apartamentele au făcut obiectul înstrăinării

încă din anul 1999, contractele de vânzare - cumpărare nefiind anulate.

- De altfel, prin

această modalitate de restituire în natură, în condițiile în care partea însăși

a solicitat restituirea în natură a terenurilor aflate în posesia statului și

acordarea măsurilor prin echivalent conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005,

s-a pronunțat o soluție nelegală din perspectiva art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

S-a susținut de către

recurent, că este imperios necesară verificarea situației juridice a imobilului

în litigiu, în funcție de care să se poată aprecia asupra corectei aplicării a

legii.

În drept, au fost

invocate alături de dispoz. art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și ale art. 304 pct. 9

și 8 C. proc. civ.

În recurs a fost

administrată proba cu înscrisuri conform art. 305 C. proc. civ., depunându-se

la dosar copii de pe contractele de vânzare - cumpărare și de pe extrasele C.F.

privitoare la apartamentele în litigiu.

De asemenea, au fost

formulate cereri de intervenție accesorie, în interesul alăturat recurentului,

de către S.A., S.E., P.M., M.C.N., M.C.I., SC N.S. SRL, care au invocat

calitatea de proprietari ai apartamentelor din imobilul litigios.

Cererea de

intervenție a fost primită și admisă în principiu, în raport de dispoz. art. 49

și urm. C. proc. civ., conform încheierii de ședință din 2 decembrie 2009.

Examinând criticile

formulate, Înalta Curte urmează să constate următoarele:

- Susținerea

recurentului potrivit căreia reclamantul nu ar fi făcut dovada calității de

persoană îndreptățită pe considerentul că din înscrierile de carte funciară

rezultă că preluarea imobilului de către stat ar fi avut loc de la Editura

Partidul Muncitoresc, iar nu de la Cartea Românească, este nefondată.

Așa cum în mod corect

au reținut instanțele fondului, preluarea imobilului a fost abuzivă, în

condițiile în care acesta a trecut din proprietatea persoanei juridice Cartea

Românească (intabulată ca atare, în cartea funciară) la Editura Partidului

Muncitoresc, conform art. 5 și 15 din Decretul nr. 150/1948.

Faptul că trecerea

ulterioară în proprietatea statului și în administrarea operativă a Sfatului

popular al orașului Cluj s-a realizat (în baza Decretului nr. 326/1949) de la

Editura Partidul Muncitoresc nu înseamnă că aceasta ar fi fost proprietarul

îndreptățit la despăgubiri, câtă vreme temeiul preluării bunului de către

aceasta a fost unul viciat, abuziv, fiind tocmai aspectul invocat de către

reclamant în susținerea pretențiilor sale.

Așadar, simpla

intabulare a dreptului de proprietate pe numele respectivei edituri nu este de

natură să o transforme pe aceasta în proprietar, pentru a se putea susține că

altul a fost proprietarul deposedat de bun și ca atare, îndreptățit la măsuri

reparatorii.

- Tot astfel, este

eronată susținerea conform căreia instanța ar fi depășit limitele învestirii și

s-ar fi pronunțat asupra unor pretenții neformulate prin acordarea de măsuri

reparatorii și pentru construcții, în condițiile în care acestea ar fi fost

cerute doar pentru teren.

Aceasta întrucât,

deducând judecății contestația împotriva dispoziției primarului, reclamantul a

solicitat să-i fie restituite toate bunurile mobile și imobile care au făcut

obiectul notificării (iar acesta a vizat atât clădirile, cât și terenul și

utilajele tipografice).

Faptul că în

concluziile pe fond avocatul reclamantului a făcut referire la restituirea în

natură a terenului nu poate avea semnificația unei renunțări la parte din

pretențiile deduse judecății câtă vreme pe de o parte, s-a solicitat admiterea

plângerii astfel cum a fost formulată iar pe de altă parte, avocatul nu avea

oricum, mandat special pentru a putea exercita un asemenea act de dispoziție

(al renunțării).

- Sunt însă fondate

criticile referitoare la soluționarea cauzei fără a fi verificată și stabilită

corect situația juridică actuală a imobilului, în funcție de care să se aprecieze

asupra textelor de lege incidente.

Astfel, din

înscrisurile noi depuse în faza recursului a rezultat că sunt încheiate

contracte de vânzare - cumpărare pentru apartamentul, în favoarea

intervenienților M.C.N. și M.C.I., pentru apartamentele, cumpărătoare fiind

intervenienta P.M. și apartamentul, având ca proprietari cumpărători pe

intervenienții S.A. și S.E.

Aceste operațiuni de

înstrăinare apar de asemenea, menționate în cartea funciară, conform extraselor

depuse la dosar în copii certificate.

În raport de aceste

elemente, aprecierea instanțelor fondului în sensul că, în aplicarea art. 7 din

Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a apartamentelor, întrucât

acestea se află în continuare în proprietatea statului, este eronată și ignoră

situația juridică reală.

- De asemenea, în mod

întemeiat recurentul a pretins că nu a fost lămurită la speță chestiunea

calității de unic asociat al persoanei juridice a autorului reclamantului sau,

dimpotrivă, de asociat alături de alte persoane, în raport de care este atrasă

incidența unor texte de lege diferite vizând natura măsurilor reparatorii.

Într-adevăr, acest

aspect nu a preocupat instanțele fondului, în condițiile în care din

înscrisurile depuse la dosar ar rezulta că, alături de H.T., mai erau proprietari

ai tipografiei Cartea Românească, și numiții C.I. și S.I. (filele 38, 39 fond).

Or, potrivit art. 3 alin.

(1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru

persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și

alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, măsurile

reparatorii se stabilesc sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale.

Aceeași reglementare

se regăsește în art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, conform căruia

„măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, atunci când persoana

îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și

activelor la data preluării acestora în mod abuziv”.

Or, instanțele

fondului au analizat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului doar

din perspectiva art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reținând că s-a făcut

dovada, ca urmare a transmisiunilor succesorale succesive, a calității de

persoană îndreptățită a reclamantului.

Referirea pe care

instanța de apel o face la dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001

este una formală, fără verificarea ipotezei textului și a corelării acestuia cu

dispozițiile art. 31 alin. (1), în condițiile în care reține doar că autorul

reclamantului a fost asociat al persoanei juridice (fără să stabilească și dacă

a fost unic asociat sau, în prezența mai multor asociați, dacă aceștia erau

membri ai aceleiași familii, având în vedere consecințele juridice diferite pe

planul măsurilor reparatorii, așa cum rezultă și din art. 18 lit. a) din Legea nr.

10/2001).

În consecință, față

de considerentele expuse anterior, se va constata că judecata cauzei a avut loc

fără lămurirea elementelor de fapt determinante, ceea ce atrage, potrivit art. 314

C. proc. civ., casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel.

La reluarea judecății

se va analiza și stabili dacă autorul reclamantului era unicul asociat al

tipografiei Cartea Românească sau dimpotrivă, dacă alături de acesta mai

existau și alte persoane asociate (în acest din urmă caz, cu distincția

rezultată din art. 18 lit. a), dacă persoanele asociate erau sau nu membri ai

aceleiași familii).

În funcție de

rezultatul acestor verificări jurisdicționale se va stabili și natura măsurilor

reparatorii cuvenite, corespunzător textelor de lege incidente.

De asemenea, tot

pentru determinarea naturii măsurilor reparatorii, va fi lămurită situația

juridică actuală a imobilului, ținându-se seama și de înscrisurile noi depuse în

faza recursului (contracte de vânzare - cumpărare privind apartamentele),

precum și de orice alte elemente probatorii considerate necesare (de ex., în

privința apartamentului nu a rezultat dacă acesta a făcut sau nu obiect al

înstrăinării către terțe persoane).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 291/ A din 10

noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări

sociale pentru minori și de familie.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2010.