ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2000/2010

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 295 din 29 mai 2008 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.V.N. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, și în consecință, s-a dispus anularea dispoziției de respingere a notificării din 11 mai 2006 emisă de pârât. S-a stabilit în favoarea reclamantului C.V.N. dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris inițial în C.F. Cluj, după cum urmează: S-a restituit în natură, în favoarea reclamantului imobilul teren identificat în C.F. Cluj, - în suprafață de 50 mp, - în suprafață de 596,06 mp precum și apartamentele identificate în C.F.

Cluj-Napoca, și cu părțile comune indivize aferente înscrise în C.F. Cluj-Napoca. S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, astfel dobândit, cu titlu de lege, asupra imobilului teren identificat în C.F. Cluj, conform tabelului de mișcare parcelară anexă la completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert T.M. care face parte integrantă din sentință și asupra apartamentelor identificate în C.F. Cluj-Napoca, și cu părțile comune indivize aferente înscrise în C.F. Cluj-Napoca. S-a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri în sumă totală de 4.417.970 euro, ce vor fi achitate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru partea din imobilul mai sus identificat, ce nu poate fi restituită în natură.

S-a respins cererea reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele tipografice preluate în proprietatea Statului Român. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin dispoziția din 11 mai 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, ca răspuns la notificarea înregistrată de petent la 07 februarie 2002, a fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii, sub forma restituirii în natură sau prin despăgubiri, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris inițial în C.F. Cluj, și pentru utilajele tipografice preluate în proprietatea Statului Român, motivat de reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor după proprietarul tipografiei H.T.

Imobilul înscris inițial în C.F. Cluj, constând în construcții și teren în suprafață de 1.376 stj. (4.953 mp) a constituit proprietatea tabulară a firmei Cartea Românească din București, având destinația de tipografie asupra căreia proprietar era H.T., conform actelor depuse la dosar și a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 150/1948, fiind intabulat în favoarea Editurii Partidului Muncitoresc (conform încheierii de C.F. din 28 iulie 1948). Totodată au fost preluate de Statul Român și utilajele tipografice existente. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele fizice asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Prin prisma aplicării acestor dispoziții legale coroborat cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din același act normativ, s-a constatat că moștenitorii defunctului H.T. beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001. În ceea ce privește pe reclamant prin actele depuse la dosar, acesta a făcut dovada calității sale de succesor în drepturi după defunctul H.T., calitate care se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun. Astfel H.T. a decedat la data de 19 iunie 1976, fiind moștenit de H.E. în calitate de soție supraviețuitoare, aceasta fiind unica moștenitoare în lipsa altor succesibili cu vocație concretă la moștenire, masa succesorală rămasă după aceasta transmițându-se ulterior în favoarea antecesorului reclamantului, C.C.

(potrivit certificatului de moștenitor din 05 iulie 1986 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean Dâmbovița) și de la acesta din urmă, în favoarea reclamantului potrivit certificatului de moștenitor din 27 iunie 1990 eliberat de fostul Notariat de Stat local al Sectorului 4 București. Coroborând această stare de fapt cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora succesibilii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, s-a constatat că reclamantul dovedește calitatea sa de succesor după defunctul H.T. și implicit, de persoană îndreptățită la a beneficia de măsurile reparatorii instituite prin dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Imobilul înscris inițial în C.F. Cluj, a suferit în timp mai multe dezmembrări astfel cum rezultă din situația prezentată în coala evolutivă de carte funciară și care a fost evidențiată și prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert T.M. Astfel nr. top a fost dezmembrat în trei noi imobile având suprafața de 2.796 mp transcris în C.F. Cluj-Napoca, proprietar actual fiind E., cu suprafața de 50 mp proprietatea tabulară a Statului Român în administrarea Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. Imobilul identificat a suferit la rândul său dezmembrări, situația juridică actuală prezentându-se astfel: suprafața de 307,06 mp spațiu cu altă destinație transcris în C.F. Cluj-Napoca, cu suprafața de 412,89 mp și clădire cu 6 apartamente transcris în C.F.

Cluj-Napoca cu suprafața de 596,06 mp rămas în proprietatea Statului Român în administrarea Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, cu suprafața de 463,44 mp transcris în C.F. Cluj-Napoca în favoarea lui C.E., cu suprafața de 318,25 mp transcris în C.F. folosit ca și alee de acces, fiind grevat de o servitute de trecere în favoarea imobilului. Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză construcțiile existente inițial pe terenul au fost demolate, în prezent pe teren edificându-se un bloc de locuințe. S-a constatat că din întregul imobil ce a aparținut antecesorului reclamantului identificat inițial, reclamantul poate beneficia de măsura restituirii în natură pentru următoarele imobile: teren identificat în C.F.

Cluj, (în suprafață de 50 mp) și (în suprafață de 596,06 mp) precum și apartamentele identificate în C.F. Cluj-Napoca, cu părțile comune indivize aferente înscrise în C.F. Cluj-Napoca. Pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatori prin echivalent potrivit valorii actuale de circulație care se ridică la suma de 4.417.970 euro, ce vor fi achitate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește utilajele tipografice care au fost preluate odată cu imobilul s-a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care condiționează acordarea de măsuri reparatorii de existența din punct de vedere fizic, actuală, a unor astfel de utilaje.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada existenței materiale în prezent a respectivelor utilaje, s-a concluzionat că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri. 1) Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul mun. Cluj Napoca care a susținut că tribunalul a aplicat în mod greșit prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece potrivit înscrierilor de carte funciară, proprietarul inițial al imobilului era Cartea Românească, societate din București, de la care imobilul a trecut în proprietatea Editurii Partidul Muncitoresc Român, fiind preluat la Statul Român de la această persoană juridică. Sunt incidente în cauză prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, astfel încât instanța de fond a stabilit în mod greșit că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită.

Chiar dacă s-ar fi îndeplinit cerința imperativă prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, în asemenea cazuri persoanele îndreptățite pot obține doar despăgubiri, conform art. 31 alin. (1) din același act normativ. De asemenea, prima instanță în mod greșit a stabilit cuantumul despăgubirilor și a aplicat în mod eronat Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 a Inaltei Curții de Casație și Justiție. 2) Împotriva aceleiași sentințe, a declarat apel și reclamantul C.V.N., solicitând restituirea în natură și a apartamentelor înscrise în C.F. Cluj, cu modificarea corelativă a despăgubirilor acordate, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D., cu cheltuieli de judecată.

În privința restituirii în natură a apartamentelor din imobilul în litigiu, s-a arătat că din C.F. Cluj rezultă că aceste apartamente sunt libere și se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al mun. Cluj Napoca, astfel încât este posibilă restituirea în natură a acestor apartamente. 3) C.C.S.D. a declarat apel împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, solicitând schimbarea în parte a sentinței în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului. În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul a încălcat dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați de către C.C.S.D.

Prin Decizia civilă nr. 291 din 10 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de C.V.N. și apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca și în consecință, a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură și a apartamentelor, situate în Cluj-Napoca, înscrise în C.F. Cluj. A fost înlăturată dispoziția din sentință referitoare la cuantumul despăgubirilor. A fost menținut restul dispozițiilor din sentință. A fost respins apelul declarat de C.C.S.D. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu (alcătuit din 4 construcții și teren în suprafață de 1.376 stj.p) a aparținut proprietarei Cartea Românească, fiind intabulat ca atare în cartea funciară.

Imobilul a fost preluat abuziv de către stat, fiind intabulat în favoarea Editurii Partidului Muncitoresc Român (în anul 1948) și ulterior, în 1964, în favoarea Statului Român și în administrarea operativă a Sfatului popular Cluj (urmare a aplicării art. 3 din Decr. nr. 326/1949). După preluarea bunului de către stat, acesta a fost dezmembrat în mai multe parcele (teren și apartamente). S-a constatat, potrivit probelor administrate, că firma H.T., cu emblema Cartea Românească a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului în anul 1937, având ca obiect tipografie și ca asociat pe H.T.; că, ulterior în 1949, H.T., G.I. și S.I. au indicat, potrivit adresei transmise Centralei Industriale a Artelor Grafice București, faptul că tipografia le-a fost preluată.

A constatat instanța că reclamantul își justifică legitimarea în cauză, respectiv, calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2), cu referire la art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001, ca moștenitor (urmare a transmisiunilor succesive ale moștenirii de la H.T. la soția supraviețuitoare H.E., de la aceasta la C.C., autorul reclamantului) al persoanei asociate la firma Cartea Românească. Critica pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca referitoare la faptul că reclamantul ar avea doar un drept la despăgubiri în condițiile legii speciale a fost înlăturată raportat la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și la regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.

A fost găsită însă justificată critica vizând modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor față de dispoz. art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și de împrejurarea că evaluarea este atributul evaluatorilor autorizați desemnați de Comisia Centrală, într-o fază ulterioară parcurgerii procedurii reglementate de Titlul menționat. Pentru aceste considerente și având în vedere totodată, obiectul procesului reprezentat de contestație împotriva dispoziției primarului s-a apreciat și asupra lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale și, pe cale de consecință, asupra caracterului întemeiat al apelului declarat de această instituție. Apelul declarat de reclamant a fost găsit întemeiat în partea referitoare la solicitarea acestuia de restituire în natură a apartamentelor din imobilul situat în Cluj-Napoca.

Aceasta, întrucât potrivit extrasului C.F. Cluj-Napoca din 30 octombrie 2007 a rezultat că cele două apartamente sunt în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, nefiind înstrăinate unor terțe persoane (câtă vreme pârâtul nu a făcut dovada în acest sens) și deci, fiind susceptibile de restituire în natură. Decizia a fost atacată cu recurs de către Primarul municipiului Cluj-Napoca. Motivele de nelegalitate invocate au privit următoarele aspecte: - În speță, s-a făcut în mod greșit aplicarea dispoz. art. 4 alin. (3) și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, atâta timp cât, potrivit înscrierilor de carte funciară, proprietar al imobilului era „Cartea Românească” din București, fiind incidente astfel, dispoz.

art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001, care se referă la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobile și alte active în proprietate la data preluării lor. - Pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la reparații în condițiile legii speciale, având în vedere că, din înscrierile de carte funciară rezultă că preluarea bunului imobil s-a făcut de la Editura Partidul Muncitoresc și nu de la Cartea Românească. - Dispoziția instanței privind restituirea apartamentelor din imobilul în litigiu este greșită, în condițiile în care aceste apartamente au fost înstrăinate prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Decretului-Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992.

A fost pronunțată astfel, o hotărâre care nu poate fi pusă în executare, atâta timp cât apartamentele au făcut obiectul înstrăinării încă din anul 1999, contractele de vânzare - cumpărare nefiind anulate. - De altfel, prin această modalitate de restituire în natură, în condițiile în care partea însăși a solicitat restituirea în natură a terenurilor aflate în posesia statului și acordarea măsurilor prin echivalent conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a pronunțat o soluție nelegală din perspectiva art. 304 pct. 6 C. proc. civ. S-a susținut de către recurent, că este imperios necesară verificarea situației juridice a imobilului în litigiu, în funcție de care să se poată aprecia asupra corectei aplicării a legii.

În drept, au fost invocate alături de dispoz. art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și ale art. 304 pct. 9 și 8 C. proc. civ. În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri conform art. 305 C. proc. civ., depunându-se la dosar copii de pe contractele de vânzare - cumpărare și de pe extrasele C.F. privitoare la apartamentele în litigiu. De asemenea, au fost formulate cereri de intervenție accesorie, în interesul alăturat recurentului, de către S.A., S.E., P.M., M.C.N., M.C.I., SC N.S. SRL, care au invocat calitatea de proprietari ai apartamentelor din imobilul litigios. Cererea de intervenție a fost primită și admisă în principiu, în raport de dispoz. art. 49 și urm. C. proc.

civ., conform încheierii de ședință din 2 decembrie 2009. Examinând criticile formulate, Înalta Curte urmează să constate următoarele: - Susținerea recurentului potrivit căreia reclamantul nu ar fi făcut dovada calității de persoană îndreptățită pe considerentul că din înscrierile de carte funciară rezultă că preluarea imobilului de către stat ar fi avut loc de la Editura Partidul Muncitoresc, iar nu de la Cartea Românească, este nefondată. Așa cum în mod corect au reținut instanțele fondului, preluarea imobilului a fost abuzivă, în condițiile în care acesta a trecut din proprietatea persoanei juridice Cartea Românească (intabulată ca atare, în cartea funciară) la Editura Partidului Muncitoresc, conform art. 5 și 15 din Decretul nr. 150/1948.

Faptul că trecerea ulterioară în proprietatea statului și în administrarea operativă a Sfatului popular al orașului Cluj s-a realizat (în baza Decretului nr. 326/1949) de la Editura Partidul Muncitoresc nu înseamnă că aceasta ar fi fost proprietarul îndreptățit la despăgubiri, câtă vreme temeiul preluării bunului de către aceasta a fost unul viciat, abuziv, fiind tocmai aspectul invocat de către reclamant în susținerea pretențiilor sale. Așadar, simpla intabulare a dreptului de proprietate pe numele respectivei edituri nu este de natură să o transforme pe aceasta în proprietar, pentru a se putea susține că altul a fost proprietarul deposedat de bun și ca atare, îndreptățit la măsuri reparatorii.

- Tot astfel, este eronată susținerea conform căreia instanța ar fi depășit limitele învestirii și s-ar fi pronunțat asupra unor pretenții neformulate prin acordarea de măsuri reparatorii și pentru construcții, în condițiile în care acestea ar fi fost cerute doar pentru teren. Aceasta întrucât, deducând judecății contestația împotriva dispoziției primarului, reclamantul a solicitat să-i fie restituite toate bunurile mobile și imobile care au făcut obiectul notificării (iar acesta a vizat atât clădirile, cât și terenul și utilajele tipografice). Faptul că în concluziile pe fond avocatul reclamantului a făcut referire la restituirea în natură a terenului nu poate avea semnificația unei renunțări la parte din pretențiile deduse judecății câtă vreme pe de o parte, s-a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată iar pe de altă parte, avocatul nu avea oricum, mandat special pentru a putea exercita un asemenea act de dispoziție (al renunțării).

- Sunt însă fondate criticile referitoare la soluționarea cauzei fără a fi verificată și stabilită corect situația juridică actuală a imobilului, în funcție de care să se aprecieze asupra textelor de lege incidente. Astfel, din înscrisurile noi depuse în faza recursului a rezultat că sunt încheiate contracte de vânzare - cumpărare pentru apartamentul, în favoarea intervenienților M.C.N. și M.C.I., pentru apartamentele, cumpărătoare fiind intervenienta P.M. și apartamentul, având ca proprietari cumpărători pe intervenienții S.A. și S.E. Aceste operațiuni de înstrăinare apar de asemenea, menționate în cartea funciară, conform extraselor depuse la dosar în copii certificate. În raport de aceste elemente, aprecierea instanțelor fondului în sensul că, în aplicarea art. 7 din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a apartamentelor, întrucât acestea se află în continuare în proprietatea statului, este eronată și ignoră situația juridică reală.

- De asemenea, în mod întemeiat recurentul a pretins că nu a fost lămurită la speță chestiunea calității de unic asociat al persoanei juridice a autorului reclamantului sau, dimpotrivă, de asociat alături de alte persoane, în raport de care este atrasă incidența unor texte de lege diferite vizând natura măsurilor reparatorii. Într-adevăr, acest aspect nu a preocupat instanțele fondului, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar ar rezulta că, alături de H.T., mai erau proprietari ai tipografiei Cartea Românească, și numiții C.I. și S.I. (filele 38, 39 fond). Or, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, măsurile reparatorii se stabilesc sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale.

Aceeași reglementare se regăsește în art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, conform căruia „măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, atunci când persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și activelor la data preluării acestora în mod abuziv”. Or, instanțele fondului au analizat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului doar din perspectiva art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reținând că s-a făcut dovada, ca urmare a transmisiunilor succesorale succesive, a calității de persoană îndreptățită a reclamantului.

Referirea pe care instanța de apel o face la dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 este una formală, fără verificarea ipotezei textului și a corelării acestuia cu dispozițiile art. 31 alin. (1), în condițiile în care reține doar că autorul reclamantului a fost asociat al persoanei juridice (fără să stabilească și dacă a fost unic asociat sau, în prezența mai multor asociați, dacă aceștia erau membri ai aceleiași familii, având în vedere consecințele juridice diferite pe planul măsurilor reparatorii, așa cum rezultă și din art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001). În consecință, față de considerentele expuse anterior, se va constata că judecata cauzei a avut loc fără lămurirea elementelor de fapt determinante, ceea ce atrage, potrivit art. 314 C. proc.

civ., casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. La reluarea judecății se va analiza și stabili dacă autorul reclamantului era unicul asociat al tipografiei Cartea Românească sau dimpotrivă, dacă alături de acesta mai existau și alte persoane asociate (în acest din urmă caz, cu distincția rezultată din art. 18 lit. a), dacă persoanele asociate erau sau nu membri ai aceleiași familii). În funcție de rezultatul acestor verificări jurisdicționale se va stabili și natura măsurilor reparatorii cuvenite, corespunzător textelor de lege incidente.

De asemenea, tot pentru determinarea naturii măsurilor reparatorii, va fi lămurită situația juridică actuală a imobilului, ținându-se seama și de înscrisurile noi depuse în faza recursului (contracte de vânzare - cumpărare privind apartamentele), precum și de orice alte elemente probatorii considerate necesare (de ex., în privința apartamentului nu a rezultat dacă acesta a făcut sau nu obiect al înstrăinării către terțe persoane).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 291/ A din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.