ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3363/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3363/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, anularea Deciziei nr. 416 din 16 octombrie 2015 privind soluționarea cu contestației formulata de A., emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și, pe cale de consecința, anularea în totalitate a Deciziei de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare prevăzuta de art. 27 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nr. x/20 iulie 2015 emisă de către ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4142 din 20 decembrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
A anulat Decizia nr. 416 din 16 octombrie 2015 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.07.2015 emisă de către ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu.
Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinței civile nr. 4142 din 20 decembrie 2016 a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Analiza cererii de recurs
Motivele de fapt și de drept relevante
În motivarea căii de atac recurenta a arătat că este greșită opinia instanței de fond, întrucât intenția privind înstrăinarea imobilelor a fost manifestată prin emiterea și acceptarea facturilor, care au fost întocmite în perioada 17 decembrie 2010 - 30 aprilie 2012, adică înainte de efectuarea inspecției fiscale și de emiterea deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii.
Voința părților, concretizată în actele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile a fost exprimată în data de 28 mai 2012, conform încheierilor de autentificare emise de notarul public.
Conform prevederilor art. 27, alin. (2), lit. b):
"răspunde în solidar cu debitorul declarat insolvabil administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului."
Apreciază astfel că legătura de cauzalitate, împreună cu reaua-credință este dovedită având în vedere următoarele:
- bunurile imobile au fost înstrăinate după numai 12 zile de la data emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/16 mai 2012
- gradul de rudenie existent între reprezentanții legali ai celor două societăți, dl. B. - asociat și fost administrator al SC C. SRL și dl. A. -reprezentantul legal al SC D. SA, la data efectuării tranzacțiilor; așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, cei doi reprezentanți legali poartă același nume și au același domiciliu, mun. Giurgiu, jud. Giurgiu
Din cele menționate rezultă cu certitudine faptul că prin vânzarea imobilelor a fost provocată starea de insolvabilitate a societății debitoare, prin acest "artificiu" fiind îngreunată în mod considerabil recuperarea obligațiilor fiscale neachitate ale debitorului urmărit.
Prin urmare, instanța de fond, în mod eronat, a considerat că nu există o legătură de cauzalitate între vânzarea activelor SC D. SA.
Analizând lucrările dosarului instanța de recurs apreciază că instanța de fond a dat credit în mod eronat susținerilor reclamantei referitoare la lipsa legăturii de cauzalitate între vânzarea imobilelor și situația de insolvabilitate.
A te raporta precum a făcut instanța de fond la procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/29 decembrie 2014 pentru a credita ca valabilă o înstrăinare efectuată în anul 2012 omițând a se raporta la faptul că, cu câteva săptămâni înainte se emisese decizia de instruire a măsurilor asiguratorii nr. x/16 mai 2012 atunci când operațiunea de înstrăinare imobile se raportează la data întocmirii actului anterior și nu la înscrisuri precum anterioare acesteia, este apreciat ca nemotivat.
Mai mult, în conformitate cu jurisprudența constantă a acestei instanțe, faptul, relevat de contractul de vânzare cumpărare, a identității sediului pentru cei doi contractanți și mai mult a domiciliilor pentru reprezentanții acestora, reprezintă în realitatea de care principiile de drept nu pot fi eludate o puternică prezumție de nerealitate artificialitate a actului încheiat.
Adunând la aceasta și gradul de rudenie dintre părți, instanța de recurs apreciază că respectivul act a fost încheiat "pro cauza" pentru reducerea averii debitorului.
În aceste condiții, față de cadrul procesual, nu este nevoie de existența prealabilă a unei hotărâri care să constate simulație ci, actul prin modalitatea în care a fost încheiat, a condus la insolvabilitate.
Deși nu face obiectul real al prezentei, graba încheierii contractului în circumstanțele înscrierii măsurilor asiguratorii inclusiv în Cartea funciară rezidă și din faptul neprezentării contractului de dobândire inițială în original, mai mult, cumpărătorul nediligent neavând nicio opunere la aceasta .
Toate aceste vădesc că în raport de motivele invocate actele administrative atacate au fost legal și temeinic emise astfel că instanța de recurs urmează a le menține.
Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Cum în raport de motivul invocat recursul se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l admite, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 să caseze sentința recurată și pe fond să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu împotriva Sentinței civile nr. 4142 din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată.
Respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 iunie 2019.