ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2314/2019

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții A., B. și C. au solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței civile nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr. x/2002.

În motivare, petenții au arătat că prin acțiune au chemat în judecată Stațiunea de Cercetare și Protecție pentru Viticultura și Vinificație Ștefănești - Argeș și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea Deciziei nr. 720 din 29 martie 2002, emisă de S.C. P..V.V. pentru soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, și restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorului lor D., situat în comuna Ștefănești (fosta comună Valea Mare), cătun Coasta Câmpului (în prezent strada x), județul Argeș, format din construcțiile Vila Nouă și anexe, și teren în suprafață de 5,15 ha, din care suprafața de 2.950 mp aferent clădirii, iar restul având destinația de vie și livadă.

Prin Sentința civilă nr. 261 din 19 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 729 din 29 martie 2002 de soluționare a notificării, a dispus restituirea în natură a imobilului compus din construcția Vila Nouă și terenul aferent în suprafața de 2950 mp, situat în comuna Ștefănești, județul Argeș, așa cum a fost identificat în raportul de expertiza tehnică inginer E..

Reclamanții au solicitat lămurirea dispozitivului în sensul că restituirea în natură s-a dispus cu privire la toate clădirile identificate pe teren, adică atât cu privire la clădirea principală denumită Vila Nouă, cât și cu privire la clădirile anexe, care au aparținut autorului lor și care se află în Complexul Vila Nouă, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit în cauză.

Aceasta întrucât, deși instanța a făcut trimitere în dispozitivul sentinței menționate la o singură construcție, Vila Nouă, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, atât clădirea principală, cât și celelalte construcții anexă fac parte din complexul Vila Nouă și au aparținut autorului lor. Acțiunea a fost admisă în integralitate, fiind restituit în natură întreg imobilul ce făcea obiectul Legii nr. 10/2001, iar instanța, în cuprinsul considerentelor și al dispozitivului a făcut trimitere expresă și neechivocă la identificarea realizată prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către ing. E., sens în care în cauză nu este vorba doar de "construcția Vila Nouă", ci de "complexul Vila Nouă".

Urmare a acestei neclarități din cuprinsul dispozitivului sentinței civile, O.C.P.I. Argeș a dispus intabularea, pe numele reclamanților, a terenului de 2950 mp și a construcției de 130 mp (Vila Nouă), reținând că pe acest teren mai există încă o construcție (clădirile anexă) în suprafața de 202 mp (parte din acestea s-au demolat în perioada scursă dintre data sentinței și data intabulării), însă pentru care nu s-a putut dispune intabularea, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate. Cu toate acestea, încă din anul 2004 figurau în evidențele UAT Ștefănești, ca titulari de rol fiscal, pentru toate clădirile situate pe terenul de 1263 mp cu destinația de curți-construcții, restituit prin Sentința civilă nr. 261/2003.

Reclamanții au arătat că au mai învestit instanța, anterior, cu o cerere de îndreptare a erorii materiale împotriva aceleiași sentințe civile pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2002, cerere ce a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2017 Deși respectiva cerere a fost respinsă, Curtea de Apel Pitești, judecând cauza în apel, a arătat prin Decizia civilă nr. 1095/2018, faptul că petenții au la îndemână calea lămuririi întinderii și înțelesului Sentinței civile nr. 261/2003, iar nu pe cea a îndreptării erorii materiale a acestei hotărâri.

Prin Încheierea din 6 martie 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins cererea, ca neîntemeiată, reținând că, deși s-a susținut că restituirea în natură s-a dispus cu privire la toate clădirile identificate pe teren, adică atât cu privire la clădirea principală, denumita Vila Nouă, cât și cu privire la clădirile anexe, care au aparținut autorului lor și care se află în Complexul Vila Nouă, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit în cauză, dispozitivul Sentinței civile nr. 261 din 19 septembrie 2003 este clar, în sensul că restituirea s-a dispus doar cu privire la restituirea în natură a imobilului compus din construcția Vila Nouă și terenul aferent în suprafață de 2950 mp.

Chiar dacă în raportul de expertiză se menționează existența unor dependințe și anexe față de care s-a făcut notificarea în condițiile legii, instanța, atât în dispozitiv cât și în considerente, nu a făcut referire la acestea.

În ultimul alineat din considerente, instanța a menționat în mod expres că urmează a dispune restituirea în natură a imobilului compus din construcția Vila Nouă și terenul aferent în suprafață de 2950 mp situat în comuna Ștefănești, județul Argeș, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică inginer E..

Mai mult, reclamanții nu au promovat calea de atac a apelului, iar în cadrul recursului s-a constatat că au primit imobilul în litigiu, respectiv cel la care se referă dispozitivul Sentinței civile nr. 261 din 19 septembrie 2003.

Prin formularea unei cereri de lămurire a dispozitivului conform art. 281

1

C. proc. civ., nu se pot aduce critici hotărârii pronunțate și nu se poate solicita modificarea acesteia și înlăturarea eventualelor erori de judecată. Or, în speță, dispozitivul Sentinței civile nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2002, este clar fără a fi necesar lămurirea acestora.

Împotriva Încheierii din 6 martie 2019, au formulat apel reclamanții A., B. și C., arătând că în mod eronat se reține, de către tribunal, că deși în raportul de expertiză se menționează existența unor dependințe și anexe față de care s-a făcut notificarea în condițiile legii, atât în dispozitiv, cât și în considerentele hotărârii a cărei lămurire se solicită nu se face referire la acestea.

Tribunalul a analizat situația faptică a imobilelor solicitate de reclamanți, a apreciat că restituirea în natură a acestora este posibilă și a făcut trimitere atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitiv la identificarea realizată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, raport ce identifică Complexul Vila Nouă format din mai multe construcții.

Pe de altă parte, instanța a admis în integralitate acțiunea, fiind restituit în natură întreg imobilul ce a format obiectul Legii nr. 10/2001, imobil format din clădirea principală Vila Nouă și clădirile anexe.

Această neclaritate a determinat O.C.P.I. Argeș să dispună intabularea, pentru petenți, numai a terenului de 2950 mp și a construcției de 130 mp (Vila Nouă), nu și a clădirii anexă care se mai află pe teren - parte din construcții fiind demolate în această perioadă - pentru clădirea anexă reținându-se că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, conform mențiunii din anexa la extrasul de carte funciară "fără acte". Cu toate acestea, din anul 2004 apelanții sunt titulari de rol fiscal pentru toate clădirile situate pe terenul de 1263 mp.

Prin prezenta solicitare nu se tinde la o modificare a dispozitivului, ci doar la o clarificare, la înlăturarea confuziei create între Complexul Vila Nouă și construcția principală denumită Vila Nouă.

Prin întâmpinare, intimatul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ștefănești a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, apreciind că cererea de lămurire a dispozitivului este inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 3363 din 19 septembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul petenților reclamanți; a schimbat încheierea apelată în sensul că a admis cererea; a lămurit întinderea și înțelesul sentinței în partea privitoare la construcția Vila Nouă, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară, ca referindu-se la construcțiile de 130 mp și de 250 mp (anexe).

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că dispoziția de restituire în natură a imobilului, din cel de-al treilea alineat al dispozitivului Sentinței civile nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2002, este susceptibilă de mai multe interpretări, atât prin raportare la primul alineat al dispozitivului sentinței, potrivit căruia acțiunea este admisă în integralitate, cât și prin raportare la partea sa finală, în care se menționează că imobilul compus din construcția Vila Nouă și terenul aferent în suprafață de 2950 mp situat în comuna Ștefănești, județul Argeș, este cel identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer E..

Se impune astfel lămurirea alineatului al treilea al dispozitivului sentinței, deoarece a rezultat din considerentele aceleiași hotărâri că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 30 aprilie 2002, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâta Stațiunea de Cercetare și Protecție pentru Viticultură și Vinificație Ștefănești - Argeș pentru restituirea în natură a imobilului format din construcție și teren în suprafață de 5,15 ha situat în comuna Ștefănești, județul Argeș.

Tribunalul a reținut, la soluționarea dosarului nr. x/2002, că imobilul a cărui restituire în natură se solicită este compus din două corpuri de construcții cu câte 4 camere, hol, dependințe și anexe și din teren în suprafață de 5,15 ha, acesta fiind menționat în notificarea adresată pârâtei în baza Legii nr. 10/2001, și că un alt capăt de cerere este acela al anulării Deciziei nr. 720 din 29 martie 2002, emisă de intimată cu privire la acest imobil.

A arătat tribunalul, în motivarea sentinței, că a procedat la identificarea clădirii și a terenului aferent clădirii, reținând pe baza expertizei tehnice judiciare că petenții solicită restituirea unui imobil-construcție intitulat Vila Nouă, dependințe și anexe, precum și a terenului aferent construcției în suprafață de 2950 mp, având ca vecinătăți: N - F., E - G. și H., S - drumul comercial Coasta Câmpului și V-I. și J., teren compus din trei suprafețe: 1393 mp teren agricol, 1263 mp teren curți-construcții și 294 mp cale de acces.

Pe baza aceleiași expertize judiciare și a actului de vânzare-cumpărare depus la dosar, tribunalul a reținut că terenul și construcțiile solicitate de petenți și identificate de expert au constituit proprietatea autorului petenților. Instanța a apreciat că restituirea în natură a imobilelor solicitate de petenți este posibilă și este prevăzută de lege, petenții făcând dovada dreptului lor de proprietate și a existenței construcțiilor în teren de la data preluării de către stat.

Acestea fiind considerentele sentinței, în mod greșit s-a reținut la soluționarea în primă instanță a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței că nu se face referire în cuprinsul lor la construcțiile aflate pe teren, construcții ce poartă denumirea Vila Nouă.

Motivarea soluției instanței nu s-a făcut doar în ultimul alineat al considerentelor, ci motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția s-au regăsit și în alineatele anterioare, în care s-a arătat câte construcții și ce suprafețe de teren au fost solicitate a fi restituite prin notificare, dacă asupra acestora s-a făcut dovada proprietății și care este actul contestat în procedura Legii nr. 10/2001.

Prin admiterea acțiunii, al cărei obiect a fost delimitat sau stabilit prin considerentele ce fac corp comun cu dispozitivul sentinței, tribunalul a dispus restituirea tuturor construcțiilor ce alcătuiesc Vila Nouă, și anume a construcțiilor de 130 mp și de 250 mp (anexe).

Dispozițiile unei hotărâri judecătorești se întregesc cu considerentele acesteia, care au rolul de a releva argumentele pentru care a fost adoptată soluția, conținutul lor arătând în ce măsură este necesară lămurirea dispozitivului. Or, dispozitivul, deși menționează că se restituie în natură imobilul compus din construcția Vila Nouă și terenul aferent de 2950 mp, nu precizează alcătuirea construcției denumite Vila Nouă sau a complexului denumit astfel, deși are în vedere terenul aferent mai multor construcții sau corpuri de clădire.

De aceea nu se poate reține că prin lămurirea alineatului din dispozitiv, având un conținut susceptibil de mai multe înțelesuri, s-ar urmări remedierea unor greșeli de judecată.

Pe de altă parte, restituirea către petenți, pe parcursul soluționării recursului, a tuturor clădirilor situate în punctul aflat în litigiu, inclusiv a celor pentru care se solicită lămurirea sentinței, nu constituie un impediment în declanșarea procedurii reglementate de art. 281

1

din cod, câtă vreme, din înscrisurile aflate la dosar a rezultat refuzul înscrierii dreptului de proprietate asupra acestora în cartea funciară pentru lipsa titlului, în raport cu clădirea principală purtând aceeași denumire Vila Nouă.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri distincte, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâții Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ștefănești și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești.

Recurentul-pârât Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ștefănești a arătat că:

- Prin cererea de lămurire dispozitiv se urmărește, în realitate, completarea dispozitivului, iar nu lămurirea/îndreptarea acestuia, în condițiile în care restituirea în natură, astfel cum a fost dispusă, fără echivoc, prin sentința supusă procedurii judiciare a îndreptării/lămuririi, a vizat imobilul compus din Vila Nouă și terenul aferent în suprafață de 2950 mp, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică;

- Orice pretenție suplimentară excede solicitării inițiale și dispozitivului Sentinței nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2002;

- Reclamanții nu au mai declarat recurs împotriva acestei sentințe, iar la data de 17 iunie 2004 au primit imobilul în litigiu, situație față de care, instanța de apel, prin hotărârea pronunțată, nu a lămurit dispozitivul sentinței, ci a procedat la o rejudecare a dosarului nr. x/2002;

- Reclamanții pretind că nu au fost incluse în dispozitivul sentinței anexele clădirii principale Vila Nouă și un teren de 130 mp pe care ar fi construită Vila Nouă, însă dacă aceștia nu erau mulțumiți de conținutul hotărârii, aveau la îndemână calea de atac a apelului, care se putea declara în 15 zile de la comunicare. Cum apelul nu a fost exercitat, hotărârea a intrat în circuitul civil, producându-și efectele.

Recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a arătat următoarele:

- Dispozitivul Sentinței nr. 261 din 19 septembrie 2003 corespunde intenției instanței, reflectată în considerentele hotărârii;

- În considerentele Deciziei nr. 6859 din 19 septembrie 2005, pronunțată în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că petenții au primit imobilul în litigiu la data de 17 iunie 2004, aceștia confirmând acest aspect în fața instanței, condiții în care apărătorul lor a arătat că nu mai au interes să susțină recursul;

- Împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară se putea formula cerere de reexaminare/plângere, în condițiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 7/1996;

- Așa cum a constatat instanța de apel, chiar dacă în raportul de expertiză se menționează existența unor dependințe și anexe față de care s-a făcut notificarea în condițiile legii, instanța nu face referire la acestea nici în considerente, nici în dispozitiv;

- Câtă vreme reclamanții au declarat că au primit imobilul și că nu mai au nici un interes în susținerea recursului (în dosarul nr. x/2002), prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a procedat la o rejudecare a acestui dosar, iar nu la o lămurire de dispozitiv.

Intimații-reclamanți A., B., C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei de interes a recursurilor, raportat la împrejurarea că imobilul în litigiu le-a fost restituit în întregime încă din anul 2004, înainte de finalizarea recursului în dosarul de fond.

În subsidiar, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursurilor, arătând că demersul judiciar al cererii de lămurire a fost determinat de faptul că două autorități ale statului au interpretat în mod diferit același dispozitiv al sentinței, respectiv Oficiul de Cadastru Argeș a dispus intabularea terenului și construcției, dar cu privire la anexe apare mențiunea "fără acte", iar în evidențele UAT Ștefănești reclamanții apar ca titulari de rol fiscal cu privire la toate clădirile anexă.

Lămurirea vizează clarificarea întinderii imobilului Vila 9 la care se face referire în dispozitivul Sentinței nr. 261 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, despre care, deși s-a reținut că este cea din raportul de expertiză, nu s-a menționat că aceasta cuprinde și clădirile anexă.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la excepția lipsei de interes a recursurilor invocată de către intimații-reclamanți prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reținută.

Intimații-reclamanți susțin că recursurile pârâților sunt lipsite de interes, întrucât imobilul în litigiu le-a fost restituit în totalitate de către pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ștefănești.

Prin recursurile promovate însă, pârâții, deși recunosc că au restituit reclamanților bunurile în litigiu, pretind că această restituire este conformă dispozitivului sentinței a cărei lămurire se solicită în prezenta cauză și că instanța a admis acțiunea doar în aceste limite, poziția procesuală a acestora fiind aceea în sensul respingerii cererii de lămurire.

Astfel, față de apărările opuse reclamanților în prezenta cerere de lămurire, pârâții au interes în exercitarea căii de atac, care vizează clarificarea întinderii bunurilor obiect al cererii de restituire la care actualii recurenți (pârâți în dosarul de fond) au fost obligați.

Mai mult, câtă vreme demersul judiciar al prezentei cereri de lămurire dispozitiv a aparținut exclusiv reclamanților, iar pentru hotărârea pronunțată în această procedură judiciară legea prevede căi de atac (apel și respectiv, recurs), partea în contradictoriu cu care se poartă litigiul și căreia nu i-a aparținut inițiativa procesuală are, de plano, posibilitatea exercitării acestora, cu atât mai mult cu cât exprimă o poziție procesuală contrară petenților, sens în care recursurile nu pot fi apreciate ca lipsite de interes.

În ce privește recursurile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele argumente comune:

Prin Sentința nr. 261 din 19 septembrie 2003, pronunțată în dosar nr. x/2002, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis acțiunea reclamanților A., B., C. formulată în contradictoriu cu pârâții Stațiunea de Cercetare și Protecție pentru Viticultură și Vinificație Ștefănești Argeș (în prezent Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ștefănești) și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a anulat Decizia nr. 720 din 29 martie 2002, emisă de primul pârât în soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; a dispus restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorului reclamanților, D., format din construcția Vila Nouă și terenul aferent în suprafață de 2950 mp, situat în comuna Ștefănești, județul Argeș, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică E..

În raport de această sentință (irevocabilă prin Decizia nr. 6859 din 19 septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosar nr. x/2004), reclamanții au formulat cerere de lămurire dispozitiv, în sensul de a se clarifica faptul că restituirea în natură s-a dispus cu privire la toate clădirile identificate pe teren, respectiv atât clădirea principală Vila Nouă, cât și cu privire la clădirile anexe aflate în Complexul Vila Nouă, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză, în condițiile în care dispozitivul sentinței face trimitere exclusivă la o singură construcție (Vila Nouă), deși din materialul probator administrat în cauză a rezultat că atât clădirea principală, cât și construcțiile anexă, fac parte din Complexul Vila Nouă și au aparținut autorului acestora.

În apelul declarat de către petenții-reclamanți împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de lămurire dispozitiv, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a soluționat favorabil solicitarea reclamanților, constatând că restituirea în natură a vizat toate imobilele cuprinse în raportul de expertiză în baza căruia această soluție a fost adoptată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri ambii pârâți, conținând, în esență, aceleași critici și arătând că în realitate, prin cererea de lămurire se tinde către o completare a hotărârii, chiar către o reanalizare a fondului, în condițiile în care dispozitivul a cărui lămurire se solicită este fără echivoc și orice pretenție suplimentară excede cadrului legal al prezentei proceduri judiciare.

Au mai arătat recurenții că, în calea de atac a recursului în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei lămurire se cere, petenții (reclamanți în acel dosar), raportat la faptul că la data de 17 iunie 2004 imobilul în litigiu le-a fost predat, au arătat că nu mai au interes să susțină acel recurs, situație față de care, prin hotărârea recurată în prezenta cauză, instanța de apel a procedat la o completare, iar nu la o lămurire dispozitiv.

S-a învederat, prin recursurile formulate, pe de o parte, că reclamanții aveau la îndemână calea apelului împotriva respectivei sentințe, iar pe de altă parte, că în situația respingerii cererii de înscriere în cartea funciară, aveau la îndemână calea de atac a reexaminării prevăzută de art. 31 din Legea nr. 7/1996, iar nu calea lămuririi dispozitivului.

Recurenții au concluzionat că, atâta vreme cât dispozitivul se referă numai la anumite imobile, iar nu la toate cele menționate în raportul de expertiză, înseamnă că doar cele menționate în dispozitiv s-a dorit a fi restituite.

Înalta Curte reține că potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Dispozitivul reprezintă partea cea mai importantă a unei hotărâri, pentru că el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac, astfel încât trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.

Pe de altă parte, dispozitivul reflectă concluzia la care instanța a ajuns asupra aspectelor cu care a fost învestită, fiind pronunțat pe baza raționamentelor logico-juridice ce au fundamentat soluția adoptată, sens în care el nu poate fi privit separat de considerentele care îl preced.

În cauză, atât prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (notificarea nr. x din 9 noiembrie 2001, respectiv notificarea nr. x din 13 februarie 2002), cât și prin acțiunea introductivă de instanță, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului format din construcție compusă din două corpuri, fiecare corp având câte 4 camere, hol, dependințe, anexe și teren de 5,15 ha (vie și livadă), situat în comuna Ștefănești, județul Argeș.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către inginer E. și omologat de instanța ce a pronunțat sentința a cărei lămurire se solicită în prezent, s-a stabilit că imobilul solicitat spre a fi restituit este Vila Nouă, cu dependințe și anexe, clădirile făcând parte dintr-o suprafață de teren cu întindere mare (șapte pogoane și jumătate) de vie plus livadă.

S-a mai reținut, în raportul de expertiză, că terenul aferent clădirii este în suprafață de 2950 mp, fiind alcătuit din 1393 mp teren agricol, 1263 mp curți-construcții, din care suprafața de 130 mp este ocupată de Vila Nouă și 250 mp de alte clădiri, iar 294 mp reprezintă cale de acces.

Prin completarea la raport efectuată la solicitarea instanței, s-a stabilit că imobilele în litigiu sunt cele menționate și descrise în actul de vânzare-cumpărare nr. x din 10 martie 1937, în sensul că "pe terenul care cuprinde via, teren și alte plantații se află toate construcțiile, instalațiile și întregul inventar al viei", intrând, de asemenea, "... în această vânzare și Vila Nouă, imobil construit și mobilat în anul 1934".

S-a mai stabilit, prin această completare, că "...Vila Nouă ocupă o suprafață de 130 mp, iar construcția anexă ocupă suprafața de 250 mp și au fost poziționate pe terenul în litigiu în suprafață de 2950 mp...".

Completarea la raportul de expertiză face parte integrantă din acesta și a fost efectuată, așa cum s-a arătat, la solicitarea instanței.

Rezultă astfel că imobilul în litigiu, în descrierea sa astfel cum a fost făcută atât de părți, prin solicitarea de restituire în natură, cât și din cea stabilită prin probatoriile administrate în cauză, are compunerea pretinsă de către reclamanți prin cererea de lămurire dispozitiv și, prin însușirea de către instanță a raportului de expertiză, a fost restituit ca atare către reclamanți.

Prin sentința supusă lămuririi, instanța de judecată a omologat în integralitate raportul de expertiză astfel cum a fost completat și a admis acțiunea în totalitate, astfel cum a fost formulată, situație față de care concluzia care se impune este aceea că restituirea a vizat imobilul Vila Nouă așa cum a fost menționat în acțiune și identificat în raport, respectiv incluzând construcțiile de 130 mp și de 250 mp reprezentând anexe, cu luarea în considerare a argumentelor anterior expuse referitoare la faptul că dispozitivul nu poate fi analizat în afara considerentelor care au determinat pronunțarea lui.

Sub acest aspect, manifestarea de voință în sens procesual a reclamanților privind lămurire dispozitivului, nu reprezintă o solicitare care excede cadrului procesual, ci este o pretenție legitimă, determinată de echivocul hotărârii purtând asupra componenței exacte a imobilului restituit în natură.

Lămurind Sentința nr. 261 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, Curtea de Apel Pitești nu a deturnat instituția juridică a lămuririi dispozitivului de la finalitatea instituită de lege, cum pretind recurenții, ci a clarificat ceea ce însăși instanța respectivă a statuat atunci când a dispus restituirea în natură.

Contrar susținerilor recurenților, faptul că reclamanții și-au manifestat, într-o anumită etapă procesuală, lipsa de interes în promovarea ori susținerea unei căi de atac, nu are nicio relevanță în prezenta cerere de lămurire dispozitiv, câtă vreme la momentul respectiv, reclamanții beneficiau de o soluție favorabilă, se aflau în posesia de fapt a terenului, iar litigiul nu fusese încă finalizat.

Reclamanții s-au confruntat cu imposibilitatea intrării în legalitate a stăpânirii de fapt a imobilului în discuție într-o etapă post judicium, respectiv cu prilejul înscrierii în cartea funciară, astfel încât, față de cele arătate cu privire la soluțiile pronunțate și posesia bunului, aceștia nu au avut justificare în susținerea recursului în dosarul de fond, dar au justificare în promovarea cererii de lămurire dispozitiv ulterior judecății, în raport de imposibilitatea de a consacra legal cele statuate prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Pe de altă parte, potrivit art. 281

2

C. proc. civ. "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 281

2

.", iar recurgerea la această procedură nu este supusă condiției unui termen de exercitare.

Împrejurarea că reclamanții promovează sau nu o plângere împotriva încheierii de carte funciară în procedura reglementată de Legea nr. 7/1996 nu exclude posibilitatea acestora de a recurge, deopotrivă, la procedura lămuririi dispozitivului reglementată de C. proc. civ., neexistând vreun text de lege care să condiționeze exercitarea într-o anumită ordine sau cu o anumită preferabilitate a acestor căi de remediere, care nu se exclud una pe cealaltă, în cauză nefiind aplicabil principiul electa una via.

Având în vedere considerentele expuse anterior, nu se pune problema completării hotărârii sau reanalizării aspectelor de fond, cum eronat susțin recurenții, ci a clarificării, prin intermediul unei proceduri reglementate de lege, ale cărei condiții de aplicabilitate sunt îndeplinite în cauză, a componenței imobilelor ce au făcut obiectul restituirii în natură, așa cum sunt identificate prin raportul de expertiză pe baza căruia instanța de judecată s-a pronunțat, dar pe care nu l-a explicitat în întregime, determinând astfel necesitatea formulării cererii de lămurire dispozitiv.

Argumentul prezentat de recurenți în sensul că mențiunile din dispozitiv reflectă soluția fără echivoc a instanței în ceea ce privește ce anume s-a dorit a se restitui, nu poate fi avut în vedere, câtă vreme prin sentința supusă lămuririi s-a statuat, în mod explicit, că se dispune "... restituirea în natură a imobilului compus din construcția Vila Nouă și terenul aferent în suprafață de 2950 mp situat în comuna Ștefănești, județul Argeș, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză inginer E.", iar cererea de chemare în judecată a fost admisă în tot. În lipsa unei precizări exprese că restituirea în natură ar fi privit doar anumite bunuri sau a unei admiteri parțiale a acțiunii, coroborată cu menționarea, în considerentele sentinței, a imobilelor în componența indicată de către reclamanți (preluată în raportul de expertiză omologat de către instanță), nu se poate interpreta că dispozitivul a cărui lămurire se cere a vizat exclusiv imobilul Vila Nouă, sens în care lămurirea dată de către instanța de apel este corectă.

Prin urmare, restituirea în natură a vizat imobilul în litigiu așa cum a fost identificat în raportul de expertiză menționat, orice altă interpretare nefiind conformă soluției adoptate prin Sentința nr. 261 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva Deciziei nr. 3363 din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva Deciziei nr. 3363 din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - MM