ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1649/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1649/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.
13606 din 23 noiembrie 2005 și precizată la 20 februarie 2006, reclamanta I.T.
a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 649 din 30 august 2002, emisă
de Primarul comunei Ștefănești, în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului
Ștefănești, R.I., D.I. și D.M., solicitând anularea parțială a acestei
dispoziții, în limita cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra
imobilului construcție și teren în suprafață de 14.500 mp, situat în comuna
Ștefănești, sat Valea Mare, cătunul „Gherman”, județul Argeș și obligarea
Primăriei orașului Ștefănești să-i restituie în natură suprafața indiviză de
7.250 mp din terenul menționat, corespunzător cotei succesorale ce îi revine
din succesiunea defunctului I.E.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că imobilul în litigiu, construcție și teren în suprafață de 14.500 mp a
aparținut autorilor comuni ai acesteia și pârâților persoane fizice, pe care
le-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 147
din 5 februarie 1943.
Aceasta a mai arătat că, deși s-a
adresat Primăriei orașului Ștefănești, conform procedurii prevăzute de Legea
nr. 10/2001, cu notificarea nr. 1705 din 14 august 2001, prin care a solicitat
restituirea în natură a imobilului, această pârâtă a ignorat cererea sa,
dispunând în mod ilegal, prin dispoziția atacată restituirea în natură a
întregului imobil către pârâții persoane fizice R.I., D.I. și D.M.
Prin sentința civilă nr. 39 din 22
martie 2006, Tribunalul Argeș a admis excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantei și a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că, prin
decizia nr. 649 din 30 august 2002, s-a soluționat notificarea nr. 160/2002,
formulată de către pârâții persoane fizice și nu notificarea formulată de reclamantă,
astfel că aceasta, potrivit art. 21 și art. 24 alin. (3) din Legea 10/2001, nu
are calitate procesuală activă în cauză, pentru a ataca dispoziția prin care
s-a soluționat notificarea formulată de către alte persoane.
S-a mai reținut că cel de-al doilea
capăt de cerere este prematur formulat față de faptul că notificarea
reclamantei, înregistrată la nr. 1705/2001, nu a fost încă soluționată.
Reclamanta a formulat apel împotriva
acestei sentințe, iar Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 156/A din
13 septembrie 2006, l-a respins ca nefondat.
În esență, curtea de apel a reținut
că nesoluționarea notificării formulate de reclamantă îi dădea acesteia dreptul
de a formula acțiune în justiție, potrivit art. 25 din Legea 10/2001, astfel
cum a fost modificată, pentru obligarea la emiterea dispoziției motivate de
soluționare a notificării acesteia.
S-a considerat că refuzul
soluționării notificării formulate de reclamantă nu îi conferă dreptul de a
ataca o dispoziție de soluționare a unei notificări formulate de alte persoane,
așa încât corect a reținut instanța de fond lipsa calității sale procesuale
active, soluționând primul capăt al acțiunii pe excepție.
S-a mai arătat că, referitor la cel
de-al doilea capăt de cerere, corect s-a reținut că a fost prematur formulat,
deoarece notificarea reclamantei nu a fost încă soluționată, reclamanta putând
solicita obligarea primarului la emiterea dispoziției motivate de soluționare a
acestei notificări.
Împotriva acestei decizii reclamanta
a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.
civ.
Reclamanta a arătat, în esență, că
ambele hotărâri pronunțate s-au dat cu încălcarea formelor de procedură
prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod,
deoarece nu s-au precizat toate părțile din cauză, precum și că decizia este
nelegală și sub aspectul reținerii excepției lipsei calității sale procesual
active.
Recursul se va admite pentru
considerentele următoare.
Prin cererea introductivă, astfel
cum a fost precizată la 20 februarie 2006, reclamanta I.T. a solicitat anularea
dispoziției nr. 649/2003, emisă de Primarul comunei Ștefănești și obligarea
pârâtului orașul Ștefănești, prin Primar să restituie în natură reclamantei și
pârâților persoane fizice imobilul compus din teren în suprafață de 14.500 mp
și construcțiile edificate pe acesta, situat în comuna Ștefănești, Satul Valea
Mare, Cătunul Gheorman, județul Argeș.
Reclamanta a invocat faptul că
trebuia soluționată și notificarea formulată de ea sub nr. 1705 din 14 august
2001.
Se constată că, atât instanța de
apel, cât și cea de fond au greșit reținând lipsa calității procesuale active a
reclamantei, care a atacat dispoziția prin care s-a soluționat notificarea nr.
160/2002 formulată de către pârâții persoane fizice.
Reclamanta, în prezenta cauză, nu
are calitate de terț, deoarece ambele notificări, respectiv nr. 1705/2001 a
reclamantei și nr. 160/2002 a pârâților, vizează același imobil, așa încât ele
ar fi trebuit să fie soluționate prin aceeași decizie.
Dreptul pretins de reclamantă
trebuia analizat în contradictoriu și cu persoanele fizice cărora li s-a
restituit în natură imobilul.
Altfel spus, cererea dedusă
judecății prezintă un dublu aspect: de contestație și, în același timp, de
acțiune civilă împotriva Primăriei care, potrivit susținerilor reclamantei, nu
a soluționat notificarea pe care a formulat-o.
Reclamanta are calitate procesual
activă conferită și de faptul că, neprimind răspuns la notificarea formulată în
termenul prevăzut de lege, are acces la acțiune în justiție.
Ambele hotărâri pronunțate în cauză
sunt greșite, impunându-se desființarea lor și trimiterea cauzei spre
rejudecare la prima instanță.
Este întemeiat primul motiv de
recurs privind încălcarea formelor procedurale prevăzute sub sancțiunea
nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit principiului
disponibilității, reclamanta a stabilit cadrul procesual, prin cererea de
chemare în judecată, ulterior precizată, arătând persoanele cu care înțelege să
se judece în contradictoriu, astfel că instanța trebuia să judece cu ceea ce a
fost investită.
Totodată, rejudecând cauza,
tribunalul va trebui să analizeze două aspecte și anume, dacă notificarea
reclamantei a fost soluționată și dacă pentru cel de al doilea capăt de cerere
aceasta are calitate procesual activă, precum și necesitatea ca ambele
notificări să fie judecate împreună, întrucât, așa cum s-a mai precizat,
vizează unul și același imobil.
Față de cele de mai sus, recursul se
va admite, ambele hotărâri vor fi casate, iar cauza va fi trimisă Tribunalului
Argeș pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de I.T.
împotriva deciziei nr. 156/A din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești,
secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Casează decizia atacată, precum și
sentința nr. 39 din 22 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș și trimite
cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 februarie 2007.