ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1623/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2016, revizuenta RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 855 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2005, invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ. (dosarul este înregistrat pe dispozițiile vechiul C. proc. civ.), potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."

În susținerea cererii de revizuire, s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 855 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au fost admise apelurile formulate de către A., B., C., D. împotriva Sentinței civile nr. 951 din data de 29 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, fiind astfel schimbată în parte sentința atacată în sensul că s-a admis acțiunea principală precizată și a fost obligată pârâta-reclamantă RA A.P.P.S. și celelalte pârâte Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Comunei J. să lase reclamanților-pârâți în deplină proprietate și liberă posesie imobilul situat în comuna J., județul Argeș - E. Față de această situație revizuenta a arătat că la 26 aprilie 2016 i s-a comunicat de către Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Argeș adresa înregistrată sub nr. x, prin care s-au înaintat Sentința nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/1995 - definitivă și irevocabilă (prin nerecurare) - și fotocopii de pe amenajamentul silvic U.P.IV Micești - secțiunea Enclave și de pe harta aferentă amenajamentului. Revizuenta a menționat că suprafața de teren aflată în proprietatea SC I. SA la data de 24.02.1994 (dată la care RA A.P.P.S. a dobândit dreptul de administrare) era de 101 ha, însă așa cum rezultă din Sentința nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, această suprafață, prin anularea Deciziei nr. 243 din 13 iulie 1990 emisă de Prefectul județului Argeș, a fost diminuată la 3,20 ha, din care 0,10 ha vilei din comuna Micești și 3,20 ha curte vilă. În acest sens, s-a învederat că suprafața de 3,3 ha este menționată și în amenajamentul silvic U.P.IV Micești - Secțiunea Enclave la poziția E21 și este în administrarea RA A.P.P.S. și diferența de 98.099 mp este în domeniul public al statului și administrat de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva Direcția Silvică Argeș Ocolul Silvic Pitești. Revizuenta a arătat că respectivele înscrisuri nu i-au fost cunoscute până la data 26.04.2016, dată la care au fost comunicate de către Ocolul Silvic Pitești, fiind în imposibilitatea înfățișării lor în fața instanței, întrucât în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/1995, soluționat de către Curtea de Apel Pitești prin Sentința nr. 20/F/29.01.1996, revizuenta nu a avut calitate procesuală. Se susține că înscrisurile noi enunțate sunt determinante în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată, că aceste înscrisuri fac dovada și duc la modificarea suprafeței de teren aflat în administrarea RA A.P.P.S., și că în mod nelegal revizuenta a fost obligată să lase această suprafață în deplină proprietate și liberă posesie intimaților A., F., C. și D., prin Decizia nr. 855/18.11.2008. Prin Decizia nr. 811 A din data de 2 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, reținându-se că înscrisul invocat de revizuentă - Sentința civilă nr. 20/1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, nu îndeplinește condiția de a fi determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții. Concluzia este dată de prevederile H.G. nr. 854/2000 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" care în art. 3 alin. (1) stabilește că: " Pentru realizarea serviciilor publice de interes național - de reprezentare și protocol - regia are în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 3." La poziția 24 din ANEXA 3 se află E. compus din casa de oaspeți, castel de vânătoare, popicărie, casă țărănească, bazin de înot și terenul aferent din Micești, comuna J., jud. Argeș, în suprafață de 131.132,63 mp, prin urmare imobilul revendicat se afla la data pronunțării deciziei atacate în administrarea RA A.P.P.S., astfel că sentința din 1996, depusă ca înscris în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu justifică admiterea cererii de revizuire. Prin Decizia nr. 1541 din 3 mai 2019, Înalta Curte a admis recursul declarat împotriva Deciziei nr. 811 A din data de 2 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare pentru nemotivarea hotărârii, constatându-se că hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de textul de lege anterior menționat, întrucât instanța de revizuire nu a expus argumentele ce au determinat formarea convingerii sale și nu a arătat care sunt, în concret, considerentele pentru care a înțeles să respingă cererea de revizuire, motivarea instanței fiind una lacunară, astfel încât nu rezultă în mod clar motivele pentru care a fost pronunțată soluția reținută în dispozitivul hotărârii. Instanța de recurs a statuat că în rejudecare urmează ca instanța de revizuire să verifice punctual în ce măsură sunt cumulativ îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. Prin Decizia nr. 873A din 4 septembrie 2018, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 prima ipoteză C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1) partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; 2) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; 3) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; 4) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; 5) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea. Instanța de apel în rejudecare a reținut că în speță, înscrisul nou invocat de către revizuentă nu îndeplinește cumulativ condițiile enumerate mai sus, respectiv pe aceea de a fi determinant. În acest sens a constatat că prin Decizia civilă nr. 855 din 18.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a dispus, urmare admiterii apelurilor formulate de reclamanții A., B., C., D. împotriva Sentinței civile nr. 951/29.10.2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2003, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis acțiunea principală precizată, omologând rapoartele de expertiză efectuate de către experții G. și H., obligând pârâta-reclamantă RA A.P.P.S. și celelalte pârâte Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Comunei J. să lase reclamanților - pârâți în deplină proprietate și liberă posesie imobilul situat în comuna J., județul Argeș - E., compus din 13,113 ha teren și următoarele construcții: construcții vechi: vilă P + l, castel de vânătoare P +1, chioșc P, cabană P, capelă P, cabină poartă P, chioșc în cruce, cavou și construcții noi: casă de serviciu P + l, popicărie, centrală termică P, piscină, rezervor P, stație decantare P, cabină pompe P, cabină poartă P, identificate în raportul de expertiză efectuat de expertul G.. S-a mai reținut că la data de 24.02.1994, revizuenta a dobândit de la SC I. SA dreptul de administrare asupra unei suprafețe de 101 ha și că, prin Sentința nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/1995 definitivă și irevocabilă, această suprafață, prin anularea Deciziei nr. 243 din 13 iulie 1990 emisă de Prefectul județului Argeș a fost diminuată la 3,20 ha din care 0,10 ha vilei din comuna Micești și 3,20 ha curte vilă, însă, potrivit art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 854/2000 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat: "Pentru realizarea serviciilor publice de interes național - de reprezentare și protocol - regia are în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 3." Or, la poziția 24 din Anexa 3 este menționat "E. compus din casa de oaspeți, castel de vânătoare, popicărie, casă țărănească, bazin de înot și terenul aferent din Micești, comuna J., jud. Argeș, în suprafață de 131.132,63 mp." Acest imobil, cu aceeași componență, este menționat și la poz. 24 din Anexa 3 din H.G. nr. 533/2002, prin care a fost abrogată H.G. nr. 854/2000 cât și la poz. 45 din Anexa 4 din H.G. nr. 60/2005, prin care a fost abrogată H.G. nr. 533/2002.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că la data pronunțării Deciziei civile nr. 855 din 18.11.2008, a cărei revizuire s-a solicitat și ulterior Sentinței civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, invocată ca act nou în calea de atac a revizuirii de față, imobilul revendicat figura integral în administrarea revizuentei, fiind menționat în anexele hotărârilor de guvern arătate anterior.

Ca atare, față de calitatea revizuentei de deținător al imobilului, s-a reținut că înscrisul nou invocat prin revizuire nu putea fi determinant în cadrul acțiunii în revendicare formulată împotriva sa, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții, motiv pentru care nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă.

Împotriva Deciziei nr. 873A din 4 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, revizuenta RA A.P.P.S. a declarat recurs,invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că Decizia civilă nr. 873A/04.09.2018 este nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în condițiile în care în considerentele deciziei instanța a reținut că înscrisul nou invocat nu îndeplinește cumulativ condițiile enumerate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv pe aceea de a fi determinant.

Or, susține recurenta prin Decizia nr. 1541 din 03.05.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus casarea deciziei 811/02.11.2016 cu recomandarea ca în rejudecare, instanța de revizuire să verifice punctual în ce măsură sunt cumulativ îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. De asemenea, s-a recomandat instanței de revizuire să aibă în vedere cheltuielile de judecată solicitate de intimata A., constând în onorariu avocațial în cuantum de 1000 RON, în a cărui dovedire a fost depusă chitanța nr. x/02.05.2018.

În acest sens, se arată că în considerentele Deciziei nr. 873A/04.09.2018, s-a reținut că: "Este adevărat că, la data pronunțării Deciziei civile nr. 855 din 18.11.2008, a cărei revizuire s-a solicitat și ulterior Sentinței civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, invocată ca act nou în calea de atac a revizuirii. imobilul revendicat figura integral în administrarea revizuentei, fiind menționat în anexele hotărârilor de guvern arătate anterior".

Or, susține recurenta, Decizia civilă nr. 873A/04.09.2018, nu conține argumentele și considerentele ce au determinat formarea convingerii că înscrisul invocat Sentința civilă nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, nu îndeplinește condiția de a fi determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia soluționării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea dată prin Decizia civilă nr. 855/18.11.2008.

Din această perspectivă, se arată că în conformitate cu prevederile art. 261 din C. proc. civ., instanța avea obligativitatea de a include în considerentele Deciziei nr. 873A/04.09.2018, argumentele și considerentele în baza cărora a dispus respingerea cererii de revizuire formulate de RA A.P.P.S. ca nefondată, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii, au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În acest sens, se învederează că rolul activ în cadrul procesului conferă instanței de judecata dreptul și obligația de a da calificarea juridică exactă a actelor și faptelor deduse judecății, uneori chiar împotriva susținerii comune a părților. Acest principiu conduce la aflarea adevărului și în consecință, la pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale, ceea ce presupune că judecătorul este în drept să stăruie prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt și de drept.

Prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor comunicate de către Romsilva la date 26.04.2016, conform extrasului din Amenajamentul Silvic, suprafața 131.132,63 mp (menționată la poz. 45 din Anexa 4 din H.G. nr. 60/2005), este compusă din suprafața de 3,3 ha este menționată și amenajamentul silvic U.P.IV Micești - secțiunea Enclave la poziția E21 și este în administrarea RA A.P.P.S. și din suprafața de 98.099 mp este în domeniul public al statului - pădurea făcând parte din fondul forestier administrat de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Argeș Ocolul Silvic Pitești.

Această înscriere în Amenajamentul Silvic U.P.IV Micești, s-a făcut în baza Sentinței civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, invocată de către RA A.P.P.S. ca act nou în calea de atac a revizuirii, în conformitate cu prevederile Legii 46/2008 - Codul Silvic.

Art. 1 din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic prevede: "Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național." Iar art. 10 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic prevede: "Administrarea, precum și serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri: a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, care administrează păduri proprietate publică a statului și care sunt înființate de aceasta."

Or, arată recurenta, instanța, în considerentele deciziei recurate, (deși în cererea de revizuire s-a expus situația de fapt, cum că, terenul în suprafață de 98.099 mp este în domeniul public al statului și administrat de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva Direcția Silvică Argeș Ocolul Silvic Pitești), nu a analizat cele susținute și probate de către RA A.P.P.S., aceasta cu atât mai mult cu cât la data de 08.11.2008, dată la care a fost pronunțată Decizia nr. 855 de către Curtea de Apei București, secția a IV -a civilă, în Dosarul nr. x/2005, nu avea cunoștință de existența Sentinței civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Din perspectiva celor expuse, recurenta solicită admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Intimata F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, susținând că în mod corect instanța de apel, analizând probele administrate de către părțile din proces a constatat neîntrunirea cerințelor cumulative necesare pentru invocarea prev.art. 322 pct. 5 C. proc. civ. vechi. În cauză nu sunt întrunite nici cerința reținerii unui înscris doveditor de către partea potrivnică, nici cea a imposibilității de înfățișare dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentei și nici cerința ca înscrisul invocat să fie determinant.

Astfel, se arată că sentința invocată de către RA A.P.P.S. a fost pronunțată într-un proces public și, mai mult, beneficiara ei este Romsilva Regie Autonomă, aflată, ca și Regia Autonomă A.P.P.S., în subordinea Guvernului României, că RA A.P.P.S. a avut tot timpul posibilitatea de a-și cunoaște și verifica patrimoniul, ceea ce a și făcut fără vreun impediment, dovada în acest sens este faptul că RA A.P.P.S. a beneficiat în mod repetat de Hotărâri de Guvern referitoare la organizarea sa și desfășurarea activității, în anexele cărora imobilul în discuție figurează în patrimoniul acestei Regii. În plus, RA A.P.P.S. și-a intabulat proprietatea, fapt care i-a consolidat pe deplin dreptul de proprietate asupra acestui imobil față de terți și orice instituție. Această realitate a fost avută în vedere de toate instanțele de judecată, inclusiv de cea care a pronunțat Decizia civilă nr. 855/18.11.2008.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din perspectiva nemotivării hotărârii invocată de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi. Scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță.

Cum motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă un element de validitate a acestora, instanța are obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susținerile, apărările părților, cât și la probele și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt și de drept în baza cărora judecătorul pronunță soluția și constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanța ce are obligația legală de a proceda la o analiză a susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinența.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum și la susținerile recurentei legate de nemotivarea hotărârii, Înalta Curte constată că instanța de apel a argumentat atât în fapt cât și în drept soluția pronunțată în condițiile în care obiectul dedus judecății vizează revizuirea unei hotărârii în condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a Decizia civilă nr. 873A/04.09.2018.

Astfel, în motivarea/argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 prima ipoteză C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În raport de dispozițiile legale incidente în cauză, precum și de recomandările/îndrumările obligatorii din decizia de casare, instanța de apel a reținut în mod legal și corect că pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea. Or, în raport de aceste condiții pe care înscrisul trebuie să le îndeplinească cumulativ, instanța de apel și-a motivat/argumentat atât în fapt cât și în drept soluția adoptată constatând că înscrisul nou invocat de către revizuent nu îndeplinește cumulativ condițiile legale constatând că la data de 24.02.1994 revizuenta a dobândit de la SC I. SA dreptul de administrare asupra unei suprafețe de 101 ha și că, prin Sentința nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/1995 definitivă și irevocabilă, această suprafață, prin anularea Deciziei nr. 243 din 13 iulie 1990 emisă de Prefectul județului Argeș a fost diminuată la 3,20 ha din care 0,10 ha vilei din comuna Micești și 3,20 ha curte vilă. Însă, potrivit art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 854/2000 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat: "Pentru realizarea serviciilor publice de interes național - de reprezentare și protocol - regia are în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 3." Or, la poziția 24 din Anexa 3, este menționat "E. compus din casa de oaspeți, castel de vânătoare, popicărie, casă țărănească, bazin de înot și terenul aferent din Micești, comuna J., jud. Argeș, în suprafață de 131.132,63 mp." În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că în condițiile în care acest imobil, cu aceeași componență, este menționat și la poz. 24 din Anexa 3 din H.G. nr. 533/2002, prin care a fost abrogată H.G. nr. 854/2000 cât și la poz. 45 din Anexa 4 din H.G. nr. 60/2005, prin care a fost abrogată H.G. nr. 533/2002, la data pronunțării Deciziei civile nr. 855 din 18.11.2008, a cărei revizuire s-a solicitat și ulterior Sentinței civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, (invocată ca act nou în calea de atac a revizuirii de față), imobilul revendicat figura integral în administrarea revizuentei, fiind menționat în anexele hotărârilor de guvern arătate anterior. Înalta Curte constată că instanța de apel a arătat argumentele de fapt și de drept ce au determinat pronunțarea soluției de respingere a cererii de revizuire, în condițiile în care s-a reținut că față de calitatea revizuentei de deținător al imobilului, înscrisul nou invocat prin revizuire nu putea fi determinant în cadrul acțiunii în revendicare formulată împotriva sa, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții. Din perspectiva celor expuse, criticile recurentei legate de incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., legate de nemotivarea hotărârii și implicit de încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., sunt nefondate. Nefondate sunt și criticile legate de încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., în ceea ce privește rolul activ al judecătorului în desfășurarea litigiului, în condițiile în care rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. În procesul civil rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu respectarea celor două principii fundamentale, respectiv al disponibilității și contradictorialității. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Or, în raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că instanța de apel a analizat obiectul dedus judecății în raport de temeiul de drept invocat art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cu respectarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte reține că este nefondat în condițiile în care în raport de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel a analizat înscrisul depus de revizuentă prin prisma condițiilor ce trebuie întrunite cumulativ pentru admisibilitatea cererii de revizuire, condiții care nu se regăsesc în speță, întrucât așa cum corect și legal a reținut instanța de apel la data pronunțării Deciziei civile nr. 855 din 18.11.2008, a cărei revizuire s-a solicitat și ulterior Sentinței civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, (invocată ca act nou în calea de atac a revizuirii de față), imobilul revendicat figura integral în administrarea revizuentei, fiind menționat în anexele hotărârilor de guvern enunțate anterior, astfel că înscrisul nou invocat prin revizuire nu putea fi determinant în cadrul acțiunii în revendicare în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții. Din perspectiva celor expuse, cum nici una din criticile recurentei nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat,recursul declarat de revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva Deciziei civile nr. 873A din 4 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva Deciziei civile nr. 873A din 4 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - GV