ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1844/2019

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial, sub nr. x/12.04.2001, pe rolul Tribunalului Suceava, A. al Bucovinei, în calitate de reclamantă a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Direcția Silvică Suceava, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: radierea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la imobilele identificate în cărțile funciare pentru numerele topografice indicate în cuprinsul acțiunii; obligarea pârâților la a preda reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 192.158 ha teren cu vegetație forestieră, precum și construcțiile necesare administrării pădurilor; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept au fost invocate prevederile art. 481 C. civ., art. 6 și art. 27 din Legea nr. 213/1998, art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

În rejudecare, după mai multe cicluri procesuale, prin Sentința civilă nr. 305 din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă acțiunea în revendicare de drept comun, ca prematur introdusă.

Judecata litigiului a parcurs mai multe cicluri procesuale, în al treilea ciclu procesual reclamanta precizându-și obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul reducerii suprafeței de teren revendicate, de la 192.158 ha teren cu vegetație forestieră, la 166.813,50 ha.

Prin Sentința civilă nr. 538 din 13 martie 2007, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâții Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilele terenuri enumerate în cuprinsul hotărârii.

Prin Decizia civilă nr. 147A din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei formulat împotriva Sentinței civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava. A admis, în parte, apelurile declarate de pârâții Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și de intervenienții Prefectul Județului Suceava, B. formulate împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o și, judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de reclamantul A. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei împotriva pârâților Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare de carte funciară. A admis cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâților de intervenienții C., D., E., F., G., H., G. și I. A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Suceava suma de 300.000 RON cheltuieli parțiale de judecată în apel. A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, fiind respinse ca nefondate, recursurile promovate de reclamantul A. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, pârâta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Suceava și de intervenienta B.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrară pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr. x/2017, reclamanta Regia Naționala a Pădurilor, prin Direcția Silvica Suceava în contradictoriu cu pârâtele ..., Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Straja a solicitat constatarea nulității absolute a Titlului de de proprietate nr. x/10.09.2004 emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 30 ha,cu vegetație forestieră, identică amenajistic cu u.a. 178A%, B% din U.P I Ocolul Silvic Falcău și cadastral cu parcela funciară nr. x din CF x Putna; restituirea masei lemnoase exploatate de pe respectiva suprafață de teren, aferentă perioadei de 3 ani anteriori depunerii prezentei acțiuni.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997 de modificare și completare a Legii nr. 18/1991 și art. 1345 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 42din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Rădăuți a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes în formularea cererii de modificare a acțiunii, invocată de pârâta ... și a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost modificată, având ca obiect "anulare titlu de proprietate" formulată de reclamanta Regia Naționala a Pădurilor, prin Direcția Silvica Suceava în contradictoriu cu pârâtele ..., Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Straja.

S-a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. x/10.09.2004 emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 30 ha, identică amenajistic cu u.a. 178A%, B% din U.P I Ocolul Silvic Falcău și cadastral cu parcela funciară nr. x din CF x Putna; s-a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 944 din 26 iunie 2003, privind poziția nr. 1 din anexa nr. 55, prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 30 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea ... și s-a dispus anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 09.09.2004. S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva Încheierii din data de 8 ianuarie 2018 și a Sentinței nr. 42 din 10 ianuarie 2018 ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2017 a declarat apel pârâta ..., solicitând, în principal, anularea sentinței apelate și admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a Direcției Silvice Suceava și în subsidiar, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii, în tot, a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele:

Prin Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta-pârâtă ... împotriva Încheierii de ședință din data de 8 ianuarie 2018 și a admis apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva Sentinței civile nr. 42/10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Rădăuți și a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea modificată având ca obiect "anulare titlu de proprietate" formulată de reclamanta Regia Naționala a Pădurilor prin Direcția Silvica Suceava în contradictoriu cu pârâtele ..., cu sediul în com. Dărmănești, jud. Suceava, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Straja, jud. Suceava și a menținut soluția asupra excepției.

Prin cererea de revizuire, înregistrată la data de 26 noiembrie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2018, revizuenta Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Suceava a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esență, următoarele:

După prezentarea preliminară a situației de fapt care a condus la promovarea în justiție a cererii de revizuire, raportându-se la litigiul având ca obiect acțiunea în revendicare, inițiată de A. al Bucovinei prin Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Suceava și cu Statul român, acțiune care a fost respinsă de Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 147A din 13 martie 2013, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii recursului A. - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, revizuenta a susținut că, în cadrul acestui dosar, Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat cu privire la natura juridică a A. - de fundație de drept public înființată prin lege și dizolvată tot prin lege, precum și a regimului patrimoniului A. În cadrul acestui litigiu s-a statuat că proprietatea bunurilor din patrimoniul A. a aparținut întotdeauna Statului, fundația având doar calitatea de administrator al bunurilor proprietatea Statului.

Consideră revizuenta că soluția pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul x/2017 este potrivnică soluțiilor pronunțate în dosarul x/2010*, cărora le încalcă lucrul judecat, întrucât reține, în mod eronat, că terenul în discuție nu a făcut obiectul dosarului nr. x/2010* și, că, A. a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deși prin deciziile nr. 147/A/2013 și nr. 3332/2014 s-a stabilit contrariul.

Se apreciază că, în primul dosar, problema patrimoniului juridic a fost tranșată, fiind stabilit și faptul că A. este o fundație de drept public. În ceea ce privește dreptul exercitat asupra bunurilor, s-a stabilit ca fiind un drept de proprietate nedesăvârșit/drept util/echivalentul dreptului de administrare, întrucât dreptul deplin de proprietate aparține Statului. Cu privire la patrimoniul economic (obiectul material al dreptului - suprafețe de teren), chiar pentru ipoteza în care nu ar fi reținut caracteristicile de ordine publică ale A., instanța a statuat că cererea este nefondată pentru că nu s-a dovedit obținerea lor în modul afirmat. Astfel, în cazul A. s-a decis cu privire la statutul entității și s-a statuat că nu a aparținut Bisericii Ortodoxe Romane, ci a aparținut Statului Roman, iar bunurile - obiect material al dreptului de proprietate - au aparținut tot Statutului.

Analiza juridică a avut în vedere întregul patrimoniu juridic, de aceea reducerea câtimii pretenției are efect doar cu privire la obiectul economic al dreptului, și nu la negotium iuris/natura juridică a patrimoniului.

Consideră revizuenta că, prin Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018, a cărei revizuire o solicită, Tribunalul Suceava a înfrânt puterea lucrului judecat repunând în discuție calificările și dezlegările juridice definitive asupra chestiunii litigioase din primul proces.

Cum legea permite reconstituirea terenurilor de către unități de cult numai în măsura în care cultul bisericesc din care face parte unitatea de cult a avut în proprietate terenuri forestiere, prin decizia supusă revizuirii s-a ignorat tocmai ceea ce s-a tranșat în dosarul nr. x/2010*, în sensul că A. al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

Apreciază, în final, că Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2017, este potrivnică soluțiilor pronunțate în dosarul nr. x/2010*, fiind încălcat lucrul judecat prin reținerea faptului că A. a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deși prin Hotărârile nr. 147A din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj și nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit contrariul.

În continuare, revizuenta a făcut aprecieri asupra autorității de lucru judecat prin prisma efectelor acesteia, pozitiv și negativ, astfel cum a fost reținută în literatura de specialitate și în practica judecătorească. A menționat și care este scopul reglementat prin puterea lucrului judecat, pentru aceasta nefiind necesară întrunirea condiției triplei identități de elemente, fiind îndeajuns să fi fost adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a rezolvat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă. Câtă vreme aspectul litigios a fost consemnat și tranșat în actul jurisdicțional, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, înseamnă că acesta nu mai poate constitui obiect al analizei, ulterioare, proprii din partea instanței, impunându-se noii judecăți ca un dat ce nu poate fi ignorat.

A solicitat revizuenta admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei civile nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava și obligarea intimatei ... la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

La data de 8 ianuarie 2019, revizuenta a formulat cerere de repunere în termen și de completare la revizuire, solicitând: repunerea în termenul de exercitare a revizuirii; admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost completată și, pe cale de consecință, anularea deciziei revizuite și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, susținând următoarele motive:

În termenul de o lună de la data pronunțării - conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava nu era redactată, deși era depășit termenul de redactare de 7 zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din titlul XIII din Legea nr. 247/2005. Motivarea deciziei Tribunalului Suceava a fost comunicată abia ulterior formulării cererii de revizuire, respectiv la data de 6 decembrie 2018. Motivul justificat prin care a fost în imposibilitatea obiectivă de a formula o cerere de revizuire l-a constituit depășirea termenului de redactare, fiind în imposibilitate de a lua la cunoștință de motivarea judecătorului relativ la încălcarea puterii lucrului judecat, stabilit prin Deciziile Curții de Apel Cluj nr. 147/A/2013 și Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3332 din 27 noiembrie 2014.

În ceea ce privește fondul cauzei, revizuenta a a reluat aprecierile referitoare la încălcarea puterii lucrului judecat, stabilit prin Deciziile civile nr. 147A/2013 și 3332/2014, în sensul că în patrimoniul A. nu s-a regăsit niciodată un drept de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren de pe raza Bucovinei, întrucât A. doar administra bunurile ce aparțineau Statului român, respectiv faptul că A. nu a aparținut Bisericii Ortodoxe Române, ci a fost o fundație separată, de sine-stătătoare. Din acest considerent, respingerea acțiunii de către Tribunalul Suceava, pe motiv că cele 30 ha restituite au fost proprietatea unității de cult sau au fost administrate de BOR este contrară dezlegărilor date de altă instanță în mod irevocabil, respectiv că suprafața respectivă a aparținut Statului Român, iar A. a avut doar un drept util/real de administrare și că A. nu a aparținut Bisericii ortodoxe române.

Revizuenta apreciază că instanța trebuia să constate că problema litigioasă era aceeași: aceeași situație de fapt care a vizat aceleași probleme de drept - natura juridică a A. - fundație de drept public, natura juridică a întregului patrimoniu aparținându-i aceleiași entități juridice. Dezlegarea dată de Curtea de Apel Cluj și Înalta Curte de Casație și Justiție a vizat întreg patrimoniul A., iar nu doar anumite suprafețe de teren, astfel că este greșită reținerea, din cuprinsul Deciziei nr. 1245/2018 a Tribunalului Suceava, în sensul că nu ar exista putere de lucru judecat, întrucât nu s-a făcut dovada că suprafețele disputate în prezentul litigiu ar fi identice cu cele disputate în dosarul nr. x/2010*.

S-a mai arătat că, potrivit doctrinei, cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu impune condiția triplei identități - de părți, obiect și cauză, fiind suficient să existe putere de lucru judecat/aspecte tranșate în mod definitiv de o instanță de judecată ce au legătură cu cauza dedusă judecății, doar în acest mod putându-se stabili ordinea juridică și respecta funcția jurisdicțională a statului.

În cauză, intimata Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare, solicitând admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata ... a invocat excepțiile inadmisibilității cererii de revizuire și a lipsei de interes în formularea acesteia.

La termenul din 17 octombrie 2019, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, relativ la cerere de repunere în termenul de exercitare a revizuirii formulată de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Suceava, pe motiv că Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava nu a fost redactată în termenul de 7 zile, stipulat de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, fiind pusă în imposibilitatea de a cunoaște argumentele ce au fundamentat soluția în cauză Înalta Curte reține că prin respectiva cerere și completarea motivelor de revizuire nu au fost puse în discuție elemente noi, care să determine o modificare a cadrului procesual configurat prin cererea inițială de revizuire. În acest context, solicitarea privind repunerea în termen este lipsită de interes, instanța urmând a proceda, în continuare, la analiza condițiilor de admisibilitate a revizuirii, în baza temeiului juridic invocat de parte.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, stipulează că: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției autorității lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea autorității lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Așadar, se observă că pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire fondată pe acest motiv este necesar, între altele, ca hotărârile contradictorii să fie pronunțate în procese distincte, dar identice sub aspectul părților, obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat a hotărârii date în primul proces, sau chiar dacă s-a invocat, instanța s-o fi lăsat nesoluționată.

În speță, revizuenta Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Suceava a solicitat instanței, anularea Deciziei nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că această hotărâre înfrânge puterea lucrului judecat stabilit prin Deciziile civile nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și nr. 3332/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a tranșat că A. al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect."

În speță, se constată că hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de părți, obiect și cauză.

Astfel, dosarul nr. x/2010*, finalizat prin Deciziile nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și nr. 3332/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a avut ca obiect o acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 C. civ., art. 6 și 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul A. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Suceava, Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și cu intervenienții Prefectul Județului Suceava, B., C., D., E., F., G., H., G. și I.

În cel de-al doilea litigiu, respectiv dosarul nr. x/2017, finalizat prin Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, a privit o acțiune întemeiată pe Legea fondului funciar, inițiată de reclamanta Regia Naționala a Pădurilor - prin Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtele ..., Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Straja, jud. Suceava a avut ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate din 10 septembrie 2004 emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 30 ha, cu vegetație forestieră, identică amenajistic cu u.a. 178A%, B% din U.P I Ocolul Silvic Falcău și cadastral cu parcela funciară nr. x din CF x.

În ceea ce privește obiectul material al celor două dosare, respectiv suprafața de teren, Înalta Curte constată că nu se mai impune cercetarea identității sale, de vreme ce, în speță, nu se verifică identitatea de părți, obiect juridic și cauză, cerințe care nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire.

După cum s-a expus, deja, în precedent, admisibilitatea cererii de revizuire, sub motivul prevăzut de art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., reclamă și întrunirea condiției referitoare la neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Această condiție este subînțeleasă nu doar din împrejurarea că, altfel, s-ar deschide, pe o cale mascată, posibilitatea exercitării unui recurs la recurs sau, după caz, apel la apel, dar și din faptul că dezlegările instanței din cea de-a doua hotărâre asupra puterii de lucru judecat decurgând din cea dintâi se impune părților litigante, de asemenea, cu putere de lucru judecat, nemaifiind posibilă provocarea de către oricare dintre acestea a unui control asupra celor statuate deja, pe acest aspect, prin hotărârea definitivă a unei instanțe de recurs sau apel.

În cauză, această cerință nu este îndeplinită.

Astfel, în cel de-al doilea proces, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, instanța de apel a analizat detaliat, în cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 1245/2018, problema autorității de lucru judecat a Hotărârilor nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și nr. 3332/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, această chestiune constituind și motiv de apel formulat de unitatea de cult.

Așa fiind, o cenzurare a aprecierilor Tribunalului Suceava, secția I civilă, care a pronunțat Decizia civilă nr. 1245/26 octombrie 2018, asupra puterii de lucru judecat a Deciziilor nr. 147A/2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și nr. 3332/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și asupra modului în care acționează aceasta, așa după cum se propune prin cererea de revizuire de față, este inadmisibilă deoarece s-ar deschide, astfel, o nouă cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului când a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite,l prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în Noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

În consecință, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa Deciziei nr. x/26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2017, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin cele două hotărâri pretins potrivnice din dosarul nr. x/2010*, transformându-se, astfel, nepermis, într-o cale de atac de reformare.

Referitor la excepția lipsei de interes a cererii de revizuire, formulată de intimata ..., Înalta Curte constată că nu se mai impune a fi cercetată, în raport de chestiunea admisibilității cererii de revizuire a cărei analiză este prioritară.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele instituite de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Suceava.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 22.167,80 formulată de intimata ..., Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 415 alin. (2) C. proc. civ., urmează a dispune obligarea revizuentei Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Suceava la plata sumei de 11.000 RON către intimata ... cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse prin prisma proporționalității cuantumului onorariului avocațial convenit, cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Suceava.

Obligă revizuenta să plătească intimatei ... suma de 11.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - CL