ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1163/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 413 din data de 10 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis apelul formulat de pârâta A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, intimata-pârâtă Comisia Comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și intimata-reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Suceava

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de B. în interesul apelantei-pârâte A.

A schimbat în totalitate Sentința civilă nr. 385 din data de 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:

A respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost modificată, având ca obiect "constatare nulitate titlu de proprietate, constatare nulitate hotărâre comisie județeană și anulare proces-verbal de punere în posesie".

A menținut dispozițiile din practicaua sentinței apelate privind soluționarea excepțiilor criticate în apel.

La data de 20 mai 2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Suceava, împotriva Deciziei nr. 413 din data de 10 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Totodată, revizuenta a formulat și cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac.

Prin rezoluția din data de 21 mai 2019, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 11 iunie 2019.

Asupra cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii, Înalta Curte constată următoarele:

În susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a prezentei căii de atac, revizuenta, în esență, a invocat dispozițiile art. 186 C. proc. civ., arătând că, în literatura de specialitate, s-a considerat că prin sintagma "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.

A precizat că motivul temeinic justificat care a pus-o, fără a avea vreo culpă, în imposibilitatea obiectivă de a formula o cerere de revizuire efectivă și cu respectarea garanțiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale l-a constituit faptul că, la momentul pronunțării Deciziei civile nr. 413 din data de 10 aprilie 2019, nu a putut lua cunoștință de motivarea acestei decizii, fapt care a pus-o în imposibilitatea de a cunoaște argumentele judecătorului pentru care a încălcat lucrul judecat stabilit prin Deciziile Curții de Apel Cluj nr. 147/A/2013 și a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3332 din data de 27 noiembrie 2014.

Totodată, a susținut că decizia atacată a fost comunicată la sediul său abia la data de 15 aprilie 2019, iar acesta este momentul de la care a putut să ia cunoștință de motivarea judecătorului.

În plus, a menționat că hotărârea nu a fost comunicată la sediul său procesual ales, fapt care, în opinia sa, atrage vicierea procedurii de comunicare și conduce la concluzia că nu a început să curgă termenul de revizuire.

Revizuenta a mai arătat că în lucrarea "Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca parte integrantă a metodologiei judiciare - motivarea hotărârilor", s-a reținut că "Motivarea hotărârilor capătă astfel un rol crucial. O motivare corespunzătoare oferă într-adevăr părților posibilitatea de a cunoaște considerentele factuale pe care se bazează hotărârea și garanția că nu au fost avute în vedere aspecte irelevante. O motivare adecvată este de asemenea o condiție prealabilă necesară pentru formularea unei căi de atac efective".

A susținut și că, având în vedere că statul trebuie să asigure exercitarea practică și efectivă a drepturilor, iar nu un exercițiu teoretic și iluzoriu, astfel cum s-a reținut în cauzele Sakhnovskiy contra Rusiei și Renda Martins contra Portugaliei, rezultă că promovarea unei revizuiri formale, anterior comunicării motivării deciziei a cărei revizuire s-a cerut, nu respectă aceste cerințe și nu reprezintă o exercitare efectivă a dreptului de a formula calea extraordinară de atac.

Înalta Curte, reține că potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., invocate de către revizuentă, "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Instituția de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual care, din motive temeinic justificate, nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a uza de acest drept și ulterior, fără ca instanța să-l decadă din exercițiul său sau să aplice o altă sancțiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.

Astfel, una dintre condițiile impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ. o reprezintă aceea ca nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte.

În speță, revizuenta a susținut că, până la data la care hotărârea tribunalului a fost comunicată la sediul său - 15 aprilie 2019 - și la care a luat cunoștință de motivarea acesteia, a fost împiedicată să formuleze o cale de atac efectivă, cu respectarea garanțiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Înalta Curte reține că motivul invocat de către revizuentă nu poate justifica în mod temeinic repunerea acesteia în termenul de declarare a revizuirii, neputându-se reține că partea nu a avut posibilitatea unei reale căi de atac.

Astfel, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în deciziile prin care a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (de exemplu: Decizia nr. 743 din data de 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din data de 16 mai 2019, Decizia nr. 458 din data de 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din data de 26 octombrie 2018, Decizia nr. 524 din data de 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 16 noiembrie 2016), calculul termenului de o lună de la momentul pronunțării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părții.

Totodată, instanța de contencios constituțional a constatat și că "de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiție al revizuentului".

De asemenea, a reținut că, "pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri. Soluția ce s-ar putea pronunța în urma revizuirii în acest context este aceea a anulării celei de-a doua hotărâri, iar nu o reanalizare a acestei din urmă hotărâri și implicit a considerentelor ce au fundamentat cele două hotărâri în discuție sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. Chiar dacă prin prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. se statuează faptul că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate și în ceea ce privește considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste din urmă prevederi se referă la considerentele care au fundamentat și condus la soluțiile celor două hotărâri contrare/potrivnice".

Pe de altă parte, argumentele reținute de către tribunal la adoptarea soluției s-au raportat la cele arătate de părți prin cererea de apel și întâmpinare, nereprezentând aspecte pe care revizuenta ar putea susține că nu le-a cunoscut, iar aspectul vizând puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 147 din data de 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj și a Deciziei nr. 3332 din data de 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a făcut obiectul susținerilor părților, fiind supus analizei instanței pe tot parcursul procesului și reluat prin prezenta cerere de revizuire.

Susținerile revizuentei referitoare la obligația statului de a asigura exercitarea practică și efectivă a drepturilor, iar nu un exercițiu teoretic și iluzoriu, astfel cum s-a reținut în cauzele Sakhnovskiy contra Rusiei și Renda Martins contra Portugaliei, nu sunt de natură a justifica temeinicia motivului pentru care partea nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, ci reprezintă critici aduse dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care exced analizei instanței de judecată învestite cu soluționarea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, legiuitorul având prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv cu privire la condițiile de exercitare a căilor de atac.

Tot lipsite de relevanță sunt și cele arătate de către revizuentă în sensul vicierii procedurii de comunicare a hotărârii, prin neefectuarea acesteia la domiciliul procesual ales, în condițiile în care acest aspect nu justifică vreun motiv care să împiedice partea să exercite calea de atac în termenul procesual ce curge de la pronunțarea hotărârii.

Prin urmare, reținând că revizuenta nu a făcut dovada că nedeclararea căii de atac se datorează unor motive temeinic justificate, în raport de cele anterior arătate, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de către revizuentă.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția tardivității, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, revizuenta a invocat pretinsa contrarietate între Decizia civilă nr. 413 din data de 10 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017 și deciziile nr. 147 din data de 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, și nr. 3332 din data de 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. x/2010.

Astfel, ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia atacată cu revizuire, respectiv civilă nr. 413 din data de 10 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri formulată de revizuentă a fost declarată la data de 15 mai 2019, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul cu care acesta a fost înaintată instanței (aflat la dosar).

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, reiese că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre este data pronunțării Deciziei nr. 413 din data de 10 aprilie 2019 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 10 mai 2019.

Prin urmare, cum formularea la data de 15 mai 2019 a prezentei cereri de revizuire a fost realizată cu încălcarea termenului legal stipulat de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod și va respinge ca tardivă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Suceava.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Suceava, împotriva Deciziei nr. 413 din data de 10 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - GV