ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1931/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 244 din 29 mai 2006, Tribunalul Constanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpații: - F.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și, respectiv art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., aplicându-i sancțiunea cu caracter administrativ, prevăzută de art. 18 1 alin. (3) cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., a amenzii în cuantum de 1000 lei (RON).

- S.F.E, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., aplicându-i sancțiunea administrativă a amenzii de 500 lei (RON). - O.A, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., aplicându-i sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 300 lei (RON). S-a luat act că părțile vătămate O.L. și G.D.C. nu s-au constituit părți civile. Au fost obligați inculpații F.G.C. și S.F.E., în solidar și cu părțile responsabile civilmente F.I. și S.F. la plata sumei de 6.600.000 lei (ROL) despăgubiri către partea civilă SC C. SRL Constanța.

Inculpații F.G.C. și S.F.E. au fost obligați la plata a câte 200 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat, să rămână în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare cu privire la inculpatul O.A. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 10 ianuarie 2005, în timp ce se afla în fața blocului din Aleea Topolog din municipiul Constanța, unde locuiește, partea vătămată minoră O.L. s-a întâlnit cu inculpații F.G.C. și O.A., cunoscuți din cartier. La un moment dat inculpatul O.A. i-a cerut părții vătămate telefonul mobil să se joace. La scut timp după primirea telefonului, inculpatul O.A., într-o falsă ceartă cu inculpatul F.G.C., a luat-o la fugă, fiind urmat de acest din urmă inculpat.

Reîntâlnindu-se, cei doi inculpați au mers la domiciliul martorului A.M., pe care l-au rugat să-i ajute să vândă telefonul. Deși a vândut telefonul cu suma de 600.000 lei, martorul A.M., aflând ulterior că acesta a fost furt, a recuperat aparatul și l-a predat organului de poliție, care l-a restituit părții vătămate. În dimineața de 19 ianuarie 2005 inculpații F.G.C. și S.F.E. au mers la Școala Generală nr. 6 Constanța, pentru a întâlni un elev. Văzând-o pe partea vătămată G.D.C., elev de serviciu, că asculta muzică la aparatul radio al telefonului mobil Nokia 6230, la căști, inculpatul F.G.C. i-a cerut acestuia să-i permită să asculte și el muzică. Profitând de un moment de neatenție a părții vătămate, inculpatul F.G.C.

a fugit cu telefonul, fiind urmat de inculpatul S.F.E. Urmărindu-i pe inculpați și cerându-le să îi restituie telefonul, partea vătămată i-a ajuns în apropierea gardului școlii, moment în care inculpatul F.G.C. a încercat să o lovească cu cotul. În aceste condiții partea vătămată a renunțat să-i mai urmărească pe inculpați. Aceștia, prin intermedierea martorului A.M. și pe numele acestuia, au amanetat telefonul pentru suma de 6.000.000 lei la casa de amanet C. SRL Constanța, banii folosindu-i în interes personal. La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare a locului faptei, planșele foto, dovezile de restituire a bunurilor, contractul de amanet și foaia de vărsământ privind telefonul mobil Nokia 6230, declarațiile martorilor I.A., H.I.

și A.M., coroborate cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale și din fața instanței, în contrazicere între ele dar și ale fiecăruia față de ale celorlalți. Instanța a apreciat că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor luând în considerare modalitatea de comitere, valoarea bunurilor sustrase și relațiile existente între persoanele implicate. S-a reținut, astfel, că inculpații F.G.C. și O.A. erau prieteni cu partea vătămată O.L., săvârșirea faptei având loc pe fondul teribilismului specific vârstei, fără a conștientiza eventualele consecințe de natură penală. De asemenea, s-a avut în vedere că inculpații provin din familii destrămate, fiind lipsiți la această vârstă de suportul ambilor părinți iar pe viitor putând fi singurul sprijin moral și material al părintelui supraveghetor.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, care a criticat-o pentru greșita achitare, solicitând aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării acestora. Un alt motiv de critică a constat în neobligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care au fost obligați la despăgubiri civile. Prin decizia penală nr. 5 din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis apelul parchetului, desființând hotărârea atacată și, în rejudecare, a dispus obligarea inculpaților F.G.C. și S.F.E. în solidar cu părțile responsabile civilmente F.I. și S.F. la plata sumei de câte 200 lei (RON) fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale sus menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând soluția de achitare întrucât faptele săvârșite prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și nu justifică aplicarea art. 18 1 C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Un alt motiv s-a invocat încălcarea prevederilor art. 378 alin. (1 1 ) C. proc. pen., constând în neaudierea inculpaților de către instanța de apel. Prin decizia penală nr. 3418 din 25 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul parchetului, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, constatând incidența cazului de nulitate a deciziei prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc.

pen., constând în nesocotirea dispoziției legale de ascultare a inculpaților în apel, în condițiile în care instanța de control judiciar a fost sesizată cu apelul parchetului prin care se solicita condamnarea inculpaților după pronunțarea, în primă instanță, a soluției de achitare. În rejudecare, prin decizia penală nr. 1 din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanța a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat sentința penală nr. 244 din 29 mai 2006 a Tribunalului Constanța și l-a condamnat pe inculpatul F.G.C. - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 6 luni închisoare; - în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare.

În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 212 din 5 mai 2005 a Tribunalului Constanța. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. Inculpații F.G.C. și S.F.E. au fost obligați la plata a câte 200 lei, fiecare, în solidar cu părțile responsabile civilmente, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A menținut celelalte dispoziții ale instanței. Instanța de control judiciar a constatat, în privința inculpatului F.G.C., că faptele săvârșite de acesta prezintă pericolul social al infracțiunii. Această apreciere este motivată prin pluralitatea faptelor, conduita anterioară, tot de încălcare a legii penale, materializată în săvârșirea unei alte tâlhării pentru care a fost condamnat ulterior săvârșirii faptelor din prezenta cauză precum și de comportarea din cursul procesului, inculpatul încercând să minimalizeze contribuția sa la comiterea furtului și tâlhăriei. Criticile referitoare la achitarea celorlalți doi inculpați pentru lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni au fost considerate de instanța de apel ca neîntemeiate.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a criticat-o pentru greșita menținere a hotărârii de achitare a inculpaților S.F.E. și O.A. în considerarea lipsei gradului de pericol social al infracțiunii, precum și de către inculpatul F.G.C., nemotivat în scris însă susținut oral de apărătorul din oficiu în sensul achitării, neexistând probe din care să rezulte că acesta ar fi săvârșit faptele din cauză. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile, motivate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu sunt fondate. Situația de fapt a fost corect și temeinic stabilită.

Niciunul dintre inculpați nu a atacat hotărârea instanței de fond cu apel iar în apelul parchetului critica nu a vizat situația de fapt reținută ci aprecierea făcută cu privire la pericolul social al infracțiunii. De urmare, inculpatul F.G.C. și-a asumat fapta așa cum a fost reținută de instanța de fond în recursul său, potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., nu poate privi decât modificarea adusă soluției din sentință, prin decizia pronunțată în apel. Așa cum s-a arătat, ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate. În privința inculpaților S.F.E. și O.A. atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o evaluare corectă a gradului concret de pericol social al faptelor, având în vedere criteriile prevăzute de art. 18 1 alin. (2) C. pen.

Inculpatul S.F.E., conform datelor din Referatul de evaluare, provine dintr-o familie dezorganizată, urmare divorțului survenit în anul 1996, cei 3 copii ai familiei rămânând în îngrijirea și educarea mamei. Minorul inculpat a absolvit o școală de arte și meserii, urmând să se îmbarce pe un vas de croazieră conform contractului de muncă deja semnat. Se apreciază că există posibilitatea reintegrării sociale fără probleme a acestui inculpat, fiind redus riscul reluării comportamentului antisocial. În săvârșirea faptei de tâlhărie imputate, așa cum rezultă din materialul probator, contribuția inculpatului S.F.E. a fost redusă, limitându-se obiectiv la prezența sa în apropierea inculpatului F.G.C., care este cel care a luat telefonul de la partea vătămată G.D.C.

și a încercat să o lovească pe aceasta (a se vedea declarație parte vătămată G.D.C. la instanță). La rândul lui, inculpatul O.A. provine tot dintr-o familie în care părinții sunt în curs de divorț iar cei doi copii sunt în îngrijirea mamei. Este absolvent a 8 clase, fără să aibă performanțe în școala de arte și meserii. Are, conform Referatului de evaluare, perspective mari de reintegrare socială. Partea vătămată O.L. a susținut în fața instanței că era prietenă cu inculpatul O.A. și nu a fost pentru prima dată când acesta i-a cerut telefonul pentru a se juca. Față de modul, mijloacele și împrejurările săvârșirii faptei de fiecare dintre inculpații S.F.E. și O.A., de urmările reduse, de vârsta acestora și perspectivele reale de reintegrare, Curtea constată că este întemeiată, aprecierea lipsei gradului de pericol social al infracțiunii, săvârșită de sus-numiții inculpați.

Asemenea, legală și temeinică este hotărârea instanței de apel și în privința constatării existenței pericolului social al infracțiunii în cazul faptelor săvârșite de inculpatul F.G.C. precum și în cea a individualizării pedepselor. Șansele acestui inculpat de reintegrare socială sunt, conform Raportului de evaluare, medii, rezultând din actele de le dosar aprecieri negative în ceea ce privește comportarea în colectivitate a acestuia. Înainte de toate, însă sus-numitul inculpat este trimis în judecată pentru două infracțiuni contra patrimoniului, fiind între timp, pentru o altă infracțiune concurentă, condamnat definitiv. Așa fiind, se constată că instanța de apel a calificat corect faptele inculpatului F.G.C.

ca având pericolul social al infracțiunii stabilind pedepse just individualizate, inclusiv în privința modalității de executare. Neconstatând, din examinarea din oficiu a hotărârii, nici existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare, prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul F.G.C. împotriva deciziei penale nr. 1/ MP din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe inculpatul F.G.C. să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariile de avocați pentru apărarea din oficiu, în sumă de câte 150 lei, pentru intimații inculpați S.F.E. și O.A., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.