ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1931/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1931/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 244

din 29 mai 2006, Tribunalul Constanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., i-a achitat pe

inculpații:

- F.G.C., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și, respectiv art. 211 alin. (1)

și (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., aplicându-i sancțiunea cu caracter administrativ, prevăzută

de art. 18

1

alin. (3) cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., a

amenzii în cuantum de 1000 lei (RON).

- S.F.E, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., aplicându-i sancțiunea

administrativă a amenzii de 500 lei (RON).

- O.A, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., aplicându-i sancțiunea cu

caracter administrativ a amenzii în sumă de 300 lei (RON).

S-a luat act că părțile

vătămate O.L. și G.D.C. nu s-au constituit părți civile.

Au fost obligați inculpații

F.G.C. și S.F.E., în solidar și cu părțile responsabile civilmente F.I. și S.F.

la plata sumei de 6.600.000 lei (ROL) despăgubiri către partea civilă SC C. SRL

Constanța.

Inculpații F.G.C. și S.F.E.

au fost obligați la plata a câte 200 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat,

să rămână în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare cu privire la inculpatul O.A.

Instanța a reținut, în fapt,

că la data de 10 ianuarie 2005, în timp ce se afla în fața blocului din Aleea

Topolog din municipiul Constanța, unde locuiește, partea vătămată minoră O.L.

s-a întâlnit cu inculpații F.G.C. și O.A., cunoscuți din cartier.

La un moment dat inculpatul

O.A. i-a cerut părții vătămate telefonul mobil să se joace.

La scut timp după primirea

telefonului, inculpatul O.A., într-o falsă ceartă cu inculpatul F.G.C., a

luat-o la fugă, fiind urmat de acest din urmă inculpat.

Reîntâlnindu-se, cei doi

inculpați au mers la domiciliul martorului A.M., pe care l-au rugat să-i ajute

să vândă telefonul.

Deși a vândut telefonul cu

suma de 600.000 lei, martorul A.M., aflând ulterior că acesta a fost furt, a

recuperat aparatul și l-a predat organului de poliție, care l-a restituit

părții vătămate.

În dimineața de 19 ianuarie

2005 inculpații F.G.C. și S.F.E. au mers la Școala Generală nr. 6 Constanța,

pentru a întâlni un elev.

Văzând-o pe partea vătămată

G.D.C., elev de serviciu, că asculta muzică la aparatul radio al telefonului

mobil Nokia 6230, la căști, inculpatul F.G.C. i-a cerut acestuia să-i permită

să asculte și el muzică. Profitând de un moment de neatenție a părții vătămate,

inculpatul F.G.C. a fugit cu telefonul, fiind urmat de inculpatul S.F.E.

Urmărindu-i pe inculpați și

cerându-le să îi restituie telefonul, partea vătămată i-a ajuns în apropierea

gardului școlii, moment în care inculpatul F.G.C. a încercat să o lovească cu

cotul. În aceste condiții partea vătămată a renunțat să-i mai urmărească pe

inculpați.

Aceștia, prin intermedierea

martorului A.M. și pe numele acestuia, au amanetat telefonul pentru suma de

6.000.000 lei la casa de amanet C. SRL Constanța, banii folosindu-i în interes

personal.

La stabilirea situației de

fapt instanța a avut în vedere plângerile și declarațiile părților vătămate,

procesele-verbale de cercetare a locului faptei, planșele foto, dovezile de

restituire a bunurilor, contractul de amanet și foaia de vărsământ privind

telefonul mobil Nokia 6230, declarațiile martorilor I.A., H.I. și A.M.,

coroborate cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale și din fața

instanței, în contrazicere între ele dar și ale fiecăruia față de ale

celorlalți.

Instanța a apreciat că faptele

săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor luând în

considerare modalitatea de comitere, valoarea bunurilor sustrase și relațiile

existente între persoanele implicate.

S-a reținut, astfel, că

inculpații F.G.C. și O.A. erau prieteni cu partea vătămată O.L., săvârșirea

faptei având loc pe fondul teribilismului specific vârstei, fără a conștientiza

eventualele consecințe de natură penală.

De asemenea, s-a avut în

vedere că inculpații provin din familii destrămate, fiind lipsiți la această

vârstă de suportul ambilor părinți iar pe viitor putând fi singurul sprijin

moral și material al părintelui supraveghetor.

Această hotărâre a fost

atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, care a

criticat-o pentru greșita achitare, solicitând aplicarea unor pedepse cu

suspendarea executării acestora.

Un alt motiv de critică a

constat în neobligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile

civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care

au fost obligați la despăgubiri civile.

Prin decizia penală nr. 5

din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis apelul parchetului,

desființând hotărârea atacată și, în rejudecare, a dispus obligarea

inculpaților F.G.C. și S.F.E. în solidar cu părțile responsabile civilmente F.I.

și S.F. la plata sumei de câte 200 lei (RON) fiecare cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale

sus menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, criticând soluția de achitare întrucât faptele săvârșite prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni și nu justifică aplicarea art. 18

1

C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen.

Un alt motiv s-a invocat

încălcarea prevederilor art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen., constând

în neaudierea inculpaților de către instanța de apel.

Prin decizia penală nr. 3418

din 25 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

parchetului, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Constanța, constatând incidența cazului de nulitate a deciziei

prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., constând în nesocotirea

dispoziției legale de ascultare a inculpaților în apel, în condițiile în care

instanța de control judiciar a fost sesizată cu apelul parchetului prin care se

solicita condamnarea inculpaților după pronunțarea, în primă instanță, a

soluției de achitare.

În rejudecare, prin decizia

penală nr. 1 din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanța a admis apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat sentința penală nr. 244

din 29 mai 2006 a Tribunalului Constanța și l-a condamnat pe inculpatul F.G.C.

- în baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C.

pen., la 6 luni închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la un an

închisoare.

În baza art. 85 C. pen., a

anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 212 din 5 mai 2005 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa

de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen.,

raportat la art. 110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe

termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Inculpații F.G.C. și S.F.E.

au fost obligați la plata a câte 200 lei, fiecare, în solidar cu părțile

responsabile civilmente, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A menținut celelalte

dispoziții ale instanței.

Instanța de control judiciar

a constatat, în privința inculpatului F.G.C., că faptele săvârșite de acesta

prezintă pericolul social al infracțiunii.

Această apreciere este

motivată prin pluralitatea faptelor, conduita anterioară, tot de încălcare a

legii penale, materializată în săvârșirea unei alte tâlhării pentru care a fost

condamnat ulterior săvârșirii faptelor din prezenta cauză precum și de

comportarea din cursul procesului, inculpatul încercând să minimalizeze

contribuția sa la comiterea furtului și tâlhăriei.

Criticile referitoare la

achitarea celorlalți doi inculpați pentru lipsa gradului de pericol social al

unei infracțiuni au fost considerate de instanța de apel ca neîntemeiate.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, care a criticat-o pentru greșita menținere a hotărârii de achitare a

inculpaților S.F.E. și O.A. în considerarea lipsei gradului de pericol social

al infracțiunii, precum și de către inculpatul F.G.C., nemotivat în scris însă

susținut oral de apărătorul din oficiu în sensul achitării, neexistând probe

din care să rezulte că acesta ar fi săvârșit faptele din cauză.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile,

motivate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen., nu sunt fondate.

Situația de fapt a fost

corect și temeinic stabilită.

Niciunul dintre inculpați nu

a atacat hotărârea instanței de fond cu apel iar în apelul parchetului critica

nu a vizat situația de fapt reținută ci aprecierea făcută cu privire la

pericolul social al infracțiunii.

De urmare, inculpatul F.G.C.

și-a asumat fapta așa cum a fost reținută de instanța de fond în recursul său,

potrivit art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., nu poate privi decât

modificarea adusă soluției din sentință, prin decizia pronunțată în apel.

Așa cum s-a arătat, ambele

recursuri declarate în cauză sunt nefondate.

În privința inculpaților S.F.E.

și O.A. atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o evaluare corectă a

gradului concret de pericol social al faptelor, având în vedere criteriile

prevăzute de art. 18

1

alin. (2) C. pen.

Inculpatul S.F.E., conform

datelor din Referatul de evaluare, provine dintr-o familie dezorganizată,

urmare divorțului survenit în anul 1996, cei 3 copii ai familiei rămânând în

îngrijirea și educarea mamei. Minorul inculpat a absolvit o școală de arte și

meserii, urmând să se îmbarce pe un vas de croazieră conform contractului de

muncă deja semnat.

Se apreciază că există

posibilitatea reintegrării sociale fără probleme a acestui inculpat, fiind

redus riscul reluării comportamentului antisocial.

În săvârșirea faptei de

tâlhărie imputate, așa cum rezultă din materialul probator, contribuția

inculpatului S.F.E. a fost redusă, limitându-se obiectiv la prezența sa în

apropierea inculpatului F.G.C., care este cel care a luat telefonul de la

partea vătămată G.D.C. și a încercat să o lovească pe aceasta (a se vedea

declarație parte vătămată G.D.C. la instanță).

La rândul lui, inculpatul O.A.

provine tot dintr-o familie în care părinții sunt în curs de divorț iar cei doi

copii sunt în îngrijirea mamei. Este absolvent a 8 clase, fără să aibă

performanțe în școala de arte și meserii.

Are, conform Referatului de

evaluare, perspective mari de reintegrare socială.

Partea vătămată O.L. a

susținut în fața instanței că era prietenă cu inculpatul O.A. și nu a fost

pentru prima dată când acesta i-a cerut telefonul pentru a se juca.

Față de modul, mijloacele și

împrejurările săvârșirii faptei de fiecare dintre inculpații S.F.E. și O.A., de

urmările reduse, de vârsta acestora și perspectivele reale de reintegrare,

Curtea constată că este întemeiată, aprecierea lipsei gradului de pericol

social al infracțiunii, săvârșită de sus-numiții inculpați.

Asemenea, legală și

temeinică este hotărârea instanței de apel și în privința constatării

existenței pericolului social al infracțiunii în cazul faptelor săvârșite de

inculpatul F.G.C. precum și în cea a individualizării pedepselor.

Șansele acestui inculpat de

reintegrare socială sunt, conform Raportului de evaluare, medii, rezultând din

actele de le dosar aprecieri negative în ceea ce privește comportarea în

colectivitate a acestuia.

Înainte de toate, însă sus-numitul

inculpat este trimis în judecată pentru două infracțiuni contra patrimoniului,

fiind între timp, pentru o altă infracțiune concurentă, condamnat definitiv.

Așa fiind, se constată că instanța

de apel a calificat corect faptele inculpatului F.G.C. ca având pericolul

social al infracțiunii stabilind pedepse just individualizate, inclusiv în

privința modalității de executare.

Neconstatând, din examinarea

din oficiu a hotărârii, nici existența vreunuia dintre celelalte cazuri de

casare, prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile

urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de

inculpatul F.G.C. împotriva deciziei penale nr. 1/ MP din 16 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă pe inculpatul F.G.C. să

plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariile de avocați pentru

apărarea din oficiu, în sumă de câte 150 lei, pentru intimații inculpați S.F.E.

și O.A., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2008.