ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 477/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 21 decembrie 2016, contestatoarea Casa Județeană de Pensii Argeș, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite la 6 decembrie 2016 de BEJ B. în dosarul de executare nr. 58/EJ/2015, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea tuturor formelor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

Sentința pronunțată de judecătorie: Prin sentința civilă nr. 6349 din 21 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost admisă contestația la executare și au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 58/EJ/2015 al BEJ B.. A fost respinsă cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect. Împotriva acestei sentințe, intimatul A. a declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă.

Decizia pronunțată de tribunal în apel: Prin decizia nr. 980 din 13 martie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de intimatul A. împotriva sentinței civile nr. 6349 din 21 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești. Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub dosar nr. x/2018, solicitând anularea contestației la executarea silită a Casei Județene de Pensii Argeș. Totodată, a solicitat sesizarea Curții Europene de Justiție în vederea pronunțării unei decizii prin care să impună României conformarea la dispozițiile art. 47 teza a doua din CDF a UE cât și la dispozițiile art. 6 din CEDO. Ulterior, contestatorul a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II, art. 18 din Legea 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 6 din O.G. nr. 29/2013 Prin încheierea din 13 noiembrie 2018, Tribunalul Argeș, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. II, art. 18 din Legea 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 6 din O.G. nr. 29/2013, formulată de contestatorul A.. Totodată, a respins cererea de a adresa CJUE întrebările preliminare formulate de petent și a stabilit termen pe fond la 4 decembrie 2018, cu citarea părților. Prin decizia nr. 5327 din 4 decembrie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 980 din 13 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2017. Împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Argeș, contestatorul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel: Prin decizia nr. 28 din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a constatat perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 6 din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 28 din 13 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, recurentul-contestator A. a formulat recurs.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 9 martie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5. În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-contestator a susținut că nu există vreun temei de drept pentru pronunțarea hotărârii de perimare, întrucât instanța care a luat această hotărâre nu există de jure. Se mai arată că nici Curtea Constituțională, nici celelalte instanțe nu au fost înființate cu respectarea legii. În finalul memoriului de recurs, recurentul-contestator A. precizează că documentul (cererea de recurs) "nu este menit a obține ceva din partea unei instanțe românești (… ) ci va fi atașat cererilor de chemare în judecată a României" pe care o va trimite în cel mai scurt timp Tribunalului UE. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 28 ianuarie 2021 și comunicat părților la data de 5 februarie 2021. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 11 martie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 420 C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Făcând aplicarea acestor dispoziții la speța dedusă judecății, reiese că, astfel cum prevede art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii (în cauză - termenul de 5 zile curge de la pronunțare), motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. În conformitate cu mențiunile de pe procesul-verbal de înmânare existent la dosarul Curții de Apel Pitești, reiese faptul că decizia civilă nr. 28 din 13 februarie 2020 a fost comunicată contestatorului A. la 2 martie 2020, dată de la care începe să curgă termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că mențiunile inserate în cuprinsul acesteia, nu se pot constitui într-o critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În cuprinsul memoriului de recurs nu se aduc critici în legătură cu decizia pronunțată de curtea de apel, prin care s-a constatat perimarea recursului, ci se susține că instanțele de judecată funcționează în afara legii, criticile neputând fi circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de recurs formulată de recurentul-contestator A. nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Or, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanța de recurs cu soluționarea căii de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, control care nu este posibil fără o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată sau a nemulțumiri generale față de instanțele de judecată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. PENTRU ACESTE MOTIVE,