ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1610/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1610/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 23 iunie 2022
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.02.2020, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș solicitând obligarea acesteia să-i recalculeze drepturile de pensie prin valorificarea câștigurilor salariale brute realizate, menționate în adeverința nr. x/25.06.2018 emisă de S.C. B. S.R.L.
Prin sentința civilă nr. 223 din 19 ianuarie 2021, Tribunalul Argeș a admis acțiunea, a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului luând în considerare câștigurile salariale brute menționate în adeverința nr. x/25.06.2018 eliberată de S.C. B. S.R.L., precum și să-i plătească reclamantului diferențele de drepturi de pensie aferente acestei recalculări începând cu data de 01.12.2019.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș.
Prin decizia civilă nr. 2981/2021 din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, împotriva sentinței civile nr. 223/2021 din 19 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2020, intimat fiind reclamantul A., a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1), pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei nr. 2981/17.06.2021, obligarea Casei Județeane de Pensii Argeș la recalcularea pensiei conform Legii nr. 263/2010 republicată, art. 2 lit. c), privind principiul contributivitatii și art. 165 din lege, deciziile nr. 19/2011 și nr. 19/2012, date de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, obligatorii conform art. 517 C. proc. civ. și obligarea Casei Județeane de Pensii Argeș la plata sumelor reținute din pensie în totalitate.
Recurentul susține că instanța în mod greșit a considerat că nu a plătit C.A.S-ul la valoarea salariului brut încasat cât a lucrat conform adeverinței nr. x/25.06.2018 și că au fost persoane care au beneficiat de neplata C.A.S.-ului, fără a menționa dacă recurentul a fost scutit sau nu. De altfel, consideră că instanța nu a verificat dacă a plătit sau nu C.A.S.-ul, recurentul arătând că va prezenta instanței adresa de la C.A.S. Pitești din care o să rezulte că a plătit contribuția la zi.
Intimata Casa Județeană de Pensii Argeș nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.
Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 2981/2021 din 17 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, împotriva sentinței civile nr. 223/2021 din 19 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2020 și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul A..
Acțiunea în care a fost pronunțată hotărârea recurată vizează un litigiu de asigurări sociale prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Argeș să-i recalculeze drepturile de pensie prin valorificarea câștigurilor salariale brute realizate, menționate în adeverința nr. x/25.06.2018 emisă de S.C. B. S.R.L.
În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j
3
), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite."
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.
De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Totodată, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."
Prin urmare, decizia civilă nr. 2981/2021 din 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, care a făcut obiectul cererii de recurs, este definitivă.
Astfel, din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2981/2021 din 17 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2981/2021 din 17 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ARGEȘ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.