Decizia nr. 1987/2018 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cauzei: Prin cererea formulată la data de 15.12.2016, înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să aplice indicele de corecție prevăzut la art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu plata diferențelor de drepturi de pensie pe 3 ani anterior introducerii acțiunii, precum și dobânda legală aferentă la data plății efective.

Hotărârea pronunțată în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 1265/6.04.2017, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, și a obligat pârâta să aplice indicele de corecție prev. de art. 170 din Legea nr. 263/2010 la punctajul mediu anual stabilit prin decizia nr. 157517/09.10.2013, în beneficiul reclamantei, precum și la plata diferențelor rezultate începând cu data de 15.12.2013 și dobânda legală aferentă, la data plății efective.

Procedura derulată în apel: Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș a declarat apel. Prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, din oficiu, s-a constatat că se impune suspendarea judecății cauzei până la publicarea motivării deciziei nr. 71/2017, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie civilă al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs: Împotriva încheierii de ședință din 24 octombrie 2017, a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința soluționării cauzei. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 71/2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, la data de 16 octombrie 2017, Înalta Curte de Casației și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 și, în consecință, a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii". La data de 24.10.2017, când judecata cauzei sale a fost suspendată. decizia nr. 71/16 octombrie 2017, indiferent în ce sens ar fi fost motivarea acesteia, era obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., doar pentru instanța care a solicitat dezlegarea chestiunii de drept, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia. Pentru Curtea de Apel Pitești dezlegarea dată prin această decizie era obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest sens, recurenta a susținut că instanța de apel trebuia să soluționeze apelul declarat de Casa Județeană de Pensii Argeș la data de 24.10.2017, și nu să suspende judecata cauzei, fără temei, până la publicarea motivării deciziei nr. 71/2017. Întrucât, la data de 24.10.2017, decizia nr. 71/2017 era pronunțată, recurenta a susținut că nu mai putea fi suspendată judecata, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. În același sens, recurenta a menționat că persoane aflate în situații similare, având cauze în zilele următoare, respectiv 25 octombrie 2017, au primit o soluție definitivă, prin respingerea apelului declarat, fără ca aceste cauze să fie suspendate.

Procedura derulată în recurs: Recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din data de 24 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a I civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 13 noiembrie 2017. Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte Casa Județeană de Pensii Argeș, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar. Aceasta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului, considerând că au fost respectate dispozițiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ. Prin rezoluția din 27 februarie 2018, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a prezentului recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost comunicat părților, iar acestea nu au formulat puncte de vedere la raport. Prin rezoluția din 18 aprilie 2018, constatându-se îndeplinită procedura de comunicare a raportului întocmit în cauză, s-a stabilit termen la data de 25 aprilie 2018, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din camera de consiliu, pronunțată la data de 25 aprilie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016, fixându-se termen la 23 mai 2018, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor succede: În drept, Capitolul II, art. 519 - 521 al C. proc. civ. reglementează mecanismul a priori de unificare a jurisprudenței constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și modul de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei asemenea hotărâri. Articolul 519 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată". Potrivit art. 520 alin. (2) C. proc. civ., prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. Conform dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., "Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării". Astfel, prin noile dispoziții procesual civile, se instituie un caz de suspendare judecătorească, facultativă, ceea ce înseamnă că instanța poate aprecia, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei deduse judecății, dacă se impune sau nu suspendarea cursului unui proces aflat în desfășurare. În ipoteza speței deduse judecății, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă nu era instanță de trimitere pentru declanșarea unui asemenea mecanism, ci instanță care avea pe rol, la epoca faptelor, o cauză similară cu cea pentru care se solicitase o asemenea dezlegare. În cauză, ceea ce se dispută și se critică în mod expres prin motivele de recurs este modalitatea în care instanța de apel a înțeles să dispună suspendarea judecării unui litigiu, despre care recurenta afirmă că ar fi putut fi soluționat la termenul din 24 octombrie 2017, când acesta a fost suspendat. Având în vedere că instanța de apel, în conținutul încheierii de suspendare a judecării cauzei, pronunțată la data de 24 octombrie 2017, ce formează obiect al recursului, nu expune argumentele de fapt și de drept pentru care a dispus o asemenea măsură, este dificil de realizat un control de legalitate de către instanța de recurs, fiind incident un prim motiv de casare al încheierii recurate, motiv reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, obligației de motivare a hotărârilor pe care le pronunță, instituită atât de dispozițiile interne - art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., cât și de cele convenționale - art. 6 par. al Convenției Europene a Drepturilor Omului, i se supun atât hotărârile, cât și încheierile judecătorești, în sensul art. 424 alin. (5) C. proc. civ., obligație, respectiv garanție procesuală care, în cauză, nu a fost respectată. În același sens, trebuie reținut că, prin Decizia nr. 71/2017, pronunțată la data de 16 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casației și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, și, în consecință, a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii". Reținând că, la data de 24 octombrie 2017, atunci când s-a pronunțat încheierea de suspendare a judecării cauzei, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia fusese deja soluționată prin decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017, judecata cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, nu mai putea fi suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., întrucât lipsea situația premisă ce ar fi putut determina suspendarea judecării - existența pe rolul instanței supreme a unei asemenea sesizări, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității). Astfel, nesocotind dispozițiile legale care reglementează posibilitatea suspendării judecării unei cauze în ipoteza existenței unei sesizări a instanței supreme cu dezlegarea unei probleme de drept, Curtea de Apel Pitești a determinat o vătămare procesuală reclamantei, prin prelungirea nejustificată a cursului procesului, după momentul pronunțării hotărârii prealabile, nerespectând principiul celerității, ca o garanție a procesului echitabil reglementat de art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, vătămare care, în recurs, nu poate fi remediată decât prin casarea încheierii și dispunerea continuării judecării apelului. Văzând momentul până la care s-a dispus suspendarea judecării apelului - până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 71/16 oct. 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de recurs consideră că este nevoie să se facă o distincție clară între cauzele de suspendare a judecării unor litigii, reglementate, după caz, de art. 520 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., și efectele hotărârii prealabile reglementate de art. 521 alin. (3) C. proc. civ., care statuează că dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, dispozițiile art. 521 alin. (3), care reglementează efectele obligatorii ale hotărârilor prealabile și momentul de la care dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe, sunt legate de modalitatea în care acestea devine opozabile instanței de trimitere și celorlalte instanțe și ele nu pot întemeia suspendarea judecării unei cauze similare, după momentul în care instanța supremă a dezlegat deja chestiunea de drept cu care a fost învestită, pronunțând hotărârea prealabilă. Pentru argumentele expuse, constatând că instanța de apel a pronunțat o încheiere cu nerespectarea dispozițiilor procesuale privind motivarea încheierilor, precum și a celor prevăzute de art. 520 alin. (4) C. proc. civ., fiind operante motivele de casare reglementate de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016; va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași curte de apel.