ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1321/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15.03.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând obligarea acesteia să-i acorde indicele de corecție, în baza art. 170 din Legea nr. 263/2010, precum și să-i plătească diferențele de drepturi de pensie pe ultimii 3 ani, începând cu 15.03.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2441 din 27 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta: să acorde reclamantei indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 la punctajul mediu anual stabilit prin decizia nr. x/26.10.2012; să plătească reclamantei diferențele de pensie începând cu data de 15.03.2014, precum și suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș.

Prin decizia civilă nr. 3721 din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admis apelul formulat în cauză, fiind schimbată sentința atacată, în sensul că, pe fond, a fost respinsă acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat "apel", care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 19 martie 2018.

Luând în examinare calea de atac exercitată, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu "apel" în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 3721 din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș împotriva sentinței civile nr. 2441 din 27 iunie 2017 a Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. și a fost obligată pârâta să acorde acesteia indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 ia punctajul mediu anual, stabilit prin decizia nr. x/26.10.2012, și să plătească diferențele de pensie, începând cu data de 15.03.2014, precum și suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Dispozițiile art. 466 C. proc. civ., care reglementează obiectul apelului, stipulează:

"(1) Hotărârile pronunțate în prima instanța pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivii legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță. (3) Hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelahile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunțate în primă instanță."

Aplicând dispozițiile legale anterior evocate la speța de față, se constată că numai sentința pronunțată în primă instanță era susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, care a fost, de altfel, exercitat în cauză de către pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, astfel cum s-a arătat mai sus.

Pe de altă parte, art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Din interpretarea per a contraria a acestor dispoziții, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile având ca obiect cereri în materie de asigurări sociale, cum este cel din prezenta speță, sunt supuse numai apelului, care este de competența curții de apel.

Astfel, decizia civilă nr. 3721 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în faza procesuală a apelului nu poate fi supusă unei alte căi de atac, fiind o hotărâre definitivă în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de argumentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 466 C.proc. civ. și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", formulată de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 3721 din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", formulată de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 3721 din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.