ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 510/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 03.11.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecata pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta din urmă să îi acorde dreptul de pensionare, garantat constituțional, pe care 1-a solicitat la data de 27.12.2012.

Prin sentința civilă nr. 3903/22.05.2018, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pricina a fost înregistrată sub același număr unic x/2017.

Prin sentința nr. 1807 din 17 aprilie 2019, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea.

Prin decizia nr. 4511/2019 din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1807 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2017, intimată fiind pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ARGEȘ.

Împotriva deciziei nr. 4511/2019 din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei recurate și restituirea drepturilor de pensionare, bonificate cu o dobândă moratorie de la data de 27 decembrie 2012, când s-a prezentat la Casa Județeană de Pensii Pitești.

Prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 2 martie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, reține următoarele considerente:

În speță, acțiunea are ca obiect obținerea dreptului de pensie pentru limita de vârstă, fiind dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs este pronunțată într-un litigiu având ca obiect drepturi sau obligații privind asigurările sociale, iar potrivit art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel, sunt definitive.

Din economia dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de asigurări sociale și nici hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, cum este cazul în speță.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. înseamnă că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4511/2019 din 18 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2022.