ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4235/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10.08.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ulterior declinată la Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Județeană de Pensii Argeș, au solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le plătească indemnizația reparatorie de 1,1% calculată la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat atât pentru perioada 1.01.2012 - 31.12.2014 când plata a fost suspendată prin reglementarea unor măsuri bugetare vremelnice cât și în continuare de la 1.01.2015.

Prin Sentința civilă nr. 2975/26.09.2017, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Județeană de Pensii Argeș.

Prin Decizia nr. 890/2018 din 26.03.2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva Sentinței nr. 2975/26.09.2017 a Tribunalului Argeș.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B., C., D. și E., solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului, pentru rejudecare, la altă instanță, respectiv Curtea de Apel București.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o acțiune formulată la data de 10.08.2016, prin care reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa Județeană de Pensii Argeș, au solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le plătească indemnizația reparatorie de 1,1% calculată la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat atât pentru perioada 1.01.2012-31.12.2014 când plata a fost suspendată prin reglementarea unor măsuri bugetare vremelnice cât și în continuare de la 1.01.2015.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speță, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 890 din data de 26 martie 2018, a soluționat apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței nr. 2975/26.09.2017 a Tribunalului Argeș. Decizia este definitivă.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Textele procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicție este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Așadar, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Susținerile formulate de recurenții-reclamanți prin punctul de vedere la raport, potrivit cărora recursul este admisibil, față de obiectul cauzei, care nu se încadrează în categoria "conflicte de muncă și asigurări sociale", nu pot fi primite, fiind nefondate.

Astfel, prin sentința de declinare a competenței materiale de soluționare a cauzei (nr. 120 din 20.01.2017), având în vedere petitul cererii de chemare în judecată, Curtea de Apel București a reținut că:

"Potrivit art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, tribunalele, în calitate de instanțe care realizează jurisdicția asigurărilor sociale, soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale."

Această hotărâre judecătorească nu a fost atacată de către părți și, ca urmare, statuările instanței au intrat în puterea lucrului judecat.

Având în vedere soluția pronunțată de către Curtea de Apel București, prin sentința mai sus menționată, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș ca o "cauză în materie de asigurări sociale", fiind soluționată de către secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a tribunalului.

Față de considerentele expuse, Decizia civilă nr. 890 din data de 26 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva Deciziei nr. 890 din data de 26 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV