ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 668/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 668/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 668/2017
Asupra cauzei de față,
reține următoarele:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 4.11.2015 și
modificată la datele de 18.01.2016 și 21.01.2016, reclamanta A. a chemat
în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând
ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea
acesteia la valorificarea perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, menționată
în adeverințele nr. 145/A/2010 și nr. 124/1994 eliberate de SC B. SA și
la înscrierea sa la pensie, precum și la plata retroactivă a diferențelor
de pensie. Totodată, reclamanta a contestat decizia nr. 244968 din 1.11.2015
emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia și acordarea pensiei
de invaliditate.
Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă
nr. 866 din 18 aprilie 2016, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea
și a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie de invaliditate
ale reclamantei prin valorificarea în grupa a II-a de muncă, procent 100%,
a stagiului realizat în perioada 1.11.1978-7.12.1994, precum și la plata diferențelor
de pensie ce rezultă din executarea acestei sentințe, pentru perioada
4.11.2012-1.11.2015. A fost respinsă ca neîntemeiată contestația
formulată împotriva deciziei nr. 244968 din 1.11.2015, precum și cererea
de înscriere la pensie.
Judecata în apel
Curtea de Apel Pitești, secția
I civilă, prin decizia civilă nr. 2352 din 02 noiembrie 2016, a respins,
ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș
și de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 866 din 18 aprilie
2016, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Judecata în recurs. Completul
de filtru
Împotriva deciziei curții
de apel a declarat prezentul recurs reclamanta A.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,
la data de 10.01.2017 și repartizat completului filtru nr. 10.
Prin rezoluția completului
de filtru din 11 ianuarie 2017, a fost dispusă întocmirea de către magistratul
asistent a raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului,
așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ.
Raportul asupra admisibilității
în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 09.02.2017,
iar la data de 14.02.2017, recurenta reclamantă A. a formulat punct de vedere
la raport.
Completul de filtru, la termenul
stabilit pentru 05 aprilie 2017, a rămas în pronunțare asupra admisibilității
în principiu a recursului.
Potrivit dispozițiilor
art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „Deciziile
de pemie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale
pot fi contestate, în termen de 30 de zile
de la comunicare, la Comisia Centrală
de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează
în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației
și Internelor și Serviciului Român de Informații
”.
De asemenea, în conformitate cu
art. 154 din același act normativ,
„(1) Cererile îndreptate împotriva
C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale
se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul ori sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează
instanței în a cărei rasă teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtul
”.
Totodată, dispozițiile
art. 155 din legea amintită prevăd că împotriva hotărârilor
tribunalelor se poate face numai apel, la curtea de apel competentă. Hotărârile
curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu
apel în termen sunt definitive.
Art. 156 stipulează că
„Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,
se completează cu dispozițiile C. proc. civ. (...)”.
Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., în art. 634 alin. (1) pct. 4 definește noțiunea de hotărâri
definitive ca fiind hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel,
neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanță, care
nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de
recurs, precum și cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs,
chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; orice alte hotărâri
care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”.
De asemenea, art. XVIII din Legea
nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,
precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
C. proc. civ., prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare
la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă
un litigiu de asigurări sociale, respectiv solicitarea reclamantei privind
obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Argeș la valorificarea
perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, menționată în adeverințele
nr. 145/A/2010 și nr. 124/1994 eliberate de SC B. SA, precum și plata
retroactivă a diferențelor de pensie. Totodată, reclamanta a contestat
decizia nr. 244968 din 1 noiembrie 2015 emisă de pârâtă, solicitând anularea
acesteia și acordarea pensiei de invaliditate.
Din interpretarea sistematică
și literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile
curților de apel pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale
în calea de atac a apelului nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc,
prin exercitarea recursului.
Învestită cu constatarea unei
încălcări a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului, în cauza Trif contra României,
instanța de contencios european a
reiterat că dreptul de acces la instanță nu este absolut, fiind susceptibil
de limitări; acestea sunt permise, în particular, în cazul respectării
condițiilor de admisibilitate ale căii de atac formulată pe motive
de drept, cum este cazul recursului, din moment ce, prin natura sa, acesta reclamă
o reglementare din partea statului care beneficiază în acest scop de o anumită
marjă de apreciere.
Raportat la soluția ce urmează
a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora „În cazul în care recursul
se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată
perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției
fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, analiza criticilor
de nelegalitate invocate prin cererile de recurs nu se mai impune.
Pentru aceste considerente, Înalta
Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva
deciziei civile nr. 2352 din 02 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de
Apel Pitești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2352 din 02 noiembrie 2016,
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Potrivit dispozițiilor
art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este
supusă niciunei căi de atac și se comunică părților,
potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1). din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi, 05 aprilie 2017.