ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 668/2017

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 4.11.2015 și modificată la datele de 18.01.2016 și 21.01.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la valorificarea perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, menționată în adeverințele nr. 145/A/2010 și nr. 124/1994 eliberate de SC B. SA și la înscrierea sa la pensie, precum și la plata retroactivă a diferențelor de pensie. Totodată, reclamanta a contestat decizia nr. 244968 din 1.11.2015 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia și acordarea pensiei de invaliditate.

Judecata în primă instanță Prin sentința civilă nr. 866 din 18 aprilie 2016, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie de invaliditate ale reclamantei prin valorificarea în grupa a II-a de muncă, procent 100%, a stagiului realizat în perioada 1.11.1978-7.12.1994, precum și la plata diferențelor de pensie ce rezultă din executarea acestei sentințe, pentru perioada 4.11.2012-1.11.2015. A fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei nr. 244968 din 1.11.2015, precum și cererea de înscriere la pensie.

Judecata în apel Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 2352 din 02 noiembrie 2016, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș și de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 866 din 18 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Judecata în recurs. Completul de filtru Împotriva deciziei curții de apel a declarat prezentul recurs reclamanta A. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10.01.2017 și repartizat completului filtru nr.

Prin rezoluția completului de filtru din 11 ianuarie 2017, a fost dispusă întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 09.02.2017, iar la data de 14.02.2017, recurenta reclamantă A. a formulat punct de vedere la raport. Completul de filtru, la termenul stabilit pentru 05 aprilie 2017, a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului. Potrivit dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „Deciziile de pemie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații ”. De asemenea, în conformitate cu art. 154 din același act normativ, „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rasă teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul ”. Totodată, dispozițiile art. 155 din legea amintită prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, la curtea de apel competentă. Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive. Art. 156 stipulează că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. (...)”. Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în art. 634 alin. (1) pct. 4 definește noțiunea de hotărâri definitive ca fiind hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”. De asemenea, art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Argeș la valorificarea perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, menționată în adeverințele nr. 145/A/2010 și nr. 124/1994 eliberate de SC B. SA, precum și plata retroactivă a diferențelor de pensie. Totodată, reclamanta a contestat decizia nr. 244968 din 1 noiembrie 2015 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia și acordarea pensiei de invaliditate. Din interpretarea sistematică și literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale în calea de atac a apelului nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea recursului. Învestită cu constatarea unei încălcări a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Trif contra României, instanța de contencios european a reiterat că dreptul de acces la instanță nu este absolut, fiind susceptibil de limitări; acestea sunt permise, în particular, în cazul respectării condițiilor de admisibilitate ale căii de atac formulată pe motive de drept, cum este cazul recursului, din moment ce, prin natura sa, acesta reclamă o reglementare din partea statului care beneficiază în acest scop de o anumită marjă de apreciere. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora „În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererile de recurs nu se mai impune. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2352 din 02 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.