ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 778/2020

Ședința publică din data de 29 aprilie 2020

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2015, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata următoarelor sume: (i) 294.500 RON, reprezentând contravaloarea unei proteze de braț funcționale; (ii) contravaloarea unei proteze de braț funcționale de același tip, din 4 în 4 ani, raportat la prețul de achiziție, care se va acorda pe toată perioada vieții; (iii) contravaloarea unui autoturism special adaptat, pentru deplasări autonome și independente, de tipul și parametrii cel puțin al unui model de producție internă Logan, necesar pentru bagaje și distanțe mai lungi, pentru a putea fi acționat potrivit handicapului suferit, evaluat provizoriu la suma de 20.000 RON; (iv) contravaloarea tratamentelor de fizioterapie, kinetoterapie, recuperare, activități medico-sportive pentru întreținerea sănătății, evaluat provizoriu la suma de 20.000 RON; (v) contravaloarea unei orteze special adaptate în funcție de prescripția medicală și prețurile pieței, evaluată provizoriu la suma de 20.000 RON; (vi) la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, având în vedere natura civilă a litigiului, excepția nulității petitelor de la 2 la 5 întrucât nu au fost evaluate, excepția prescripției, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat. De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a Casei Naționale de Pensii Publice și a Casei Județene de Pensii Argeș.

Casa Județeană de Pensii Argeș a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.

Casa Națională de Pensii Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului și a cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 2502/2015 din 25 noiembrie 2015, Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul A. și respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a Casei Naționale de Pensii Publice și a Casei Județene de Pensii Argeș.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 1668/2016 din 22 iunie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul formulat, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 20 iulie 2016, sub nr. x/2015*, iar prin încheierea din 7 septembrie 2016, s-a dispus repartizarea aleatorie a cauzei unui complet specializat de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2017, instanța a respins excepțiile nulității parțiale a cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocate de aceasta, și a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la prejudiciul existent la data pronunțării sentinței civile nr. 122/CM din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Argeș.

Prin sentința nr. 418/2017 din 6 februarie 2017, Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale Admite a admis excepția prematurității formulării cererii, invocată din oficiu, a respins, ca prematur formulate, capetele 1, 2, 4 și 5 de cerere și, în rest, acțiunea ca inadmisibilă; a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamantul A. și pârâta B. S.A., iar pârâta a formulat apel și împotriva încheierii din 19 ianuarie 2017. Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea căii de atac.

Prin decizia nr. 3261/2017 din 7 noiembrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes a formulării apelului de către reclamantul A., a admis apelurile, a anulat sentința nr. 418/2017 din 6 februarie 2017 și a reținut cauza spre rejudecare. Prin încheierea din 9 ianuarie 2018, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă, privind lipsa interesului reclamantului de a formula acțiunea, autoritatea de lucru judecat, nulitatea petitelor a căror valoare nu s-a stabilit, prescripția, respectiv litispendența.

Prin decizia nr. 2648/2018 din 5 octombrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis, în parte, acțiunea, a obligat pârâtă la plata către reclamant a sumei de 500 euro-echivalent în RON-adaptarea pentru autoturism-cutie automată, precum și a valorii unei proteze mioelectrice în limita suportată de Casa de Asigurări de Sănătate, după ce se va dovedi aplicarea acesteia.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantul și pârâta, iar pârâta a formulat recurs și împotriva încheierilor de ședință din 9 ianuarie 2018 și 15 iunie 2018.

Prin recursul formulat, recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea căii de atac, invocând, în esență, următoarele motive:

Hotărârea pronunțată este greșită deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., având în vedere că instanța a dispus decăderea reclamantului din proba cu evaluarea stării neuro-musculare a bontului, în vederea aplicării unei proteze de tip funcțional mioelectric. Apreciază recurentul-reclamant că această sancțiune a fost foarte dură, iar instanța putea reveni asupra acesteia deoarece această probă ar fi condus la corecta soluționare a cauzei. Se face trimitere la conținutul încheierilor prin care instanța de apel a apreciat asupra acestei probe și la înscrisurile obținute de reclamant pentru a justifica îndeplinirea de către reclamant a obligațiilor puse în vedere de instanță, care, în opinia sa, erau înscrisuri noi și ar fi putut fi puse în discuția părților în urma repunerii pe rol a cauzei.

Se mai arată că în decizia atacată există o contradicție între soluția prin care sunt admise în parte pretențiile reclamantului, dar sub condiția dovedirii limitei suportării contravalorii acesteia de Casa de Asigurări de Sănătate și a aplicării protezei. Se susține că această soluție contrazice decizia nr. 1426/R-CM din 16 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr. x/2007, prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că prejudiciul suferit de reclamant este actual și permanent, motiv pentru care acesta este în continuare îndreptățit la reparația integrală a prejudiciului suferit, în condițiile administrării unui probatoriu. Față de înscrisurile depuse la dosar, nu se mai impune dovedirea valorii protezei deoarece acțiunea a fost întemeiată pe prevederile C. civ. și ale Codului muncii, care nu impun un prag maxim de acordare a despăgubirilor, iar Casa de Asigurări de Sănătate nu este parte în proces.

Recurentul-reclamant a indicat temeiurile de drept prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă B. S.A. a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei și a încheierilor atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă susține că prin respingerea excepției autorității de lucru judecat cu privire la prejudiciul existent la data pronunțării sentinței nr. 122/2009, excepție admisă de instanța de fond prin încheierea din 19 ianuarie 2017, care nu a fost apelată sub acest aspect, instanța a încălcat limitele rejudecării cauzei, iar petitele 3, 4 și 5 au intrat astfel în puterea lucrului judecat deoarece prin plata sumei de 320.951 RON în anul 2009, acest prejudiciu a fost acoperit. Se mai arată că, în mod greșit, instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat prin încheierea din 9 ianuarie 2018, câtă vreme reclamantul nu a atacat încheierea instanței de fond, iar pârâta nu a mai invocat excepția, astfel că se impune casarea acestei încheieri și a deciziei. Aceste critici sunt subsumate de recurenta-pârâtă cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Cu privire la încheierea din 15 iunie 2018, se arată că prin această încheiere, instanța a dispus efectuarea unei proceduri inexistente în câmpul mijloacelor de probă prevăzute de art. 250 C. proc. civ. și a încălcat astfel principiul disponibilității și regulile de procedură privind încuviințarea și administrarea probelor, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se mai afirmă că instanța de apel a reținut motive contradictorii și străine de pricină deoarece nu a avut în vedere faptul că recurentul-reclamant a urmărit exclusiv obținerea unor sume de bani și nu montarea unei proteze funcționale de ultimă generație, deși proteza mioeletrică exista pe piața românească din anul 2010. Cu toate că recurentul-reclamant nu a făcut dovada solicitată de instanța de apel în sensul că montarea protezei era posibilă din punct de vedere medical, totuși, prin decizia recurată, recurenta-pârâtă a fost obligată să suporte costurile unei proteze mioelectrice, soluție pe care aceasta o critică deoarece, pe de o parte din raportul de expertiză rezultă că ar fi putut fi realizată și o protezare mecanică, iar recurentul-reclamant nu a înțeles să urmeze procedurile medicale care să permită o eventuală protezare mioelectrică, iar pe de altă parte, rezultă că în prezent, recurentul-reclamant folosește o proteză deteriorată pe care nu a înlocuit-o, deși i s-a acordat o despăgubire în anul 2009. Aceste critici sunt subsumate de recurenta-pârâtă cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În opinia recurentei-pârâte, cu privire la petitele 3-5 ar trebui reținută autoritatea de lucru judecat, iar în caz contrar, acestea ar trebui respinse deoarece cu privire la petitul 3 instanța de apel a admis în parte solicitarea reclamantului de a i se plăti suma de 500 de euro cu titlu de diferență de preț pentru adaptarea unui autoturism normal în temeiul unui act care nu a fost comunicat recurentei-pârâte, iar în cauză s-a dovedit că reclamantul deține permis pentru vehicul cu ghidon și conduce un autoturism normal.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se afirmă că trimiterea la dispozițiile art. 480 alin. (6) din același cod reprezintă o aplicare greșită a legii.

Recurenta-pârâtă a indicat temeiurile de drept prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă.

Prin întâmpinarea depusă, Casa Națională de Pensii Publice a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de recurenta-pârâtă.

Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin întâmpinare, a solicitat instanței supreme să constate că recursurile nu au fost formulate în contradictoriu cu această instituție și să mențină dispozițiile deciziei recurate privind respingerea definitivă a cererii de chemare în garanție a ministerului.

Recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă au depus răspunsuri la întâmpinări.

Pe baza cererilor de recurs, a întâmpinărilor și a răspunsurilor la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursurile declarate în prezenta cauză sunt inadmisibile.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat instanței să considere că recursul este admisibil și să constate că motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul recurentului-reclamant vizează decizia nr. 2648/2018 din 5 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. într-un litigiu având ca obiect plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate părții în temeiul unui raport de muncă. Recursul recurentei-pârâte vizează aceeași decizie, dar și încheierile din 9 ianuarie 2018 (prin care instanța de apel a respins excepțiile invocate de pârâtă, privind lipsa interesului reclamantului de a formula acțiunea, autoritatea de lucru judecat, nulitatea petitelor a căror valoare nu s-a stabilit, prescripția, respectiv litispendența) și din 15 iunie 2018 (prin care i s-a pus în vedere reclamantului să se adreseze unui institut cu medici specialiști și eventual tehnicieni în protezare neuro-motorie, care să certifice faptul că starea bontului permite o astfel de proteză și că aceasta ar putea deveni funcțională, cu indicarea costurilor aferente).

Înalta Curte mai reține că ambele recursuri vizează hotărâri judecătorești (decizie, încheieri de ședință) pronunțate în cadrul unei acțiuni care a avut ca obiect un conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit de prevederile art. 1 alin. (1) lit. p) punctul (i) din Legea nr. 62/2011 în forma aplicabilă la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv un conflict "în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu". În urma trimiterii cauzei spre rejudecare către Tribunalul Argeș, prin încheierea din 7 septembrie 2016, s-a dispus repartizarea aleatorie a cauzei unui complet specializat de conflicte de muncă și asigurări sociale, litigiul fiind judecat și în apel în procedura specifică unui litigiu de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ.

Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata inadmisibilitatea recursurilor declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2648/2018 din 5 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2648/2018 din 5 octombrie 2018 și a încheierilor din 9 ianuarie 2018 și 15 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 29 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.