ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2020

Ședința publică din data de 6 mai 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12.01.2017 pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând daune materiale rezultate din venitul nerealizat, cheltuieli de spitalizare, tratament și transport; la plata unei prestații periodice lunare, în cuantum de 2.500 RON, până la recuperarea în totalitate a capacității de muncă, precum și la plata sumei de 337.500 RON, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 9.05.2017, Tribunalul Argeș, secția Civilă a introdus în cauză, în calitate de intervenient-forțat, pe C..

Prin sentința civilă nr. 148/2018/17.04.2018, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 8.508 RON, reprezentând daune materiale, de 50.000 RON, cu titlu de daune morale și de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei prestații periodice lunare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta B. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 06.03.2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat cauza spre soluționare secției a II-a a aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017*.

Prin decizia civilă nr. 225/A-C/15.05.2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.500 RON, cu titlu de daune morale. A menținut în rest sentința apelată.

Împotriva deciziei din apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia.

Prima critică formulată în motivarea căii de atac vizează aplicarea eronată a prevederilor art. 1371 C. civ., recurenta susținând că instanța de apel în mod greșit a reținut culpa sa în întinderea prejudiciului suferit.

Sub acest aspect, recurenta a redat fragmente din hotărârea atacată cu privire la constatările instanței referitor la întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor morale solicitate, și, totodată, a prezentat situația de fapt prin raportare la textul legal invocat.

Astfel, a relatat împrejurările producerii accidentului și urmările acestuia, subliniind că instanța de apel a reținut greșit o culpă în creșterea numărului de zile de îngrijiri medicale, din moment ce aceasta a făcut o alegere, care la acel moment i s-a părut a fi cea mai puțin păgubitoare pentru ea, refuzând intervenția chirurgicală.

Recurenta a solicitat instanței de recurs să dispună calcularea prejudiciului la numărul efectiv de zile de îngrijiri medicale necesar recuperării, prin excluderea culpei sale în cauzarea "extinderii prejudiciului".

Cea de-a doua critică formulată de recurentă vizează stabilirea greșită a valorii despăgubirilor, din punct de vedere al algoritmului de calcul care a condus la stabilirea sumei de 500 RON/zi de spitalizare.

În susținerea acestei critici, recurenta a precizat că instanța de apel a înlăturat apărările sale cu privire la consecințele accidentului asupra meseriei practicate de aceasta - bonă, dar și la consecințele asupra stării sale psihice.

Raportându-se la probatoriile administrate, recurenta a arătat că, pentru cuantificarea corectă a prejudiciului moral pentru fiecare zi de îngrijiri medicale, trebuie luate în considerare toate aspectele, inclusiv afectarea traiului familial zilnic și producerea unor prejudicii de ordin estetic, moral și de agrement.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepția nulității recursului, în raport cu art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la excepția nulității recursului, intimata a susținut că argumentele recurentei reprezintă simple alegații fără suport probator și o înșiruire de afirmații fără fundament legal, ce nu pot fi analizate în recurs, întrucât vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, motiv pentru care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a relevat faptul că instanța de apel a avut în vedere o analiză detaliată a cauzei, a particularităților acesteia, a împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, a urmărilor produse, precum și contribuția fiecărei părți implicate la producerea rezultatului și a prejudiciului. Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1371 C. civ., din perspectiva culpei recurentei-reclamante în extinderea prejudiciului și stabilirea cuantumului daunelor morale.

Intimata a mai susținut că nu poate fi reținută nici cea de a doua critică referitoare la cuantumul despăgubirilor acordat de instanța de apel, având în vedere că pentru reaprecierea sumei acordate cu acest titlu este necesară reevaluarea situației de fapt prin prisma probatoriului, împrejurare ce excede limitelor recursului.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, deoarece criticile dezvoltate prin cererea de recurs pot fi analizate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților, iar, cu privire la acesta părțile nu au depus puncte de vedere.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea că dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, autoarea căii de atac a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza motivelor de recurs relevă însă că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel, ci doar motive de netemeinicie.

Sub aparența aplicării eronate a prevederilor art. 1371 C. civ., recurenta a invocat greșita situație de fapt reținută de instanța de apel cu privire la traumele fizice și psihice suferite, care ar fi stat la baza diminuării daunelor morale acordate în primă instanță, de la 50.000 RON 25.000 RON, reclamând greșita evaluare a probatoriului administrat, cu referire la culpa sa în întinderea prejudiciului și criteriile în baza cărora a fost stabilită suma ce i-a fost acordată cu titlu de despăgubire.

Toate argumentele expuse în cadrul acestui motiv de nelegalitate urmăresc, în realitate, doar o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt, fără a argumenta în mod concret de ce stabilirea stării de fapt în fața instanței de fond este rezultatul greșitei aplicări a legii.

Astfel, criticile privind modul în care instanța de apel a apreciat consecințele conduitei reclamantei, ulterior producerii accidentului și a circumstanțiat culpa acesteia în extinderea prejudiciului, precum și aserțiunile referitoare la algoritmul de calcul al despăgubirilor vizează eventuala netemeinicie, dar nu nelegalitatea deciziei recurate.

În esență, invocând art. 1371 C. civ., recurenta nu a argumentat aplicarea greșită a acestei norme de drept, fiind, în realitate, nemulțumită de modul în care, statuând asupra faptelor, instanța a stabilit că există o culpă concurentă a victimei. Așa fiind, instanța supremă apreciază că prin criticile pe care le circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta urmărește să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor și a materialului probator.

Or, examinarea instanței de recurs este limitată, de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 in. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 225/A-C/15.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 6 mai 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.