ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 127/2009 a Judecătoriei Năsăud s-a respins cererea formulată de terțul poprit SC D.C. SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Vâlcea și A.F.P. Râmnicu Vâlcea, menținându-se poprirea înființată de intimate prin adresa din 5 decembrie 2008 asupra sumelor de bani pe care terțul poprit le datora debitoarei SC B.C. SRL până la concurența sumei de 54.076 lei. În motivarea sentinței, s-a reținut faptul că între debitoare și terțul poprit au existat raporturi juridice, factura emisă a fost acceptată la plată, astfel că argumentele invocate nu sunt întemeiate. Prin Decizia comercială nr. 21/ PJ 19 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3192/265/2008 al Tribunalului Bistrița - Năsăud s-a respins ca nefondat apelul declarat de către terțul poprit SC D.C.

SRL împotriva sentinței civile nr. 127/2009 a Judecătoriei Năsăud, considerând că există documente care atestă datoria terțului poprit către debitoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC D.C. SRL, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii apelului, schimbării în întregime a sentinței și a admiterii acțiunii. Recurenta arată că hotărârea este nemotivată, încălcându-se prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., iar pe de altă parte, s-au aplicat greșit normele legale incidente, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, se arată că dreptul de creanță este afectat de o condiție suspensivă, respectiv, de executarea prealabilă a lucrărilor. Aceste lucrări nu au fost executate de către debitoare, care a abandonat șantierul, fiind continuate în regie proprie de către recurentă. Prin urmare,nu există un titlu prin care debitoarea să justifice existența unei creanțe contra recurentei, astfel că nu poate fi aplicată poprirea pentru datoriile pe care le are debitoarea la organele fiscale pe sumele din contul recurentei. Prin Decizia civilă nr. 3118/2009 de la 3 Decembrie 2009, Curtea de apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de SC D.C. SRL. în motivare, instanța a reținut că apelul declarat a fost axat pe aceleași considerente susținute și în recurs și anume, pe inexistența dreptului de creanță care ar fi afectat de o condiție suspensivă, respectiv, de executarea lucrărilor de construcții.

Aceste aspecte duc la concluzia că apelanta, actualmente recurenta, a susținut faptul că nu există un titlu care să ateste dreptul de creanță al executantului. Motivarea instanței de apel s-a rezumat la existența titlului, răspunzând criticilor formulate prin apel și apreciind că există o creanță care poate determina înființarea popririi pe conturile apelantei. Așa fiind, motivul de care prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu referire la art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. nu este întemeiat, pentru că hotărârea judecătorească atacată prin recurs a expus motivele care au format convingerea instanței, nefiind necesar ca aceste motive să fie expuse pe larg, ele putând fi rezumate în concret, așa cum a procedat instanța de apel, potrivit art. 261 alin (1) pct. 5 C. proc.

civ. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., între debitoarea SC B.C. SRL și recurentă a fost încheiat un contract de execuție, prin care debitoarea avea dreptul de a obține contravaloarea manoperei pentru lucrările executate. în baza prevederilor contractuale a fost emisă factura din 24 iunie 2008 care a fost acceptată la plată de către recurentă. Atât timp cât între părți nu s-a stabilit o altă situație și cât timp instanțele de judecată nu au stabilit o altă situație, situație care nu poate fi analizată în procedura popririi, factura din 24 iunie 2008 reprezintă un titlu are constată un drept de creanță al debitoarei asupra recurentei pentru suma înscrisă în actul fiscal.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat, schimbarea în întregime a sentinței prin admiterea acțiunii, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei ( fila 6 dosar Î.C.C.J. ), însă nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 20 mai 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL Maieru împotriva Deciziei nr. 3118 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2010.