ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 127/2009 a Judecătoriei Năsăud s-a respins cererea

formulată de terțul poprit SC D.C. SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Vâlcea și

A.F.P. Râmnicu Vâlcea, menținându-se poprirea înființată de intimate prin

adresa din 5 decembrie 2008 asupra sumelor de bani pe care terțul poprit le

datora debitoarei SC B.C. SRL până la concurența sumei de 54.076 lei.

În motivarea sentinței, s-a reținut faptul că între debitoare

și terțul poprit au existat raporturi juridice, factura emisă a fost acceptată

la plată, astfel că argumentele invocate nu sunt întemeiate.

Prin Decizia comercială nr. 21/ PJ 19 mai 2009 pronunțată în Dosarul

nr. 3192/265/2008 al Tribunalului Bistrița - Năsăud s-a respins ca nefondat

apelul declarat de către terțul poprit SC D.C. SRL împotriva sentinței civile nr.

127/2009 a Judecătoriei Năsăud, considerând că există documente care atestă

datoria terțului poprit către debitoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC D.C. SRL,

solicitând admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre

rejudecare sau, în subsidiar, modificarea în totalitate a acesteia, în sensul

admiterii apelului, schimbării în întregime a sentinței și a admiterii

acțiunii.

Recurenta arată că hotărârea este nemotivată,

încălcându-se prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din

C.E.D.O., iar pe de altă parte, s-au aplicat greșit normele legale incidente,

motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se arată

că dreptul de creanță este afectat de o condiție suspensivă, respectiv, de

executarea prealabilă a lucrărilor. Aceste lucrări nu au fost executate de

către debitoare, care a abandonat șantierul, fiind continuate în regie proprie

de către recurentă. Prin urmare,nu există un titlu prin care debitoarea să

justifice existența unei creanțe contra recurentei, astfel că nu poate fi

aplicată poprirea pentru datoriile pe care le are debitoarea la organele

fiscale pe sumele din contul recurentei.

Prin Decizia civilă nr. 3118/2009 de la 3 Decembrie 2009,

Curtea de apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins recursul declarat de SC D.C. SRL.

în motivare, instanța a reținut că apelul declarat a

fost axat pe aceleași considerente susținute și în recurs și anume, pe

inexistența dreptului de creanță care ar fi afectat de o condiție suspensivă,

respectiv, de executarea lucrărilor de construcții. Aceste aspecte duc la

concluzia

că apelanta, actualmente

recurenta, a susținut faptul că nu există un titlu

care să ateste

dreptul de creanță al executantului. Motivarea instanței de

apel s-a rezumat la existența titlului, răspunzând

criticilor formulate prin

apel și apreciind că există o creanță care

poate determina înființarea popririi pe conturile apelantei.

Așa fiind, motivul de

care prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu

referire la art. 6

parag. 1 din C.E.D.O. nu este întemeiat, pentru că hotărârea judecătorească

atacată prin recurs a expus motivele care au format convingerea instanței,

nefiind necesar ca aceste motive să fie expuse pe larg, ele putând fi rezumate

în concret, așa cum a procedat instanța de apel, potrivit art. 261 alin (1) pct.

5 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., între debitoarea SC B.C. SRL și recurentă a fost încheiat un

contract de execuție, prin care debitoarea avea dreptul de a obține

contravaloarea manoperei pentru lucrările executate. în baza prevederilor

contractuale a fost emisă factura din 24 iunie 2008 care a

fost acceptată la plată de către recurentă. Atât

timp cât între părți nu s-a

stabilit o altă situație și cât timp

instanțele de judecată nu au stabilit o altă situație, situație care nu poate

fi analizată în procedura popririi,

factura

din 24 iunie 2008 reprezintă un titlu are constată un drept de

creanță

al debitoarei asupra recurentei pentru suma înscrisă în actul fiscal.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în

sensul admiterii apelului declarat, schimbarea în întregime a sentinței prin

admiterea acțiunii, invocând drept motive de

nelegalitate dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate,

chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu

referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se

depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa

judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării

taxei

judiciare de timbru și timbrului

judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul

cauzei ( fila 6 dosar Î.C.C.J.

), însă nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea

recursului dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în

cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici

până la termenul stabilit de Înalta Curte, 20 mai 2010, pentru când procedura

de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de

obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5)

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9

din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului

declarat de reclamantă.

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de

reclamanta SC D.C. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta

SC D.C. SRL Maieru împotriva Deciziei nr. 3118 din 3 decembrie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2010.