ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 967/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 33 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-au respins excepțiile tardivității și prematurității contestației la executare și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Trezoreria Municipiului Râmnicu Vâlcea. S-a admis contestația la executare silită prin poprire formulată de debitoarea SC S. SRL în contradictoriu cu intimata-creditoare A.V.A.S. cu sediul în București și intimații terți popriți B.C.R.

- Sucursala Râmnicu Vâlcea și Trezoreria Municipiului Râmnicu Vâlcea; s-au anulat formele de executare prin poprire îndreptată la BCR - Sucursala Vâlcea și Trezoreria Municipiului Râmnicu Vâlcea; s-a dispus reîntoarcerea executării silite în sensul restabilirii situației anterioare, executării cu consecința deblocării conturilor contestatoarei și restituirea sumei poprite de 6004,16 lei către contestatoare. Referitor la excepția prematurității contestației la executare instanța de fond a reținut că în raport de prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 114 1 C. proc. civ. acțiunea fiind primită, se comunică și celeilalte părți și trebuie examinată. În ceea ce privește dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., contestatoarea nu a primit comunicarea privind înființarea popririi și aceasta a luat cunoștință la 21 aprilie 2006, când a primit un extras cu situația conturilor sale. Pe fondul litigiului, s-a stabilit că prin adresa din 2005 D.G.F.P. Vâlcea a comunicat contestatoarei că este scutită de la plata obligațiilor bugetare în baza Legii nr. 190/2004, iar faptul că intimata A.V.A.S. este nemulțumită de această situație de fapt nu i se poate imputa contestatoarei. Împotriva acestei sentințe intimata A.V.A.S. cu sediul în București a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și 304 1 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea contestației la executare.

S-a invocat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanța numai cu aplicarea greșită a prevederilor art. 401 C. proc. civ. a respins excepția tardivității contestației. Recurenta a susținut că în baza O.U.G. nr. 95/2003 a preluat o creanță fiscală în valoare de 6.004,46 lei asupra intimatei SC S, SA Râmnicu Vâlcea, iar societatea a fost notificată cu privire la aceste sume reprezentând dobânzi și penalități de către C.A.S. Vâlcea conform înștiințării de plată nr. 1000 din 22 ianuarie 2004. Mai mult recurenta a demarat procedura de executare silită prin transmiterea somației colective din 4 martie 2004 afișată la sediul C.A.S. Vâlcea la data de 13 martie 2004 așa încât contestația înregistrată la data de 5 mai 2006 este formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc.

civ. Pe fondul litigiului s-a susținut că procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale că prin înființarea popririi conturilor bancare s-a încasat suma de 6004,16 lei prin O.P. din 21 aprilie 2006, iar A.V.A.S. a dispus deblocarea conturilor bancare ale societății debitoare. S-a invocat faptul că M.F.P. nu putea încheia Ordin Comun conform Legii nr. 190/2004 pentru obligațiile restante preluate de A.V.A.S. întrucât sumele ce au făcut obiectul predării la A.V.A.S. nu intră în categoria creanțelor ce pot fi urmărite și încasate de A.N.A.F. Referitor la acordarea înlesnirilor conform Legii nr. 190/2004, recurenta a precizat că A.D.S. nu a transmis documentația necesară desfășurării procedurii de acordare a acestora, așa încât la momentul efectuării procedurii executării silite creanța era valabilă.

S-a invocat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că instanța de fond a admis contestația la executare fără a motiva în drept soluția pronunțată. Prin întâmpinare intimata SC S. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea a solicitat respingerea recursului și a invocat că în raport de data înființării popririi 21 aprilie 2006 contestația la executare a fost formulată în termelul de 15 zile prevăzut de Lege. Intimata a precizat că D.G.F.P. Vâlcea a aprobat cu adresa din 12 aprilie 2005 scutirea integrală a obligațiilor bugetare, astfel că la data înființării popririi debitul fusese stins integral. Recursul nu este fondat.

În ceea ce privește excepția tardivității contestației la executare, în mod judicios a fost respinsă de instanța de fond întrucât intimata-contestatoare a luat cunoștință de înființarea popririi asupra conturilor bancare la data de 21 aprilie 2006 și a formulat contestația, la 5 mai 2006, deci în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Nu se poate reține susținerea recurentei privind transmiterea unei somații colective afișată la sediul C.A.S. întrucât aceasta a fost o simplă afirmație și care nu a fost dovedită. Pe fondul litigiului, urmează a se examina cauza sub toate aspectele având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., întrucât recursul privește o hotărâre care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel și deci nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Cu O.P. din 16 iulie 2004 intimata SC S. SRL a achitat debitul în sumă de 9.333,913 lei reprezentând contribuția personalului la asigurările sociale de sănătate. Ulterior, societatea a solicitat scutirea la plată, conform art. 1 alin. (1), lit. a) din legea nr. 190 din 24 mai 2004 a sumeloor reprezentând dobânzi și penalități. Cu adresa din 12 aprilie 2005 D.G.F.P. Vâlcea a comunicat că intimata-contestatoare a fost scutită de plata obligațiilor bugetare, iar prin raportul de inspecție înregistrat din 20 iunie 2005 (fila 27 fond) s-a reținut că societatea nu mai are nici o datorie față de asigurările sociale de sănătate. Așa fiind la data înființării popririi asupra contului bancar al intimatei-contestatoare (5 aprilie 2006) debitul era achitat.

Critica recurentei că M.F.P. nu putea încheia Ordin Comun în conformitate cu Legea nr. 190/2004 privind obligațiile restante preluate de A.V.A.S. nu poate fi reținută cât timp acest act nu a fost anulat în condițiile prevăzute de lege. Nu este fondat nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care s-a invocat că instanța a admis contestația la executare, fără a motiva în drept soluția pronunțată. Pe de o parte, recurenta nu a arătat în concret care sunt dispozițiile legale pe care instanța nu le-a reținut în ceea ce privește motivarea în drept a hotărârii.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut în considerentele deciziei că intimata-contestatoare a fost scutită de la plata obligațiilor bugetare în condițiile Legii nr. 190/2004 la data de 12 aprilie 2005, anterior Ordinului de înfințare a popririi din 5 aprilie 2006 și deci s-a referit efectiv la faptul că nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 454 alin. (1) C. proc. civ. privind înființarea popririi. Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 33 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2010.