ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 967/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 33 din 17 martie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-au respins

excepțiile tardivității și prematurității contestației la executare și excepția

lipsei calității procesuale pasive a intimatei Trezoreria Municipiului Râmnicu

Vâlcea.

S-a admis contestația

la executare silită prin poprire formulată de debitoarea

SC S. SRL în

contradictoriu cu intimata-creditoare A.V.A.S. cu sediul în București și

intimații terți popriți B.C.R. - Sucursala Râmnicu Vâlcea și Trezoreria

Municipiului Râmnicu Vâlcea; s-au anulat formele de executare prin poprire îndreptată

la BCR - Sucursala Vâlcea și Trezoreria Municipiului Râmnicu Vâlcea; s-a dispus

reîntoarcerea executării silite în sensul restabilirii situației anterioare,

executării cu consecința deblocării conturilor contestatoarei și restituirea

sumei poprite de 6004,16 lei către contestatoare.

Referitor la excepția

prematurității contestației la executare instanța de fond a reținut că în

raport de prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 114

1

C.

proc. civ. acțiunea fiind primită, se comunică și celeilalte părți și trebuie

examinată.

În ceea ce privește

dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., contestatoarea nu a

primit comunicarea privind înființarea popririi și aceasta a luat cunoștință la

21 aprilie 2006, când a primit un extras cu situația conturilor sale.

Pe fondul litigiului,

s-a stabilit că prin adresa din 2005 D.G.F.P. Vâlcea a comunicat contestatoarei

că este scutită de la plata obligațiilor bugetare în baza Legii nr. 190/2004,

iar faptul că intimata A.V.A.S. este nemulțumită de această situație de fapt nu

i se poate imputa contestatoarei.

Împotriva acestei

sentințe intimata A.V.A.S. cu sediul în București a declarat recurs invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și 304

1

C. proc.

civ. și a solicitat admiterea, modificarea hotărârii instanței de fond și

respingerea contestației la executare.

S-a invocat în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanța numai cu

aplicarea greșită a prevederilor art. 401 C. proc. civ. a respins excepția

tardivității contestației.

Recurenta a susținut

că în baza O.U.G. nr. 95/2003 a preluat o creanță fiscală în valoare de 6.004,46

lei asupra intimatei SC S, SA Râmnicu Vâlcea, iar societatea a fost notificată

cu privire la aceste sume reprezentând dobânzi și penalități de către C.A.S.

Vâlcea conform înștiințării de plată nr. 1000 din 22 ianuarie 2004.

Mai mult recurenta a

demarat procedura de executare silită prin transmiterea somației colective din

4 martie 2004 afișată la sediul C.A.S. Vâlcea la data de 13 martie 2004 așa

încât contestația înregistrată la data de 5 mai 2006 este formulată peste

termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ.

Pe fondul litigiului

s-a susținut că procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor legale că prin înființarea popririi conturilor bancare s-a

încasat suma de 6004,16 lei prin O.P. din 21 aprilie 2006, iar A.V.A.S. a

dispus deblocarea conturilor bancare ale societății debitoare.

S-a invocat faptul că

M.F.P. nu putea încheia Ordin Comun conform Legii nr. 190/2004 pentru

obligațiile restante preluate de A.V.A.S. întrucât sumele ce au făcut obiectul predării

la A.V.A.S. nu intră în categoria creanțelor ce pot fi urmărite și încasate de

A.N.A.F.

Referitor la

acordarea înlesnirilor conform Legii nr. 190/2004, recurenta a precizat că

A.D.S. nu a transmis documentația necesară desfășurării procedurii de acordare

a acestora, așa încât la momentul efectuării procedurii executării silite

creanța era valabilă.

S-a invocat în

temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că instanța de fond a admis contestația

la executare fără a motiva în drept soluția pronunțată.

Prin întâmpinare

intimata SC S. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea a solicitat respingerea

recursului și a invocat că în raport de data înființării popririi 21 aprilie

2006 contestația la executare a fost formulată în termelul de 15 zile prevăzut

de Lege.

Intimata a precizat

că D.G.F.P. Vâlcea a aprobat cu adresa din 12 aprilie 2005 scutirea integrală a

obligațiilor bugetare, astfel că la data înființării popririi debitul fusese

stins integral.

Recursul nu este

fondat.

În ceea ce privește

excepția tardivității contestației la executare, în mod judicios a fost

respinsă de instanța de fond întrucât intimata-contestatoare a luat cunoștință de

înființarea popririi asupra conturilor bancare la data de 21 aprilie 2006 și a

formulat contestația, la 5 mai 2006, deci în termenul de 15 zile prevăzut de art.

401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Nu se poate reține

susținerea recurentei privind transmiterea unei somații colective afișată la

sediul C.A.S. întrucât aceasta a fost o simplă afirmație și care nu a fost

dovedită.

Pe fondul litigiului,

urmează a se examina cauza sub toate aspectele având în vedere dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ., întrucât recursul privește o hotărâre care

potrivit legii nu poate fi atacată cu apel și deci nu este limitat la motivele de

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cu O.P. din 16 iulie

2004 intimata SC S. SRL a achitat debitul în sumă de 9.333,913 lei reprezentând

contribuția personalului la asigurările sociale de sănătate.

Ulterior, societatea

a solicitat scutirea la plată, conform art. 1 alin. (1), lit. a) din legea nr. 190

din 24 mai 2004 a sumeloor reprezentând dobânzi și penalități.

Cu adresa din 12

aprilie 2005 D.G.F.P. Vâlcea a comunicat că intimata-contestatoare a fost scutită

de plata obligațiilor bugetare, iar prin raportul de inspecție înregistrat din

20 iunie 2005 (fila 27 fond) s-a reținut că societatea nu mai are nici o

datorie față de asigurările sociale de sănătate.

Așa fiind la data

înființării popririi asupra contului bancar al intimatei-contestatoare (5

aprilie 2006) debitul era achitat.

Critica recurentei că

M.F.P. nu putea încheia Ordin Comun în conformitate cu Legea nr. 190/2004 privind

obligațiile restante preluate de A.V.A.S. nu poate fi reținută cât timp acest act

nu a fost anulat în condițiile prevăzute de lege.

Nu este fondat nici

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin

care s-a invocat că instanța a admis contestația la executare, fără a motiva în

drept soluția pronunțată.

Pe de o parte,

recurenta nu a arătat în concret care sunt dispozițiile legale pe care instanța

nu le-a reținut în ceea ce privește motivarea în drept a hotărârii.

Pe de altă parte,

instanța de fond a reținut în considerentele deciziei că intimata-contestatoare

a fost scutită de la plata obligațiilor bugetare în condițiile Legii nr. 190/2004

la data de 12 aprilie 2005, anterior Ordinului de înfințare a popririi din 5

aprilie 2006 și deci s-a referit efectiv la faptul că nu erau îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 454 alin. (1) C. proc. civ. privind înființarea

popririi.

Pentru considerentele

reținute urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să

se respingă ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul

declarat de A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 33 din 17

martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 martie 2010.