ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2009

Asupra recursurilor de față,

Prin încheierea din 21 septembrie

2009 Curtea de Apel București, având de soluționat apelurile inculpaților P.S.,

D.M.F., R.C.A. și alții - împotriva sentinței penale nr. 86/2009 a Tribunalului

Teleorman a dispus amânarea judecării cauzei și în baza art. 300

2

și

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a inculpaților P.S., D.M.F., R.C.A.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că cei 3 inculpați alături de alții au fost trimiși în judecată pentru

infracțiuni de trafic de droguri de risc și mare risc constituiți în grup

infracțional, infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a mai reținut că prin sentința

penală menționată inculpații au fost condamnați pentru infracțiunile în baza

cărora au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv.

Instanța examinând lucrările

dosarului a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii

arestării preventive a inculpaților subzistă, prin urmare se justifică privarea

de libertate a acestora în continuare, fiind incidente prevederile art. 143 C.

proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Împotriva încheierii au declarat

recurs inculpații P.S., D.M.F., R.C.A. care au solicitat casarea încheierii

atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul inculpaților este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., instanța în cursul judecății verifică periodic în termen

de cel mult 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive a

inculpaților și când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea

acestei măsuri.

În cauză măsura arestării preventive a

fost luată față de inculpați la 15 mai 2008 prin aplicarea art. 148 lit. f) C.

proc. pen., respectiv, inculpații au săvârșit infracțiuni pedepsite cu

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Din actele dosarului rezultă că există

indicii temeinice în sensul că inculpații au comis faptele. În acest sens este

și sentința nr. 86/2009 a Tribunalului Teleorman care a dispus condamnarea

inculpaților la pedepse de câte 7 ani închisoare pentru infracțiunile care au

fost avute în vedere la trimiterea lor în judecată.

În mod temeinic instanța curții de apel a

apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea și

menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați fiind aplicabile

prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge ca

nefondate recursurile inculpaților P.S., D.M.F., R.C.A. și-i va obliga pe

recurenți la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații P.S., D.M.F. și R.C.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 2768.1/87/2008.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009